Late appeal against dismissal of constitutional unconstitutionality exception regarding lawyer bar rights

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 618/A din 22 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, printre altele, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de apelantul-inculpat A..

Pentru a dispune în acest sens, Curtea a arătat că, în cauză, la termenul de judecată din data de 20.04.2021 apelantul inculpat A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României în vederea constatării neconstituţionalităţii art. 22 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat întrucât aceste prevederi se află în contradicţie cu principiile constituţionale prevăzute în art. 16 alin. (1) (egalitatea în drepturi), art. 41 alin. (1) prima teză (dreptul la muncă) din Constituţie, art. 1 din Protocolul nr. 12 CEDO şi art. 24 alin. (1) şi (2) (dreptul la apărare) din Constituţie precum şi cu art. 6 alin. (1) CEDO în componenta dreptului de acces la instanţă, în forma lor în vigoare la data de 28.01.2021.

Curtea a constatat că, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

S-a mai susţinut că, din redactarea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, rezultă că a fost reglementată o condiţie şi, pe cale de consecinţă, un control de pertinenţă al instanţei de judecată în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, vizând constatarea că aceasta are legătură cu soluţionarea cauzei. Condiţia de admisibilitate referitoare la legătura cu soluţionarea cauzei priveşte incidenţa dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată în privinţa soluţiei ce se va pronunţa asupra cauzei deduse judecăţii, adică a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanţei judecătoreşti.

Or, s-a reţinut că, în cauză, apelantul inculpat a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 22 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, care prevede că avocatul stagiar poate pune concluzii numai la judecătorie şi poate asista şi reprezenta partea la organele şi instituţiile prevăzute la art. 3 alin. (1) şi că avocatul definitiv are dreptul să pună concluzii la toate instanţele, cu excepţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Curţii Constituţionale, unde va putea pune concluzii dacă are o vechime neîntreruptă în profesie de cel puţin 5 ani de la definitivare (alin. (3).

Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată cu ocazia soluţionării apelului formulat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 635/04.12.2020 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în Dosarul nr. x/2020.

S-a arătat că, cerinţa de admisibilitate referitoare la legătura cu soluţionarea cauzei este îndeplinită atunci când de modul în care este interpretată şi aplicată norma legală depinde hotărârea ce se va pronunţa, fiind esenţială pentru rezolvarea respectivei pricini.

Curtea a considerat că, în speţă, dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat nu îndeplineşte condiţia de a fi un text legal care să aibă legătură cu cauza, ce are ca obiect analiza de legalitate şi temeinicie a soluţiei pronunţate de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

S-a mai notat că, instrumentul excepţiei de neconstituţionalitate a fost pus de legiuitor la îndemâna părţilor pentru ca acestea, în raport cu interesele lor, să beneficieze de un control de constituţionalitate a acelor prevederi legale care au un rol hotărâtor asupra modului de soluţionare a cauzei, iar nu a oricărei alte dispoziţii legale ce poate fi incidentă în desfăşurarea unui proces penal, fără a influenţa însă modul de rezolvare a acestuia.

Drept urmare, Curtea a apreciat că o eventuală declarare ca neconstituţional a art. 22 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat nu ar avea o influenţă hotărâtoare asupra modului de soluţionare a apelului formulat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 635/04.12.2020 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2020, excepţia de neconstituţionalitate invocată neţinând de fondul soluţionării acestui dosar penal care priveşte săvârşirea unei infracţiuni pentru care legiuitorul nu prevede asistenţă juridică obligatorie.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A., la data de 26.04.2021.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală la data de 17 septembrie 2021, fiind fixat termen de judecată la data de 22 septembrie 2021, prilej cu care Înalta Curte a ridicat, din oficiu, excepţia tardivităţii declarării recursului.

Examinând excepţia invocată, Înalta Curte apreciază că aceasta este fondată, urmând a respinge, ca tardiv, recursul formulat de inculpatul A., pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, încheierea prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Analizând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 51/1995, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală s-a pronunţat prin Decizia nr. 618/A la data de 22 aprilie 2021.

Conform art. 269 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., la calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel. Totodată, la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte.

Înalta Curte constată că ora pronunţării deciziei recurate nu este consemnată în cuprinsul acesteia, fapt pentru care, pornind de la ultima oră a zilei de 22 aprilie 2021, se reţine că termenul în care inculpatul avea posibilitatea legală să exercite calea de atac a recursului s-a împlinit la data de 24.04.2021, ora 00:59:59.

Cum recursului inculpatului a fost depus, prin poştă, la data de 26.04.2021 (plic, dosar), la două zile de la împlinirea termenului de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că a fost depăşit termenul prevăzut de lege pentru declararea căii de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul formulat de inculpatul A. împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul Deciziei penale nr. 618/A din 22 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga, recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de inculpatul A. împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul Deciziei penale nr. 618/A din 22 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2021.

GGC-GR