Withdrawal of appeal upheld; 45-day Italian early-release credit stands in final Romanian sentence.

Prin Sentinţa penală nr. 111 din data de 05 august 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admisă contestaţia la executare formulată de condamnatul A. cu privire la Sentinţa penală nr. 40/2017 din 31 martie 2017 a Curţii de Apel Bacău pronunţată în Dosar nr. x/2017.

În baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoaşterea ordonanţei emisă de magistratul de supraveghere din cadrul PGCAP.NAPOLI- UDS. PESCARA emisă în data de 16.03.2016, cu privire la un nr. de 45 zile, de eliberare anticipată, acordate condamnatului A. din executarea pedepsei rezultante finale de 20 (douăzeci) de ani şi 5 (cinci) luni închisoare, aplicată lui A. ca urmare a ordonanţei de determinare a pedepsei prin cumularea pedepselor concurente emisă de Procuratura Generală din Napoli, Republica Italia nr. 1561/2015 R.E., nr. 691/15 cum. din 13.11.2015, recunoscute la solicitarea autorităţilor italiene prin Sentinţa penală nr. 40/2017 din 31 martie 2017 a Curţii de Apel Bacău pronunţată în Dosar nr. x/2017.

În baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., au fost deduse din pedeapsa rezultantă finală de 20 (douăzeci) de ani şi 5 (cinci) luni închisoare, aplicată condamnatului A., 45 zile de eliberare anticipată (relativ perioadei 14.06.2015 - 13.12.2015).

A fost menţinută deducerea dispusă prin Sentinţa penală nr. 40/2017 din 31 martie 2017 a Curţii de Apel Bacău pronunţată în Dosar nr. x/2017.

A fost anulat mandatul de executare emis în baza Sentinţa penală nr. 40/2017 din 31 martie 2017 a Curţii de Apel Bacău pronunţată în Dosar nr. x/2017 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat potrivit acestei hotărâri.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a arătat că prin contestaţia la executare formulată de către persoana condamnată A. în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., acesta a solicitat deducerea zilelor de eliberare anticipată, aplicate prin ordonanţa magistratului de supraveghere din cadrul PGCAP.NAPOLI- UDS. PESCARA din data de 14.01.2016, cu privire la 45 zile, de eliberare anticipată, acordate condamnatului A. din executarea pedepsei rezultante finale de 20 (douăzeci) de ani şi 5 (cinci) luni închisoare, aplicată lui A. ca urmare a ordonanţei de determinare a pedepsei prin cumularea pedepselor concurente emisă de Procuratura Generală din Napoli, Republica Italia nr. 1561/2015 R.E., nr. 691/15 cum. din 13.11.2015, recunoscute la solicitarea autorităţilor italiene prin Sentinţa penală nr. 40/2017 din 31 martie 2017 a Curţii de Apel Bacău pronunţată în Dosar nr. x/2017.

Instanţa a reţinut că prin sentinţa penală anterior menţionată au fost recunoscute următoarele sentinţe penale pronunţate de autorităţile judiciare străine cu privire la persoana condamnată A., după cum urmează:

1. sentinţa penală pronunţată de Judecătorul pentru audienţă preliminară din cadrul Tribunalului din Roma, la 15.01.2008, definitivă la data de 17.07.2008, prin care intimatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1400 de euro amendă, pentru un concurs de infracţiuni de tâlhărie, furt calificat şi deţinere de arme, după cum urmează: a) 1 (una) infracţiune de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. a), b), c), alin. (2) indice 1 lit. a) C. pen. de la 1969 b) 1 (una) infracţiune de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. de la 1969; c) 1 infracţiune de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen. de la 1969; d) 1 (una) infracţiune de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. d) C. pen. de la 1969; toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 şi a art. 5 alin. (1) C. pen.;

2. Sentinţa penală nr. 671/2009, pronunţată de Curtea de Apel din Napoli, la data de 29.01.2009, rămasă definitivă la 18.02.2011, prin care intimatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată şi 300 de euro amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. de la 1969;

3. Sentinţa penală nr. 2687/2009, pronunţată de Curtea de Apel din Napoli la 16.04.2009, definitivă la data de 28.07.2009, prin care intimatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare şi 800 de euro amendă penală, pentru următoarele infracţiuni: a) 3 (trei) infracţiuni de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzute fiecare de art. 279 alin. (1) C. pen. de la 1969; b) 2 (două) infracţiuni de tăinuire prevăzute fiecare de art. 221 alin. (1) C. pen. de la 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969;

4. sentinţa penală pronunţată de Curtea de Apel din Napoli la 11.10.2010, rămasă definitivă la 26.11.2010, prin care intimatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare şi 800 de euro amendă cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. actual;

5. Sentinţa penală nr. 89/2011 pronunţată de Tribunalul din Tivoli, Italia, rămasă definitivă la 15.03.2012, prin care intimatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare şi amendă penală în cuantum de 600 de euro, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969;

6. Sentinţa penală nr. 1313/2012 pronunţată la data de 31.10.2012 de Tribunalul Ordinar din Tivoli, rămasă definitivă la data de 19.01.2013, prin care intimatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare şi 500 de euro amendă penală, pentru săvârşirea a unei infracţiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. c), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (2) indice 1 lit. a) C. pen. de la 1969, respectiv a unei infracţiuni de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 şi a art. 5 alin. (1) C. pen.;

7. Sentinţa penală nr. 4696/2013 pronunţată de Curtea de Apel din Napoli la data de 04.10.2013, rămasă definitivă la data de 22.09.2015, prin care intimatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri şi aderare la un grup infracţional organizat, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 143/2002, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 şi a art. 5 alin. (1) C. pen. actual.

