Inadmissibility of subsequent execution objection due to identity of motives with prior adjudication of foreign sentence reductions
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal Suceava's prior decision to reject the execution objection as inadmissible and obliging the defendant to pay 200 RON in judicial costs. The dispute concerned an *incidente de executare* (execution objection) filed by a prisoner transferred from Italy to Romania, who sought the application of compensatory days for the detention period served abroad, arguing unfavorable treatment compared to a co-defendant and invoking Romanian legislation on custodial conditions; the lower court had initially dismissed the request on the merits, a tribunal later declined material competence to the Court of Appeal Suceava under the framework for recognizing foreign sentences, and that court subsequently rejected the new objection as inadmissible. The decisive legal basis was Article 599(5) of the Romanian Code of Criminal Procedure, which bars subsequent execution objections when there is identity of persons, legal grounds, motives, and defenses, as the High Court confirmed the current request was identical to a previously decided case and that the Italian reduction orders had already been recognized and deducted from the sentence under Article 141(17) of Law no. 302/2004, meaning no new cause for sentence extinction or reduction existed under Article 598(1)(d).
Legislator headnote
AI generatedart. 275 alin. (2) din C. proc. pen, art. 275 alin. (6) din C. proc. pen, art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen, art. 551 din Legea nr. 169/2017, art. 37 lit. b) din C. pen, art. 41 alin. (2) din C. pen; Inadmissibility of subsequent execution objection due to identity of motives with prior adjudication of foreign sentence reductions: The dispute concerned an *incidente de executare* (execution objection) filed by a prisoner transferred from Italy to Romania, who sought the application of compensatory days for the detention period served abroad, arguing unfavorable treatment compared to a co-defendant and invoking Romanian legislation on custodial conditions; the lower court had initially dismissed the request on the merits, a tribunal later declined material competence to the Court of Appeal Suceava under the framework for recognizing foreign sentences, and that court subsequently rejected the new objection as inadmissible. The decisive legal basis was Article 599(5) of the Romanian Code of Criminal Procedure, which bars subsequent execution objections when there is identity of persons, legal grounds, motives, and defenses, as the High Court confirmed the current request was identical to a previously decided case and that the Italian reduction orders had already been recognized and deducted from the sentence under Article 141(17) of Law no. 302/2004, meaning no new cause for sentence extinction or reduction existed under Article 598(1)(d).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive to impose judicial costs on the appellant following the dismissal of the appeal.
Cited in the dispositive to determine that the legal aid attorney's fees remain at the state's expense.
Full text
Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 37 din data de 21 aprilie 2021, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori,în temeiul art. 599 alin. (5) din Codul ce procedură penală, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A..
Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata către stat a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul avocatului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON (conform delegaţiei nr. 839 din data de 12.04.2021, avocat B.) a rămas în sarcina statului şi a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la data de 25.10.2019, numitul A., persoană privată de libertate în Penitenciarul Botoşani, a formulat contestaţie la executare în baza dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., solicitând acordarea de zile compensatorii pentru executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare.
A arătat contestatorul că a fost arestat de pe data de 25.02.2012 în Italia pentru comiterea unei infracţiuni de omor şi condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare. Pe data de 16.01.2018 a fost transferat din Italia în România pentru continuarea executării pedepsei. În consecinţă, solicită aplicarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 169/2017 pentru perioada de detenţie din Italia.
Astfel învestită, Judecătoria Botoşani a dispus citarea contestatorului, desemnarea unui avocat din oficiu pentru acesta şi ataşarea fişei cu situaţia juridică a contestatorului.
