Limits of execution objection: Exclusion of substantive specialty rule and foreign judgment merit challenges from Art. 598 CPC

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 118/F din data de 25.06.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în baza art. 597 alin. (7) din C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 91/F/17.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosar nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul - condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, a fost avansat din fondurile MJ şi a rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:

La data de 29.04.2021, pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia Penală s-a înregistrat, sub nr. x/2021, cererea formulată de petentul condamnat A., ce are ca obiect intervenirea unei legi penale noi.

În susţinerea cererii sale, petentul a solicitat să i se admită prezenta cerere de înlăturare sau modificare a pedepsei pentru infracţiunea de trafic de persoane, întrucât apreciază că această faptă nu a fost săvârşită cu vinovăţia cerută de lege, el nu a beneficiat de dreptul la un proces echitabil, prevăzut de legile interne şi ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, iar regula specialităţii prevăzută de Legea nr. 302/2004 a fost încălcată de către statul spaniol.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 595 din Codul ce procedură penală.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat că petentul se află în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 157/26.06.2018 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, urmare a Sentinţei penale nr. 91F din 17.05.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

La termenul de judecată din data de 14.10.2020 instanţa a pus în discuţia părţilor calificarea cererii şi a reţinut că cererea petentului condamnat se circumscrie dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.

Instanţa a constatat că petentul condamnat A., în prezent deţinut în Penitenciarul Giurgiu, se află în executarea pedepsei 4.561 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, cu scopul exploatării sexuale, prev. de art. 177 bis. alin. (1) b) din C. pen. Spaniol, în concurs ideal cu infracţiunea de prostituţie, prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. şi viol, prev. de art. 218 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 39 din C. pen., potrivit mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/2018 din 26.06.2018, emis în baza sentinţei penale nr. 91/F din 17.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin neapelare la data de 12.06.2018, de recunoaştere a Sentinţei penale nr. 770/2016 din data de 2.12.2016 pronunţată de Audienţa Provincială din Valencia, secţia a 4-a, definitivă la data de 4.09.2017.

Instanţa, având în vedere motivele de contestaţie invocate, a recalificat cererea contestatorului A., ca fiind o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., deoarece contestatorul invocă nelămuriri în legătură cu hotărârea penală de recunoaştere.

În drept, a reţinut că potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestaţia se face, după caz, la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Astfel, având în vedere că petentul condamnat a invocat nelămuriri cu privire la hotărârea penală de recunoaştere a condamnării din străinătate, a apreciat că este competentă să soluţioneze prezenta contestaţie la executare Curtea de Apel Bucureşti.

Faţă de aceste considerente, Tribunalul Giurgiu, prin Sentinţa penală nr. 183 din 25.05.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Giurgiu, invocată de Ministerul Public şi, în baza art. 50 din C. proc. pen., rap. la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul A., deţinut în Penitenciarul Giurgiu, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 313 RON s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Astfel, cauza a fost înaintată Curţii de Apel Bucureşti fiind înregistrată pe rolul secţiei a II-a Penale, la data de 8.06.2021, sub nr. x/2021.

În şedinţa publică din data de 25.06.2021, contestatorul condamnat, asistat de apărător din oficiu, a solicitat schimbarea sentinţei atacate, având în vedere că, la momentul în care a fost recunoscută această sentinţă a autorităţilor spaniole, în România, au fost transpuse greşit infracţiunile săvârşite pe teritoriul spaniol. În acest sens, a precizat că ar fi fost modificate, prin legea nouă, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane şi dezincriminate, în România, raportat la modalitatea de săvârşire a faptelor prevăzute de legea penală. Prin urmare, inculpatul a solicitat înlăturarea infracţiunii de trafic de persoane din sentinţa atacată şi modificarea pedepsei.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea contestaţiei la executare formulată, prin raportare la actele dosarului şi la motivele de contestaţie expuse, precizând că de la data recunoaşterii respectivei sentinţe penale în anul 2018 au fost formulate 12 contestaţii la executare, deşi condamnatul, în momentul în care a fost adus în România, a precizat că nu declară apel.