S-a dispus recunoaşterea pedepsei rezultante finale aplicate intimatului A., ca urmare a ordonanţei de determinare a pedepsei, prin cumularea pedepselor concurente emisă de Procuratura Generală din Napoli, Republica Italia nr. 1561/2015 R.E., nr. 691/15 cum. din 13.11.2015 de 20 (douăzeci) de ani şi 5 (cinci) luni închisoare cu executare efectivă.

S-a dispus executarea în România a pedepsei rezultante finale de 20 (douăzeci) de ani şi 5 (cinci) luni închisoare aplicate de instanţele din Republica Italia prin hotărârile amintite şi transferul persoanei condamnate A. într-un Penitenciar din România, în vederea executării pedepsei rezultante finale de 20 (douăzeci) de ani şi 5 (cinci) luni închisoare.

În baza art. 72 C. pen. au fost scăzute din pedeapsa de executat durata detenţiei persoanei condamnate deja executate de 3266 (treimii două sute şaizeci şi şase) zile calculată până la data de 20.04.2016, precum şi durata de detenţie calculată începând cu data de 21.04.2016 şi până la zi.

Cu privire la admisibilitatea contestaţiei Curtea a considerat că nu poate fi reanalizat cuantumul pedepsei aplicate de autorităţile italiene şi recunoscute definitiv prin Sentinţa penală nr. 40/2017 din 31 martie 2017 a Curţii de Apel Bacău pronunţată în Dosar nr. x/2017, aceasta având autoritate de lucru judecat, însă este admisibilă cererea de deducerea a unei perioadei considerată ca executată în străinătate, anticipat, din cadrul unei pedepse recunoscute şi dată spre executare în România, atunci când nu a fost antamat acest aspect în cursul judecăţii ori nu a fost valorificat în calea de atac a apelului şi trebuie interpretat ca un motiv de reducere a pedepsei în sensul cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 lit. d) C. proc. pen.

Cu privire la temeinicia contestaţiei la executare precizate, Curtea a arătat că, potrivit art. 66 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală:

"În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător." În acelaşi sens, s-a menţionat că a reţinut şi Înalta Curte, printr-o decizie de speţă, respectiv că, în conformitate cu prevederile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent membru al Uniunii Europene transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea de recunoaştere şi executare a hotărârii de condamnare pronunţate de instanţa statului membru al Uniunii Europene, dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare aplicându-se în mod corespunzător.

În cauză, Curtea a constatat că aspectul invocat de contestator în cadrul contestaţiei la executare nu a fost invocat în calea ordinară de atac şi că statul emitent membru al Uniunii Europene, prin autorităţile italiene, au transmis o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, respectiv ordonanţa magistratului de supraveghere din cadrul PGCAP.NAPOLI- UDS. PESCARA din data de 16.03.2016, cu privire la un număr de 45 zile, de eliberare anticipată, acordate condamnatului A. din executarea pedepsei rezultante finale de 20 (douăzeci) de ani şi 5 (cinci) luni închisoare, aplicată lui A. ca urmare a ordonanţei de determinare a pedepsei prin cumularea pedepselor concurente emisă de Procuratura Generală din Napoli, Republica Italia nr. 1561/2015 R.E., nr. 691/15 cum. din 13.11.2015, recunoscute la solicitarea autorităţilor italiene prin Sentinţa penală nr. 40/2017 din 31 martie 2017 a Curţii de Apel Bacău pronunţată în Dosar nr. x/2017.

În consecinţă, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) Cod pro.pen., a admis contestaţia la executare formulată de către condamnatul A. şi a dispus în sensul celor reţinute anterior.

Împotriva Sentinţei penale nr. 111 din data de 05 august 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat contestaţie contestatorul condamnat A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 20 august 2021, fiind fixat termen de judecată la data de 22 septembrie 2021, pentru când s-a dispus citarea contestatorului A. şi asigurarea apărării obligatorii.

La termenul de judecată din 22 septembrie 2021, cu ocazia dezbaterilor contestatorul A. a formulat o cerere de retragere a contestaţiei.

Examinând cererea de retragere a contestaţiei formulată de contestatorul A., Înalta Curte urmează a lua act de manifestarea unilaterală de voinţă a contestatorului, pentru următoarele considerente:

Retragerea unei căi de atac, în cauză a contestaţiei împotriva Sentinţei penale nr. 111 din data de 05 august 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, este un act de dispoziţie, care odată exercitat, conduce la pierderea unui drept.

Analizând dispoziţiile art. 4251 alin. (3) teza finală din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea fac trimitere expresă la dispoziţiile art. 415 din C. proc. pen., din care rezultă că până la închiderea dezbaterilor la instanţa învestită cu judecarea căii de atac, părţile îşi pot retrage calea de atac declarată.

Potrivit aceluiaşi text de lege retragerea trebuie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei.

În cauză, contestatorul condamnat A. şi-a manifestat voinţa de a-şi retrage calea de atac personal în faţa Înaltei Curţi la termenul de judecată, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu.

Înalta Curte văzând, pe de o parte, declaraţia contestatorului condamnat A. în sensul retragerii căii de atac, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, astfel încât cel care a exercitat o cale de atac poate să şi-o retragă până la închiderea dezbaterilor, în baza art. 4251 alin. (3) rap. la art. 415 din C. proc. pen., va lua act de retragerea contestaţiei declarată împotriva Sentinţei penale nr. 111 din data de 05 august 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Având în vedere dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana care şi-a retras contestaţia, va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestaţiei formulate de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 111 din data de 05 august 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2021.

GGC-GR