Analizând actele dosarului, Judecătoria Botoşani a reţinut următoarele:
Contestatorul A. se află în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x din 9.02.2019 emis în baza Sentinţei penale nr. 738/12.06.2018 a Judecătoriei Botoşani. Prin această sentinţă penală, numitul A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), (20)9 alin. (1) lit. a), g), i) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. 1969 şi art. 375, 396 alin. (10) din C. proc. pen. (fapta din 12/13.04.2011) la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), (20)9 alin. (1) lit. g), i) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. 1969 şi art. 375, 396 alin. (10) din C. proc. pen. (fapta din 19/20.07.2011) la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), (20)9 alin. (1) lit. a), g) şi i) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, art. 37 lit. b) din C. pen. 1969 şi art. 375, 396 alin. (10) din C. proc. pen. (4 acte materiale în perioada 21.01.2012 - 7.03.2012) la pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a constatat că inculpatul a săvârşit faptele în condiţiile art. 33 lit. a) din C. pen. 1969, atât între ele, cât şi faţă de pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată de autorităţile judiciare italiene şi recunoscută prin Sentinţa penală 58 din 18.08.2016 a Curţii de Apel Suceava.
În temeiul art. 34 lit. b) din C. pen. 1969, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin sentinţa penală nr. 738/2018 cu cea de 14 ani închisoare aplicată de autorităţile judiciare italiene şi recunoscută prin sentinţa penală 58/18.08.2016 a Curţii de Apel Suceava, stabilind pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare.
În cauză, s-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) din C. pen. 1968 şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 16.03.2012 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinţei penale 58 din 18.08.2016 a Curţii de Apel Suceava şi emiterea unui nou mandat conform prezentei sentinţe.
Sentinţa penală nr. 738 din 12.06.2018 a Judecătoriei Botoşani a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 19 din 9.01.2019 a Curţii de Apel Suceava prin care s-a respins apelul.
După cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 8/2019, pe calea contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. se soluţionează cererea prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară şi care se regăseşte în pedeapsa în a cărei executare se află, dar contestatorul nu se găseşte într-o astfel de situaţie, infracţiunea pentru care a fost condamnat în Italia fiind concurentă cu infracţiunea pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 738/2018 a Judecătoriei Botoşani.
Faţă de cele expuse mai sus, prin Sentinţa penală nr. 908/2.10.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Botoşani, s-a respins contestaţia la executare formulată de numitul A., aflat în Penitenciarul Botoşani.
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie numitul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând reanalizarea situaţiei sale juridice şi acordarea zilelor compensatorii ca urmare a executării pedepsei în condiţii necorespunzătoare în statul italian.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, Tribunalul Botoşani a reţinut următoarele:
Potrivit art. 47 alin. (1) din C. proc. pen., excepţia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanţei inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocată în tot cursul judecăţii, până la pronunţarea hotărârii definitive, iar potrivit alin. (4), excepţiile de necompetenţă pot fi invocate din oficiu, de către procuror, de către persoana vătămată sau de către părţi.
Tribunalul a analizat cu prioritate excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, în raport, cu dispoziţiile art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004.
Potrivit acestor dispoziţii legale, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.
Constatând că, prin prezenta contestaţie la executare, contestatorul A. a solicitat deducerea perioadei considerată executată de autorităţile italiene de la data la care a fost arestat în respectiva cauză până la data la care a fost transferat în România, respectiv a solicitat recunoaşterea acordării a 45 de zile ca executate la fiecare fracţie de 6 luni executate în Italia conform legislaţiei italiene în vigoare pe perioada de detenţie din statul italian, Tribunalul Botoşani a constatat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, o astfel de recunoaştere efectuându-se de curtea de apel care a dispus, prin sentinţă, recunoaşterea şi executarea pedepsei aplicate de instanţa străină, respectiv Curtea de Apel Suceava, instanţă care a pronunţat Sentinţa penală nr. 58 din 18.08.2017.
Pe de altă parte, tribunalul a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 87 din 14.08.2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, această instanţă a mai recunoscut contestatorului, în conformitate cu dispoziţiile art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, anumite acte judiciare emise de statul italian prin care persoanei condamnate i-au fost acordate reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România.