Referitor la motivele invocate, a arătat că acestea nu pot fi clarificate printr-o sentinţă de lămurire a dispozitivului, având în vedere că soluţia dată în respectivul dosar este clară şi analizată pertinent, raportat la corespondenţa dintre legislaţia internă şi legislaţia spaniolă. A apreciat că mandatul de executare al pedepsei poate fi executat, în continuare, aşa cum s-a dispus prin Sentinţa nr. 91/F/17.05.2018.

Analizând actele dosarului, precum şi motivele invocate în contestaţia formulată de persoana condamnată A., Curtea a reţinut următoarele:

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face atunci când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

În cauza de faţă s-a constatat, însă, că nu există nicio nelămurire cu privire la dispozitivul Sentinţei penale nr. 91/F/17.05.2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2018.

Raportat la prevederile legale expuse s-a constatat că întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, inclusiv din perspectiva existenţei vinovăţiei, pentru comiterea căreia contestatorul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 770/2016 din data de 2.12.2016 pronunţată de Audienţa Provincială din Valencia, secţia a 4-a, definitivă la data de 4.09.2017, recunoscută prin Sentinţa penală nr. 91/F/17.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin neapelare la data de 12.06.2018, nu constituie aspecte care să poată fi "lămurite" în cadrul unei contestaţii la executare, ci pot fi invocate exclusiv prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, respectiv cea apelului, pe care contestatorul a înţeles să nu îl formuleze la momentul la care i-a fost comunicată sentinţa penală de recunoaştere pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, conform înscrisului de la dosar nr. x/2018.

S-a reţinut şi faptul că persoana condamnată A. a exercitat mai multe căi de atac împotriva pedepsei a cărei executare s-a dispus prin sentinţa penală a cărei lămurire face obiectul prezentei cauze, cum sunt:

Prin Sentinţa penală nr. 1887 din 10.12.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în dosar nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 11/CO din 17.01.2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, s-a dispus respingerea contestaţiei la executare formulată de condamnatul A. prin care s-a solicitat descontopirea pedepsei de 4561 zile închisoare pronunţată de autorităţile judiciare spaniole şi recunoscută de instanţa română şi înlocuirea cumulului aritmetic cu regulile din C. pen. român referitoare la concursul de infracţiuni.

Prin Sentinţa penală nr. 602 din data de 18.06.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2020 definitivă prin Decizia penală nr. 229 din 22.07.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. prin care acesta a solicitat să se constate că autorităţile judiciare spaniole au încălcat regula specialităţii prin pronunţarea unei soluţii de condamnare în ceea ce priveşte traficul de persoane.

Prin Sentinţa penală nr. 192/F/02.10.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosar nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 91/F din 17.05.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală prin care s-a invocat faptul că prin sentinţa anterior menţionată a fost recunoscută condamnarea la o pedeapsă de 12 ani 6 luni şi 1 zi închisoare ce i-a fost aplicată de Tribunalul Provincial din Valencia pentru infracţiunile de agresiune şi trafic de persoane, deşi la momentul predării de către autorităţile române către cele spaniole în executarea unui mandat european de arestare, arătase că nu renunţă la regula specialităţii. A susţinut contestatorul că infracţiunea de trafic de persoane pentru a cărei săvârşire a fost condamnat de către instanţele spaniole nu figura în mandatul european de arestare, astfel că intra sub regula specialităţii. Acesta a mai arătat că la momentul recunoaşterii hotărârii de condamnare, Curtea de Apel Bucureşti nu a observat acest lucru, astfel că se impune anularea sentinţei atacate şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, care să nu includă şi pedeapsa aplicată de autorităţile spaniole pentru infracţiunea de trafic de persoane.

