Surrender to Hungary upheld; EAW execution confirmed with pre-surrender detention and sentencing condition.

Deliberând asupra contestaţiei declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 160 din data de 30 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2021, constată următoarele:

Prin sentinţa penale nr. 160 din data de 30 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Ungaria cu privire la executarea mandatului european de arestare emis la data de 29 iulie 2021 de către judecător dr. B. din cadrul Tribunalului Districtual Debrecen, faţă de persoana solicitată A. şi, în consecinţă în baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Ungaria în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tâlhărie, lipsire de libertate şi violare de domiciliu, fapte prevăzute de art. 365, art. 194, art. 221, art. 347, 366, 221, 164 din C. pen. maghiar.

S-a menţinut măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate luată prin încheierea penală nr. 4 din data de 17 august 2021, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 31 august 2021 şi până la data de 29 septembrie 2021.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea şi că nu a renunţat la regula specialităţii, conform art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, predarea persoanei solicitate A. se face sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, să fie transferată în România.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 17 august 2021, ora 13:30 până la data de 18 august 2021, ora 13:30 şi că a fost arestată provizoriu începând cu data de 17 august 2021 până la data de 31 august 2021.

În baza art. 88 din Legea 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, înregistrată la data de 17 august 2021, s-a solicitat, în baza art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, luarea măsurii arestării provizorii, în vederea predării, faţă de persoana solicitată A., pe o durată de 15 zile, începând de la data expirării reţinerii, în scopul comunicării şi traducerii mandatului european de arestare emis de către autorităţilor judiciare din Ungaria.

Sesizarea a avut la bază semnalarea din Sistemul Informatic Schengen, SID: x din data de 12 iulie 2021 transmisă prin IGPR, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - BIROUL SIRENE, cu privire la faptul că autorităţile judiciare din Ungaria au solicitat arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, ca urmare a emiterii în data de 29.07.2021 a unui mandat european de arestare, acesta fiind cercetat de către autorităţile judiciare din Ungaria pentru comiterea infracţiunilor de tâlhărie, lipsire de libertate şi violare de domiciliu, fapte prevăzute de art. 365, art. 194, art. 221, art. 347, 366, 221, 164 din C. pen. maghiar.

S-a procedat la identificarea şi, ulterior, la audierea persoanei solicitate A. de către procuror.

Prin ordonanţa din data de 17 august 2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 101 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus reţinerea persoanei solicitate pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 17 august 2021, ora 13:30 până la data de 18 august 2021, ora 13:30.

Prin încheierea penală nr. 4 din data de 17 august 2021 a Curţii de Apel Cluj, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus admiterea propunerii de arestare provizorie a persoanei solicitate A., luarea faţă de aceasta a măsurii arestării provizorii în vederea predării pe o durată de 15 zile, începând cu data de 17 august 2021 şi până la data de 31 august 2021 şi s-a stabilit termen pentru depunerea de către procuror a mandatului tradus în limba română şi pentru data de 26 august 2020.

Împotriva încheierii susmenţionate, la data de 18 august 2021, persoana solicitată A. a formulat contestaţie, cale de atac respinsă prin decizia penală nr. 729 din 31 august 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La data de 19 august 2021 a fost comunicat la dosar de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, mandatul european de arestare, tradus în limba română, care a fost comunicat persoanei solicitate, conform dovezii existente la dosar.

La termenul de judecată din 26 august 2021, Curtea, având în vedere că în solicitarea iniţială a parchetului de arestare provizorie a persoanei solicitate, precum şi în mandatul european de arestare în limba maghiară ataşat acesteia, s-a specificat data emiterii mandatului european de arestare ca fiind 29 iulie 2021, iar, ulterior, în mandatul european de arestare tradus, s-a menţionat data de 26 mai 2021, a dispus efectuarea unei adrese către autorităţile judiciare din Ungaria cu solicitarea de a indica data exactă a emiterii mandatului european de arestare, acordând în acest sens termen de judecată pentru data de 30 august 2021, autorităţile maghiare comunicând faptul că data emiterii mandatului este 29 iulie 2021.

La termenul de judecată din data de 30 august 2021, s-a procedat la audierea persoanei solicitate A., care fiind întrebată şi asupra consimţământului irevocabil la predare, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Ungaria. De asemenea, persoana solicitată A. a menţionat expres că nu renunţă la regula specialităţii, aspect consemnat în cuprinsul procesului-verbal existent la dosar.