Faţă de cele expuse anterior, prin Decizia penală nr. 54 din data de 9 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2019, s-a admis contestaţia formulată de A. împotriva Sentinţei penale nr. 908 din 2 octombrie 2020 pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. x/2019. A fost desfiinţată în totalitate sentinţa penală atacată şi rejudecând, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Botoşani, invocată din oficiu. A fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de condamnatul A., Curţii de Apel Suceava. În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare de la ambele instanţe au rămas în sarcina statului. Onorariile avocaţilor din oficiu de la ambele instanţe în sumă de câte 313 RON s-a dispus a se achita Baroului Botoşani din fondurile Ministerului Justiţiei.
Astfel înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava prezenta contestaţie la executare, s-a fixat termen pentru data de 19.04.2021 când Curtea, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii.
Analizând cu prioritate excepţia inadisibilităţii prezentei contestaţii la executare, Curtea a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava sub nr. x/2019 din data de 5.09.2019, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare privind sentinţa penală nr. 58 pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 18.08.2017.
În motivarea contestaţiei a arătat că în cuprinsul sentinţei penale s-a strecurat o eroare de traducere a actelor emise de autorităţile judiciare italiene, întrucât potrivit acestora pe teritoriul Italiei a fost condamnat pentru infracţiunea de omor intenţionat, la pedeapsa de 12 ani plus 6 luni închisoare pentru fiecare agravantă, iar prin sentinţa penală s-a reţinut infracţiunea de omor calificat.
A mai arătat că pe teritoriul statului italian a formulat în luna decembrie 2017 o cerere pentru acordarea reducerilor din pedeapsă în baza recursului compensatoriu, acestea nefiind însă acordat, întrucât la data de 16.01.2018 a fost transferat în România. Potrivit dispoziţiilor legale aplicabile a solicitat autorităţilor judiciare italiene acordarea unui beneficiu de 3 zile pentru fiecare lună de detenţie executată în perioada 2012 - 2017.
A arătat, prin avocatul desemnat din oficiu, că în privinţa primului motiv de contestaţie, acesta se întemeiază pe disp. art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., respectiv vizează situaţia în care se iveşte o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, iar cel de-al doilea motiv al contestaţiei se întemeiază pe disp. art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., care vizează existenţa unei cauze de reducere a pedepsei, ambele temeiuri urmând a fi raportate la disp. art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată.
În dovedirea contestaţiei la executare, contestatorul A. a depus la dosar copia Sentinţei penale nr. 1/2014 pronunţată de Curtea cu Juri din Roma, secţia a III-a din 30.01.2014, dosar.
Prin Sentinţa penală nr. 128 din 7.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatorul A. privind sentinţa penală nr. 58 din 18.08.2017 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul penal nr. x/2017, rămasă definitivă la data de 17.10.2017 prin neapelare, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, Curtea a efectuat demersuri în vederea clarificării aspectelor invocate de către contestator privind eventuala detenţie în condiţii neregulamentare din Italia, respectiv cu privire la un eventual beneficiu de recurs compensatoriu acordat de statul italian.
Astfel, Curtea a reţinut că:
"Prin adresa N.SIEP n. 2016/92 - PM Roma - Biroul de Supraveghere din Viterbo şi adresa din 14.09.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Roma - Oficiul Executări penale ce au fost traduse şi ataşate la dosarul cauzei, autorităţile judiciare italiene au furnizat relaţii cu privire la situaţia persoanei condamnate, respectiv contestatorul A..
La dosarul cauzei a fost transmisă şi ataşată, atât în limba statului emitent, cât şi în traducere, copia Sentinţei penale nr. 14/2015 pronunţată la data de 16.04.2015 de Curtea a I-a cu Juri de Apel din Roma prin care a fost reformată Sentinţa penală nr. 1/2014 din 30.01.2014 pronunţată de Curtea cu Juri Roma şi adresa emisă de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Roma - Oficiul Executări penale din data de 8.10.2019.
. . . . . . . . . .