Prin Sentinţa penală nr. 193/F din 2.10.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosar nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. prin care acesta a arătat că la data de 3.11.2015 a fost arestat pe teritoriul României în baza unui mandat european de arestare, emis de autorităţile judiciare din Spania, care făcea referire la trei infracţiuni, o infracţiune de agresiune sexuală, una de sechestrare de persoane şi o infracţiune de proxenetism. Revizuentul a mai arătat că, la data de 13.11.2015 a fost trimis în Spania pentru a fi judecat, în baza Legii nr. 302/2004, beneficiind de regula specialităţii din aceeaşi lege.

În anul 2016, a fost judecat de către Audiencia Provincial din Valencia, Spania, unde, printre alte infracţiuni care i s-au adăugat pentru a fi judecat, i s-a adăugat şi infracţiunea de trafic de persoane, infracţiune la care a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani 6 luni şi o zi. A apreciat că această pedeapsă este una abuzivă, contrară legii, deoarece nu a fost o infracţiune care să motiveze mandatul european de arestare, aşa cum prevede Legea nr. 302/2004 la regula specialităţii. Acesta a arătat că, dacă traficul de persoane ar fi fost la mandatul european de arestare, în baza Legii nr. 302/2004, ar fi făcut obiectul unei judecăţi şi în România, deoarece presupusul trafic de persoane a început din România, din oraşul Turnu Măgurele, iar, în baza art. 8 din C. pen.

şi în baza Legii nr. 302/2004, această infracţiune ar fi putut fi judecată în România de către instanţa competentă. A apreciat că menţinerea acestei pedepse de 6 ani 6 luni şi o zi ar fi o încălcare a art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 19 alin. (2), art. 20, 21 şi 24 din Constituţia României şi a art. 3, 5, 6, 7, 13, 14 şi 17 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Revizuentul a arătat că aceste hotărâri nu se pot concilia, deoarece traficul de persoane nu figura în mandatul european de arestare şi predare, însă a fost condamnat pentru această infracţiune, pe care o execută.

În opinia sa, pentru a putea beneficia de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Drepturilor Omului, Spania, în baza Legii nr. 302/2004, ar fi trebuit să ceară autorizaţia României pentru a putea judeca şi pentru alte fapte, ceea ce au omis, iar, dacă România şi-ar fi dat acordul, în baza aceleiaşi legi, se puteau forma comisii rogatorii şi echipe comune de anchetă, pentru a se stabili dacă infracţiunea de trafic de persoane a existat, dar Spania a omis şi acest lucru. Conchizând, a solicitat admiterea cererii de revizuire formulate şi, în baza legilor menţionate, să îi fie scoasă pedeapsa pentru trafic de persoane, sau să se dispună rejudecarea acesteia, pentru a i se stabili vinovăţia.

În dosarul nr. x/2021 Tribunalul Giurgiu, prin Sentinţa penală nr. 165 din 11.05.2021 a luat act de retragerea cererii formulate de petentul - condamnat A., împotriva acestei soluţii petentul formulând contestaţie.

În dosarul nr. x/2021 Tribunalul Giurgiu, prin Sentinţa penală nr. 190 din 28.05.2021 a dispus, în baza art. 595 din C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de aplicare a legii penale mai favorabile formulată de petentul - condamnat A. în care acesta a solicitat aplicarea dispoziţiilor referitoare la recursul compensatoriu pentru perioada în care acesta a fost încarcerat în Spania, împotriva acestei soluţii petentul formulând contestaţie.

În dosarul nr. x/2021 Tribunalul Giurgiu, prin Sentinţa penală nr. 206 din 9.06.2021 a dispus respingerea, ca nefondată, a contestaţiei la executare formulată de petentul - condamnat A. în care acesta a solicitat modificarea pedepselor şi contopirea celor două pedepse de 6 ani, 6 luni şi 1 zi şi a pedepsei de 6 ani, într-o pedeapsă de 8 ani, 6 luni şi 1 zi, împotriva acestei soluţii petentul formulând contestaţie.