Examinând actele dosarului, Curtea a constatat că autorităţile judiciare din Ungaria au emis în data de 29 iulie 2021 un mandat european de arestare prin care au solicitat arestarea şi predarea persoanei solicitate A., în vederea efectuării urmăririi penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tâlhărie, lipsire de libertate şi violare de domiciliu, fapte prevăzute de art. 365, art. 194, art. 221, art. 347, 366, 221, 164 din C. pen. maghiar, reţinându-se că:

În data de 18.01.2020, în Berettyoujfalu din Ungaria, persoane necunoscute au sustras plăcuţele cu nr. de înmatriculare x puse pe autovehicule din România ce au fost folosite în ziua următoare pentru comiterea unei tâlhării.

În 19.01.2020 trei autori necunoscuţi au pătruns prin efracţie în locuinţa situată pe str. x din localitatea Debrecen, unde i-au aşteptat pe proprietarii C. şi soţia sa. Când aceştia au sosit, atacatorii au susţinut că sunt ofiţeri de poliţie şi au solicitat valută, legând mâinile şi picioarele victimelor şi agresându-i pe cei doi soţi. Agresorii au găsit o cutie cu bani cash în valoare de 32.500.000 forinţi (aproximativ 93.000 euro), după care au fugit, lăsând victimele legate.

În data de 04.03.2020, la ora 20:00, autori necunoscuţi care au susţinut că sunt ofiţeri de poliţie, folosindu-se de un obiect ce semăna cu o armă, au intrat în locuinţa situată la Kaba, agresându-i pe locatari, membrii familiei D., 4 la număr dintre care unul foarte în vârstă, legându-i şi cerându-le banii. După ce au căutat în casă şi în autovehicul, atacatorii au găsit 115.000 forinţi (aproximativ 330 euro). Leziunile cauzate persoanei vârstnice au necesitat mai mult de 8 zile pentru vindecare.

În prealabil, Curtea i-a adus la cunoştinţă persoanei solicitate A. drepturile procesuale conferite de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Procedându-se în conformitate cu art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, persoanei solicitate A. i-a fost transmis la locul de deţinere mandatul european de arestare şi i s-a adus la cunoştinţă conţinutul acestuia.

De asemenea, i s-a adus la cunoştinţă persoanei solicitate A. posibilitatea de a consimţi la predare către statul membru emitent, respectiv Ungaria, precum şi faptul că se poate prevala de regula specialităţii.

În conţinutul mandatului european de arestare emis la data de 29 iulie 2021, de către judecătorul din cadrul Tribunalului Districtual Debrecen - Ungaria, în vederea efectuării urmăririi penale pe numele persoanei solicitate A., se indică existenţa deciziei pe care se bazează mandatul european de arestare, respectiv mandatul naţional de arestare emis de Direcţia de Cercetări Penale, Serviciul de Investigaţii Criminale a Căpităniei de Poliţie a judeţului E. la 13 aprilie 2021, cu numărul x, mandat avizat de Procuratura Generală a judeţului E. la 14 mai 2021, printr-o clauză de aprobare.

Infracţiunile de tâlhărie şi lipsire de libertate, pentru care este cercetată persoana solicitată în Ungaria sunt menţionate pe lista celor 32 de infracţiuni prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nefiind necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, neintervenind nici prescripţia răspunderii penale. Infracţiunea de violare de domiciliu nu este prevăzută în lista celor 32 de infracţiuni prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, însă îşi au corespondent în legislaţia română fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări, neintervenind nici prescripţia răspunderii penale.

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în speţă cea română, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru, respectiv cel maghiar, a unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea urmăririi penale, care se execută în baza principiului recunoaşterii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002.

În virtutea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce consacrat de Decizia - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, precum şi raportat la dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată care reglementează mandatul european de arestare, instanţa română, adică Curtea de Apel Cluj, ca şi autoritate judiciară de executare, nu are competenţa de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speţă cea din Ungaria, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare şi nici asupra oportunităţii mandatului european de arestare.

Raportat la dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată, nu s-a constat incidenţa vreunui motiv de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare.