Din adresa din 17.01.2018 a MAI - IGPR Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Interpol, ataşată la dosarul cauzei rezultă că persoana condamnată A., contestator în prezenta cauză, a fost preluată de la autorităţile judiciare italiene la data de 16.01.2018 şi predată către Administraţia Naţională a Penitenciarelor, situaţie confirmată şi de adresa din 23.01.2018 a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor - Penitenciarul Bucureşti Rahova, ataşată la dosar.
Analizând temeiurile legale invocate de către contestatorul A. în susţinerea contestaţiei la executare şi îndeosebi a celor invocate din legislaţia specială reglementată de Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv art. 141 alin. (17) acesta stipulează că în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă, anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.
Din perspectiva dreptului intern, temeiurile invocate de către contestatorul A., fac trimitere la dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. (sub aspectul care interesează în prezenta cauză).
. . . . . . . . . .
În ceea ce priveşte motivul de contestaţie la executare invocat de contestatorul A. întemeiat pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., Curtea a constatat că şi acesta este neîntemeiat.
Astfel, contestatorul a invocat existenţa unor perioade de reducere a pedepsei ca urmare a executării pedepsei închisorii pe teritoriul Statului Italian şi până la transferul acestuia în România ce nu au fost deduse din durata pedepsei aplicate.
Din conţinutul adresei N. SIEP n. 2016/92-PM Roma emisă de Biroul de Supraveghere din Viterbo, dosar şi a adresei din 8.10.2019 transmisă de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Roma Oficiul Executări Penale rezultă că pentru persoana condamnată A., contestator în cauză, autorităţile judiciare italiene au emis cu privire la perioada executată din pedeapsa închisorii, următoarele acte judiciare, respectiv ordonanţe:
- ordonanţa nr. 3982/2016 emisă de Magistratul de Supraveghere din Roma la 8.06.2016 (acordarea a 180 zile de la 16.09.2019 la 16.03.2014 şi de la 16.03.2015 la 16.09.2015, respingerea de la 16.03.2014 la 16.03.2015b şi de la 16.09.2015 la 16.03.2016 - cerere înscrisă la Biroul de Supraveghere din Roma la 20.04.2016);
- ordonanţa nr. 1335/2016 emisă de Magistratul de Supraveghere din Viterbo la 25.10.2016 (respingerea de la 16.03.2016 la 16.09.2016 - cerere înscrisă la acest birou la 21.10.2016 şi prezentată de deţinut Penitenciarului din Viterbo);
- ordonanţa nr. 512/2017 emisă de Magistratul de Supraveghere din Viterbo la 4.04.2017 (acordarea a 45 zile de la 16.09.2016 la 16.03.2017 - cerere înscrisă la acest birou la 31.03.2017 şi prezentată de deţinut Penitenciarului din Viterbo);
- ordonanţa nr. 1526/2007 emisă de Magistratul de Supraveghere din Viterbo la 10.10.2017 (acordarea a 45 zile de la 16.03.3017 la 16.09.2017 - cerere înscrisă la acest birou la 4.10.2017 şi prezentată de deţinut Penitenciarului din Viterbo);
- ordonanţa nr. 1285/2018 emisă de Magistratul de Supraveghere din Viterbo la 27.07.2018 (respingere pentru detenţia suferită în România de la 16.03.2012 la 16.09.2012, deoarece deţinutul a fost extrădat la 16.01.2018 şi nu au ajuns niciodată informaţiile cerute privind conduita avută de acesta în perioada sus-numită - cerere înscrisă la acest birou la 24.05.2016 şi prezentată de deţinut Penitenciarului din Viterbo).
Curtea a constatat că prin sentinţa penală nr. 87 pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 14.08.2019, ataşată la dosarul cauzei, s-au dispus următoarele:
În baza art. 597 alin. (1), (4) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen., cu trimitere la art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatorul A. privind sentinţa penală nr. 58 pronunţată la data de 18.08.2017 de către Curtea de Apel Suceava, rămasă definitivă la data de 17.10.2017 prin neapelare, prin care s-a recunoscut şi pus în executare sentinţa penală nr. 1/2014 în dosarul nr. x/2013 REGGEN şi nr. y/2012 RGNR pronunţată la data de 30.01.2014 de către Curtea cu Juri din Roma, secţia a III-a, reformată prin sentinţa penală nr. 14/2015 pronunţată la data de 16.04.2015 de către Curtea de Apel cu Juri, secţia I-a, definitivă la data de 25.02.2016 şi transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România.