În dosarul nr. x/2020 Tribunalul Giurgiu, prin Sentinţa penală nr. 164 din 11.05.2021 a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Giurgiu şi în temeiul art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 50 din C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pe fondul cererii care face obiectul prezentei cauze, Curtea a constatat că criticile formulate de contestator sunt nefondate, aşa cum s-a reţinut şi în considerentele Sentinţei penale nr. 241/F din 11.12.2020 prin care Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 91/F/17.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosar nr. x/2018, reţinând că, deşi acesta a susţinut că predarea sa către autorităţile spaniole nu s-a efectuat şi cu privire la infracţiunea de trafic de persoane, în cuprinsul Sentinţei penale. nr. 187/4.11.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală s-a făcut referire expres la disp. art. 96 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 302/2004, care se refereau la acel moment la traficul de persoane, iar predarea contestatorului s-a realizat pentru infracţiunile de trafic de persoane, lipsire de libertate în mod ilegal şi viol. Mai mult decât atât, situaţia de fapt prezentată în cuprinsul mandatului european de arestare este cvasi-identică cu cea reţinută în hotărârea de condamnare astfel încât se poate aprecia că autorităţile spaniole au respectat regula specialităţii. În acelaşi sens, se reţine că încălcarea dispoziţiilor referitoare la respectarea regulii specialităţii poate fi invocată numai în faţa autorităţilor judiciare spaniole care au judecat faptele pentru care s-a dispus predarea numitului A. în baza mandatului european de arestare. S-a reţinut şi faptul că încălcarea drepturilor conferite de regula specialităţii nu poate conduce la anularea de către o instanţă română a unei hotărâri de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare străine. De asemenea, s-a apreciat că în ceea ce priveşte Sentinţa penală nr. 91/F/17.05.2018 se reţine că în cadrul procedurii de recunoaştere Curtea de Apel Bucureşti nu putea dispune încetarea procesului penal pentru vreuna din infracţiunile judecate de autorităţile judiciare spaniole.

Împotriva acestei sentinţe penale persoana condamnată nu a formulat contestaţie.

Mai mult decât atât, Curtea a reţinut că în procedura de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine, instanţa română procedează la adaptarea pedepsei rezultante aplicate de instanţa străină în cazul unui concurs de infracţiuni, în situaţia în care aceasta depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română, ceea ce nu este cazul în situaţia contestatorului A., aşa cum s-a arătat în mod expres în Sentinţa penală nr. 91/F din 17.05.2018 şi astfel aceste aspecte nu necesită lămuriri, cu atât mai mult cu cât conform Deciziei nr. 23 din 12 octombrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite în soluţionarea unui recurs în interesul legii, în soluţionarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnării, instanţa trebuie să observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracţiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislaţia română, fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevăzută de C. pen. român.

Aşa fiind, Curtea, în baza art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 91/F/17.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosar nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat contestatorul - condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie persoana condamnată A., solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, instanţa să dispună desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecând pe fond, schimbarea Sentinţei penale nr. 91/F/17.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosar nr. x/2018, având în vedere că, la momentul în care a fost recunoscută sentinţa autorităţilor spaniole, în România, au fost transpuse greşit infracţiunile săvârşite pe teritoriul spaniol. În acest sens precizează că ar fi fost modificate, prin legea nouă, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane şi dezincriminate, în România, raportat la modalitatea de săvârşire a faptelor prevăzute de legea penală.

Astfel, în opinia condamnatului, există o împiedicare cu privire la hotărârea care se execută, considerând că se impune înlăturarea infracţiunii de trafic de persoane din sentinţa atacată şi modificarea pedepsei.

Evaluând contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A., Înalta Curte constată următoarele:

Constituind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, prin contestaţia la executare nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia.

Ca urmare, nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută - caz de contestaţie la executare prevăzut de teza I a art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., invocat în cauză de către contestator, trebuie să vizeze limitele în care se execută hotărârea contestată, iar nu însăşi valabilitatea acesteia în privinţa soluţiei pe care o conţine, care a intrat în puterea lucrului judecat.