Cu ocazia dezbaterii cererii de executare a mandatului european de arestare, la termenul de judecată din data de 30 august 2021, avocatul ales al persoanei solicitate A. a depus un memoriu prin care a solicitat respingerea cererii, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă, respectiv, pe de o parte, pentru lipsa unui mandat naţional de arestare emis de un judecător, iar pe de altă parte, pentru lipsa indicării în cuprinsul mandatului a participaţiei persoanei solicitate la săvârşirea pretinselor fapte. În subsidiar, s-a mai solicitat amânarea predării pe o durată de 3 luni, având în vedere starea de sănătate a mamei persoanei solicitate şi împrejurarea că aceasta urmează să se căsătorească în luna septembrie.

Curtea, cu referire la prima critică, respectiv lipsa unui mandat naţional dispus de un judecător, a constatat că la baza mandatului european de arestare stă mandatul naţional de arestare emis de Direcţia de Cercetări Penale, Serviciul de Investigaţii Criminale a Căpităniei de Poliţie a judeţului E. la 13 aprilie 2021, cu numărul x, mandat avizat de Procuratura Generală a judeţului E. la 14 mai 2021, printr-o clauză de aprobare.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, prin Hotărârea din 10 noiembrie 2016, în cauza C-453/16 PPU, obligatorie pentru statele membre, a statuat că "art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia - cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, modificată şi completată prin Decizia - cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 trebuie interpretat în sensul că o validare, precum cea în discuţie, de către Ministerul Public a unui mandat de arestare naţional emis în prealabil, în scopul urmăririi penale, de către un serviciu de poliţie constituie o decizie judiciară în sensul acestei dispoziţii".

Aşadar, decizia prin care Ministerul Public a validat mandatul de arestare naţional, emis de organele de poliţie, constituie baza mandatului european de arestare, întrucât aceasta intră în sfera noţiunii "decizie judiciară", în sensul art. 8 alin. (1) lit. c) din decizia - cadru.

Cu privire la cea de-a doua critică, vizând lipsa indicării în cuprinsul mandatului a participaţiei persoanei solicitate la săvârşirea pretinselor fapte, Curtea a constatat că în cuprinsul mandatului european de arestare faptele sunt suficient descrise pentru ca instanţa naţională să aprecieze că sunt îndeplinite condiţiile de formă, prev. de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, presupuşii autori ai faptelor fiind menţionaţi ca persoane necunoscute, iar ulterior identificaţi .

Prin urmare, s-a constatat că mandatul european de arestare conţine informaţiile menţionate în art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004 (o descriere a circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare) şi, totodată, este indicat mandatul de arestare preventivă naţional care a stat la baza mandatului european de arestare, cum se impune prin dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege.

Referitor la solicitarea de amânare a predării, Curtea a reţinut că niciunul din motivele invocate de apărare nu se circumscriu noţiunii de "împrejurări speciale", astfel cum sunt indicate la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce priveşte solicitarea de a se refuza predarea pe motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 5 şi art. 6 alin. (1) din Decizia - cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, motivat de faptul că Ungaria nu este în măsură să asigure respectarea drepturilor omului din perspectiva art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 4 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, Curtea s-a pronunţat la termenul de judecată din 30 august 2021, în cauză nefiind dovezi că în caz de predare persoana solicitată ar fi supusă unor tratament inumane sau degradante la locul de deţinere.

În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condiţiile de formă şi de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 republicată şi nefiind constatate impedimente legale la predare, Curtea a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.

Ca atare, Curtea, a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Ungaria cu privire la executarea mandatului european de arestare emis la data de 29 iulie 2021 de către judecător dr. B. din cadrul Tribunalului Districtual Debrecen, faţă de persoana solicitată A. şi, în baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Ungaria în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tâlhărie, lipsire de libertate şi violare de domiciliu, fapte prevăzute de art. 365, art. 194, art. 221, art. 347, 366, 221, 164 din C. pen. maghiar.

A menţinut măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate luată prin încheierea penală nr. 4 din data de 17 august 2021, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 31 august 2021 şi până la data de 29 septembrie 2021.

A constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea şi că nu a renunţat la regula specialităţii, conform art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată. În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, predarea persoanei solicitate A. se face sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, să fie transferată în România.

A constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 17 august 2021, ora 13:30 până la data de 18 august 2021, ora 13:30 şi că a fost arestată provizoriu începând cu data de 17 august 2021 până la data de 31 august 2021.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie solicitată A. cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2021, fiind stabilit termen de judecată aleatoriu la data de 21 septembrie 2021.