În baza art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată, au fost recunoscute următoarele ordonanţe emise de magistratul responsabil cu supravegherea la Penitenciarul din Viterbo şi din Roma, Italia:
- Ordonanţa nr. 8377/16 SIUS - UDS Roma din 8.06.2016 prin care s-a acordat o reducere a pedepsei de 180 de zile, referitor la perioada executată în Italia, de la 16.09.2012 până la 16.03.2014 şi de la 16.03.2015 până la 16.09.2015;
- Ordonanţa nr. 1125/17 SIUS Viterbo din 4.04.2017 prin care s-a acordat o reducere a pedepsei de 45 de zile referitor la perioada executată în Italia, de la 16.09.2016 până la 16.03.2017;
- Ordonanţa nr. 1524/2017 Viterbo din 10.10.2017 prin care s-a acordat o reducere a pedepsei de 45 de zile, referitor la perioada executată în Italia de la 16.03.2017 - 16.09.2017.
S-a dedus din pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1/2014 în dosarul nr. x/2013 REGGEN şi nr. y/2012 RGNR pronunţată la data de 30.01.2014 de Curtea cu Juri din Roma, secţia a III-a, reformată prin Sentinţa penală nr. 14/2015 pronunţată la data de 16.04.2015 de către Curtea de Apel cu Juri, secţia I-a, definitivă la data de 25.02.2016, recunoscută şi pusă în executare prin Sentinţa penală nr. 58 pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 18.08.2017, rămasă definitivă la data de 17.10.2017 prin neapelare, durata de 180 zile, 45 zile şi 45 zile (în total 270 zile) acordate condamnatului prin ordonanţele menţionate anterior.
S-a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 738 pronunţată de Judecătoria Botoşani la data de 12.06.2018, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 19 pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 9.01.2019 s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinţei penale nr. 58 pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 18.08.2017, rămasă definitivă la data de 17.10.2017 privind pe contestator şi emiterea unui nou mandat, în baza acesteia.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava a sumei de 313 RON, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru contestator.
Întrucât ordonanţele emise de către magistratul responsabil cu supravegherea la Penitenciarul din Viterbo şi Roma Italia privind pe contestatorul A. au fost deja recunoscute şi perioadele deduse din pedeapsa de executat prin sentinţa penală anterior menţionată, Curtea a apreciat că în cauză nu este dat niciunul din cazurile de contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., respectiv amnistia, prescripţia, graţiere sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei."
Prezenta instanţă a observat că prin cererea ce face obiectul dosarului de faţă, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare, în baza dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., solicitând acordarea de zile compensatorii pentru executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare în Italia. În motivarea cererii, contestatorul a arătat că a fost arestat de pe data de 25.02.2012 în Italia pentru comiterea unei infracţiuni de omor şi condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare. Pe data de 16.01.2018 a fost transferat din Italia în România pentru continuarea executării pedepsei. În consecinţă, solicită aplicarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 169/2017 pentru perioada de detenţie din Italia, respectiv deducerea perioadei considerată executată de autorităţile italiene de la data la care a fost arestat în respectiva cauză până la data la care a fost transferat în România. Astfel, contestatorul a solicitat recunoaşterea şi acordarea a 45 de zile, considerate ca executate la fiecare fracţie de 6 luni executate în Italia, conform legislaţiei italiene în vigoare pe perioada de detenţie din statul italian.
