Proof of refugee status under Law 189/2000: pre-occupation birth certificate negates ethnic persecution claim
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the County Pensions House, cassated the lower court's decision, and dismissed the claimant's action, resulting in the revocation of the rights to compensation under Law No. 189/2000. The dispute concerned the claimant's attempt to have the administrative decision denying her status as an ethnic refugee from Northern Transylvania (1940–1944) annulled; the first-instance court had admitted the claim based on witness testimony alleging the family fled Hungarian persecution following the Vienna Arbitration. The Supreme Court held that the claim failed because official documents, including the claimant's 1939 birth certificate in Bucharest and negative records from national archives, demonstrated the family was already resident in the capital prior to the relevant period, rendering the witness testimony irrelevant given the superior probative force of official written evidence under the applicable norms for proving refugee status.
Legislator headnote
AI generatedProof of refugee status under Law 189/2000: pre-occupation birth certificate negates ethnic persecution claim: Potrivit art. 4 din Normele de aplicare a Legii nr. 189/2000, dovada încadrării în prevederile legii se face cu acte oficiale, iar în lipsa acestora, cu declarațiile de martori.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 23 martie 2004, reclamanta Ț.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 9078 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000, persoanelor refugiate din motive etnice.
Prin sentința civilă nr. 371 din 7 iunie 2004, Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea contestată și a obligat-o pe aceasta să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 noiembrie 1940 - 1 noiembrie 1944.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că mama reclamantei și-a urmat soțul aflat la muncă în București, născând aici, la 22 septembrie 1939. A mai reținut instanța, că după nașterea reclamantei, la data menționată, părinții acesteia s-au întors în comuna Gepiu, de unde au fost obligați să se refugieze în București, ca urmare a persecuțiilor etnice la care românii au fost supuși de către administrația maghiară, după ocuparea Ardealului de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta, solicitând casarea ei și, pe fond, respingerea acțiunii, cu motivarea că afirmațiile intimatei-reclamante nu sunt susținute de actele oficiale depuse în cauză, iar acestea, la rândul lor, sunt în contradicție totală cu depozițiile celor doi martori audiați la instanța de fond.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Potrivit Legii nr. 189/2000 beneficiază de dispozițiile ei, persoanele, cetățeni români care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 au fost obligați să se refugieze urmare a persecuțiilor etnice la care au fost supuși de regimurile instaurate în România, în perioada respectivă.
Potrivit art. 4 din Normele de aplicare a Legii nr. 189/2000, dovada încadrării în prevederile legii se face cu acte oficiale, iar în lipsa acestora, cu declarațiile de martori.
În speță, din actele oficiale, adresa Direcției Județene Bihor a Arhivelor Naționale și adresa Ministerului Afacerilor Externe rezultă că familia reclamantei nu figurează în evidența persoanelor refugiate din Ardealul de Nord, în perioada 1940 - 1944. Mai mult chiar, certificatul de naștere al reclamantei dovedește că aceasta s-a născut în 1939, în București, unde familia sa se afla deja, anterior Dictatului de la Viena.
În raport cu forța probantă a acestor înscrisuri oficiale, sunt irelevante depozițiile martorilor care susțin refugiul din motive etnice al familiei reclamantei, din Ardealul de Nord, în București.
Pentru aceste motive, Curtea va admite recursul declarat în cauză de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Bihor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 371 din 7 iunie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și, pe fond, respinge acțiunea.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2005.