În acest context, analizând contestaţia la executare ce face obiectul cauzei de faţă prin prisma consideraţiilor teoretice anterior expuse, Înalta Curte apreciază, contestaţia formulată de persoana condamnată A., ca fiind nefondată.

În acest sens Înalta Curte consideră că, prin cererea formulată, condamnatul a criticat, în fapt, împrejurarea că au fost încălcate dispoziţiile referitoare la respectarea regulii specialităţii de către autorităţile judiciare spaniole, însă Înalta Curte reţine că această critică poate fi invocată numai în faţa autorităţilor judiciare spaniole care au judecat faptele pentru care s-a dispus predarea numitului A. în baza mandatului european de arestare.

Ca urmare, în limitele specifice prezentului demers judiciar, astfel cum au fost arătate anterior, evaluând exclusiv aspectele pentru care Sentinţa penală nr. 91/F din 17.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosar nr. x/2018, este neclară sub aspectul invocat de contestator, Înalta Curte constată că motivele invocate, nu pot fi circumscrise vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, în înţelesul dat acestei sintagme prin dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât nu reprezintă o împiedicare veritabilă, potrivit dispoziţiilor art. 598 lit. c) teza a II-a din C. proc. pen.

Astfel, în deplin acord cu motivarea instanţei de fond, se reţine că, criticile formulate de contestator sunt nefondate, predarea acestuia de către autorităţile spaniole s-a efectuat şi cu privire la infracţiunea de trafic de persoane, în cuprinsul Sentinţei penale nr. 187 din 4.11.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală s-a făcut referire expres la disp. art. 96 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 302/2004, care se refereau la acel moment la traficul de persoane, iar predarea contestatorului s-a realizat pentru infracţiunile de trafic de persoane, lipsire de libertate în mod ilegal şi viol. Mai mult decât atât, situaţia de fapt prezentată în cuprinsul mandatului european de arestare este cvasi-identică cu cea reţinută în hotărârea de condamnare, astfel încât se poate aprecia că autorităţile spaniole au respectat regula specialităţii.

Totodată, se reţine că încălcarea dispoziţiilor referitoare la respectarea regulii specialităţii ar fi putut fi invocată numai în faţa autorităţilor judiciare spaniole care au judecat faptele pentru care s-a dispus predarea numitului A. în baza mandatului european de arestare. Pe de altă parte, se reţine şi faptul că încălcarea drepturilor conferite de regula specialităţii nu poate conduce la anularea de către instanţă română a unei hotărâri de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare străine.

Mai mult decât atât, cu referire la sentinţa penală nr. 91/F/17.05.2018 se reţine că în cadrul procedurii de recunoaştere, Curtea de Apel Bucureşti nu putea dispune încetarea procesului penal pentru vreuna din infracţiunile judecate de autorităţile judiciare spaniole, sentinţă care nici nu a fost atacată de către contestator.

Prin urmare,nefiind o veritabilă împiedicare la executare în sensul C. proc. pen. referitor la faza de executare, situaţia contestatorului condamnat este clară şi nu necesită o lămurire a sentinţei contestate în sensul invocat de acesta.

Aşadar, faţă de toate aceste aspecte, se apreciază că nu există nicio împiedicare la executare şi nici vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, fiind evident care este pedeapsa şi care sunt faptele pentru care a fost emis mandatul.

Soluţia este clară şi analizată pertinent, raportat la corespondenţa dintre legislaţia internă şi legislaţia spaniolă.

Aşadar Înalta Curte apreciază că mandatul de executare al pedepsei poate fi executat, în continuare, aşa cum s-a dispus prin sentinţa 91/F/17.05.2018.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 118/F din data de 25.06.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a Penală.

Faţă de soluţia dispusă, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar conform alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 118/F din data de 25.06.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30 septembrie 2021.

GGC - MM