Peremptory 48-hour deadline for appealing rejection of unconstitutionality exception

Asupra cauzei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 148/CO din data de 17 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (5) C. pen., formulată de contestatorul A..

În baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 597 alin. (7) C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 120 din 13.04.2021, pronunţată de Tribunalul Arad.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul a fost obligat la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus ca plata sumei de 313 RON reprezentând onorariu avocat din oficiu, să fie plătită din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş.

Pentru a dispune s-au reţinut, în esenţă următoarele:

Condamnatul A. se află în executarea unei pedepse de 5 ani şi 2089 zile închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 321/03.12.2019 a Tribunalului Arad, definitivă la data de 10.12.2019 prin neexercitarea căii de atac. La data de 10.12.2019 Tribunalul Arad a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 476/2019.

Petentul condamnat A., în temeiul art. 595 C. proc. pen. a solicitat aplicarea legii penale noi cu privire la Sentinţa penală nr. 321/03.12.2019 a Tribunalului Arad, definitivă la data de 10.12.2019 prin neexercitarea căii de atac.

Prin Sentinţa penală nr. 120 din 13 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 595 alin. (2) C. proc. pen. a fost respinsă ce neîntemeiată cererea având ca obiect intervenirea unei legi penale noi, formulată de petentul A..

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul A. la plata către stat a sumei de 400 RON, reprezentând cheltuieli judiciare.

Împotriva Sentinţei penale nr. 120 din 13 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2021, condamnatul a formulat contestaţie, care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Pentru termenul de judecată din 17 iunie 2021 contestatorul A. a depus la dosar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (5) C. pen.

Referindu-se în concret la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate privind aplicarea dispoziţiilor art. 43 alin. (5) C. pen. unei pedepse rămase definitive sub imperiul C. pen. vechi, în stare de recidivă postexecutorie Curtea de Apel Timişoara a constatat că nu poate fi sesizată Curtea Constituţională în vederea soluţionării excepţiei, întrucât nu sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condiţiile cerute de lege.

S-a reţinut că primele două condiţii prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată sunt îndeplinite respectiv: faptul că s-a invocat neconstituţionalitatea unui text de lege, a unui articol din C. pen., care este în vigoare; de asemenea Curtea Constituţională nu a mai pronunţat o decizie în sensul admiterii în legătură cu această excepţie de neconstituţionalitate.

Instanţa însă a apreciat că nu este îndeplinită o a treia condiţie esenţială, şi anume legătura strânsă dintre conţinutul excepţiei de neconstituţionalitate şi soluţionarea dosarului.

Astfel, în opinia Curţii de Apel Timişoara cererea vizează interpretarea şi aplicarea legii, aspecte ce intră în competenţa instanţelor de judecată, iar nu a Curţii Constituţionale.

În sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională a identificat două condiţii pentru stabilirea legăturii excepţiei de neconstituţionalitate cu soluţionarea cauzei, condiţii care trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ: aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014).

În ceea ce priveşte cererea privind excepţia de neconstituţionalitate privind aplicarea dispoziţiilor art. 43 alin. (5) C. pen. unei pedepse rămase definitive sub imperiul C. pen. vechi, în stare de recidivă postexecutorie, instanţa a constatat că este o problemă de interpretare şi aplicare a legii şi nu o problemă de neconstituţionalitate, astfel că nu intră în sfera de atribuţii a Curţii Constituţionale.

S-a mai arătat că cererea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă din perspectiva faptului că interpretarea legii se efectuează de către instanţa de judecată, mai mult decât atât, excepţia de neconstituţionalitate nu a fost motivată şi nu s-au indicat textele din Constituţia României, în raport cu care dispoziţiile art. 43 alin. (5) C. pen. ar fi neconstituţionale, motiv pentru care nu sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condiţiile impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată.

Împotriva dispoziţiei din Decizia penală nr. 148/CO din data de 17 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021 de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din C. pen., condamnatul A. a formulat recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, sub nr. x/2021 şi s-a fixat termen de judecată la data de 29 septembrie 2021.

La termenul de judecată la data de 29 septembrie 2021, reprezentantul Ministerului Public a ridicat excepţia tardivităţii căii de atac declarate.

Examinând actele şi lucrările din dosar, Înalta Curte constată că recursul declarat de condamnatul A. împotriva dispoziţiei din Decizia penală nr. 148/CO din data de 17 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din C. pen., este tardiv formulat.

În acest sens se reţine că dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 prevăd că hotărârea prin care instanţa respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs la instanţa ierarhic superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Verificând natura termenului de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac, se constată că acesta este un termen procedural, ce trebuie calculat potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că, în cuprinsul său, nu se socoteşte ora la care începe să curgă şi nici ora la care se împlineşte, şi peremptoriu, a cărui nerespectare atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen, respectiv constatarea tardivităţii acestuia.

Recurentul contestator A. a declarat recurs împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din C. pen., la data de 01 iulie 2021.

În raport cu aceste dispoziţii, având în vedere că hotărârea Curţii de Apel Timişoara, secţia penală a fost pronunţată la data de 17 iunie 2021, iar recurentul contestator A. a declarat recurs la data de data de 01 iulie 2021, termenul de 48 de ore, în care acesta putea declara recurs expirase.

Aşadar, raportat la dispoziţiile legale anterior enunţate şi având în vedere data pronunţării deciziei recurate, Înalta Curte constată că data la care a declarat recurs s-a făcut cu depăşirea termenului în care se putea ataca dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Susţinerile recurentului, potrivit cu care, la momentul pronunţării soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale se afla în stare de deţinere şi nu a avut cunoştinţă de soluţia pronunţată în cauză, întrucât decizia i-a fost comunicată la locul de deţinere abia la data de 01 iulie 2021, când a şi exercitat calea de atac, nu pot fi primite.

Dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 potrivit cu care:

"Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile", sunt de strictă interpretare.

În această materie legiuitorul nu a prevăzut posibilitate exercitării căii de atac de la comunicare, ci a stabilit un termen de 48 de ore de la pronunţare.

În numeroase decizii, printre care şi Decizia nr. 546/2020, publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 944 din 14.10.2020, Curtea Constituţională a statuat că:

"Natura imperativă a termenului de 48 de ore, în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanţa de judecată a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, are menirea de a da expresie principiului celerităţii şi al soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu.

Din aceleaşi raţiuni legiuitorul a instituit şi regulile speciale de procedură referitoare atât la exercitarea recursului ca singură cale de atac împotriva încheierii instanţei de judecată, cât şi la soluţionarea recursului în termen de 3 zile, fără ca prin aceasta să se poată susţine încălcarea dreptului de acces la instanţă, la folosirea căilor de atac sau a dreptului la apărare. Curtea a mai observat că pregătirea, în condiţiile legii, a căilor de atac promovate reprezintă obligaţia părţii interesate, care trebuie să manifeste diligenţă în acest sens".

Pentru aceste considerente nu se va mai proceda la examinarea pe fond a motivelor de recurs, Înalta Curte urmând a respinge ca tardiv, recursul formulat de recurentul condamnat A. împotriva dispoziţiei din Decizia penală nr. 148/CO din data de 17 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din C. pen.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurentul condamnat A. împotriva dispoziţiei din Decizia penală nr. 148/CO din data de 17 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din C. pen.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2021.

GGC-GR