De asemenea, prin precizările făcute de către apărătorul desemnat din oficiu în cauza de faţă, la termenul din 19.04.2021, a rezultat că, în principiu, contestatorul a invocat modalitatea în care a fost tratat coinculpatul din cauza în care a fost condamnat în dosarul instrumentat de către autorităţile judiciare din Italia, cu implicaţii în ceea ce priveşte deducerea unei anumite perioade din pedeapsa stabilită. Contestatorul a criticat lipsa de egalitate de tratament juridic, acesta fiind principalul motiv pentru care a promovat prezenta contestaţie la executare.
Curtea a reţinut că, potrivit art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., "Cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări."
Or, pentru argumentele sus menţionate, prezenta instanţă a apreciat că există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări între cele din cauza de faţă cu cele din cauza înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava sub nr. x/2019 şi soluţionată definitiv prin sentinţa penală nr. 128/7.11.2019.
Astfel fiind, în temeiul art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., contestaţia la executare formulată de contestatorul A. a fost respinsă, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie contestatorul A., solicitând admiterea contestaţiei şi acordarea de zile compensatorii pentru executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare în Italia. Totodată, contestatorul a invocat modalitatea în care a fost tratat coinculpatul din cauza în care a fost condamnat în dosarul instrumentat de către autorităţile judiciare din Italia, cu implicaţii în ceea ce priveşte deducerea unei anumite perioade din pedeapsa stabilită. Contestatorul a criticat lipsa de egalitate de tratament juridic, acesta fiind principalul motiv pentru care a promovat prezenta contestaţie la executare.
Evaluând contestaţia la executare formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârilor penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Astfel, contestaţia la executare reprezintă mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluţionarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.
Aşa cum s-a arătat, potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face dacă se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Constituind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, prin contestaţia la executare nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia.
În speţă, contestatorul şi-a întemeiat cererea, având ca obiect acordarea de zile compensatorii pentru executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare în Italia. În motivarea cererii, contestatorul a arătat că a fost arestat de pe data de 25.02.2012 în Italia pentru comiterea unei infracţiuni de omor şi condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare. A arătat că pe data de 16.01.2018 a fost transferat din Italia în România pentru continuarea executării pedepsei. În consecinţă, solicită aplicarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 169/2017 pentru perioada de detenţie din Italia, respectiv deducerea perioadei considerată executată de autorităţile italiene de la data la care a fost arestat în respectiva cauză până la data la care a fost transferat în România. Astfel, contestatorul a solicitat recunoaşterea şi acordarea a 45 de zile, considerate ca executate la fiecare fracţie de 6 luni executate în Italia, conform legislaţiei italiene în vigoare pe perioada de detenţie din statul italian. Totodată, în principiu, contestatorul a invocat modalitatea în care a fost tratat coinculpatul din cauza în care a fost condamnat în dosarul instrumentat de către autorităţile judiciare din Italia, cu implicaţii în ceea ce priveşte deducerea unei anumite perioade din pedeapsa stabilită. Contestatorul a criticat lipsa de egalitate de tratament juridic, acesta fiind principalul motiv pentru care a promovat prezenta contestaţie la executare.
Aşa fiind, Înalta Curte, în deplin acord cu prima instanţă, constată că ordonanţele emise de către magistratul responsabil cu supravegherea la Penitenciarul din Viterbo şi Roma Italia privind pe contestatorul A. au fost deja recunoscute şi perioadele deduse din pedeapsa de executat prin sentinţa penală anterior menţionată, astfel că, în cauză nu este dat niciunul din cazurile de contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., respectiv amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei."
Pe de altă parte, potrivit art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., "Cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări."
Or, în mod temeinic şi legal instanţa de fond a reţinut că există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări între cele din cauza de faţă cu cele din cauza înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava sub nr. x/2019 şi soluţionată definitiv prin Sentinţa penală nr. 128/7.11.2019.
Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 599 alin. (5) din C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 37 din data de 21 aprilie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Faţă de soluţia dispusă, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar conform alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 37 din data de 21 aprilie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30 septembrie 2021.
GGC - MM