În dezbateri, contestatorul persoana solicitată A. a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii şi respingerea cererii autorităţilor maghiare, întrucât mandatul european de arestare nu îndeplineşte condiţiile prev. de art. 87 din Legea nr. 302/2004 şi art. 8 alin. (1) din Decizia - cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002, nefiind descrise suficient faptele. De asemenea, din cuprinsul mandatului european de arestare rezultă că la baza acestuia a stat o ordonanţă de reţinere emisă de către organele de poliţie, vizată de procuror şi nu de către un judecător. A mai invocat condiţiile de detenţie, conform raportului întocmit de către Comisia privind Combaterea Torturii şi Tratamentelor Inumane şi Degradante.

În subsidiar, a solicitat amânarea predării pentru o perioadă de 3 luni, având în vedere starea de sănătate a mamei sale. A mai solicitat înlocuirea măsurii preventive, arătând că iniţial, prin încheierea din data de 17.08.2021, s-a dispus luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării pe o durată de 15 zile, iar această măsură a fost menţinută prin sentinţa penală nr. 160 din data de 30 august 2021, apreciind că această măsură a încetat de drept, întrucât menţinerea acestei măsuri este nelegală întrucât dispoziţiile Legii nr. 302/2004 nu prevăd posibilitatea menţinerii ori prelungirii măsurii arestului provizoriu, luat în condiţiile art. 102 alin. (5) lit. a) din aceeaşi lege.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

În cauză, se reţine că faţă de persoana solicitată A. autorităţile judiciare din Ungaria au emis în data de 29 iulie 2021 un mandat european de arestare prin care au solicitat arestarea şi predarea persoanei solicitate, în vederea efectuării urmăririi penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tâlhărie, lipsire de libertate şi violare de domiciliu, fapte prevăzute de art. 365, art. 194, art. 221, art. 347, 366, 221, 164 din C. pen. maghiar.

Înalta Curte, contrar susţinerii apărării persoanei solicitate, constată că mandatul european emis de autorităţile judiciare maghiar îndeplineşte toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiţia prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanţelor în care au fost comise infracţiunile, activitatea infracţională reţinută în sarcina acesteia fiind detaliată ţinând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

În fapt, s-a reţinut că la data de 18.01.2020, în Berettyoujfalu din Ungaria, persoane necunoscute au sustras plăcuţele cu nr. de înmatriculare x puse pe autovehicule din România ce au fost folosite în ziua următoare pentru comiterea unei tâlhării. La data de 19.01.2020, trei autori necunoscuţi au pătruns prin efracţie în locuinţa situată pe str. x din localitatea Debrecen, unde i-au aşteptat pe proprietarii C. şi soţia sa. Când aceştia au sosit, atacatorii au susţinut că sunt ofiţeri de poliţie şi au solicitat valută, legând mâinile şi picioarele victimelor şi agresându-i pe cei doi soţi. Agresorii au găsit o cutie cu bani cash în valoare de 32.500.000 forinţi (aproximativ 93.000 euro), după care au fugit, lăsând victimele legate. La data de 04.03.2020, la ora 20:00, autori necunoscuţi care au susţinut că sunt ofiţeri de poliţie, folosindu-se de un obiect ce semăna cu o armă, au intrat în locuinţa situată la Kaba, agresându-i pe locatari, membrii familiei D., 4 la număr dintre care unul foarte în vârstă, legându-i şi cerându-le banii. După ce au căutat în casă şi în autovehicul, atacatorii au găsit 115.000 forinţi (aproximativ 330 euro). Leziunile cauzate persoanei vârstnice au necesitat mai mult de 8 zile pentru vindecare.

În continuare, Înalta Curte constată că infracţiunile de tâlhărie şi lipsire de libertate, pentru care este cercetată persoana solicitată în Ungaria, sunt menţionate pe lista celor 32 de infracţiuni prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nefiind necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, neintervenind nici prescripţia răspunderii penale. Infracţiunea de violare de domiciliu nu este prevăzută în lista celor 32 de infracţiuni prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, însă are corespondent în legislaţia română, fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări, neintervenind nici prescripţia răspunderii penale.

De asemenea, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi observă că nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Aşadar, se constată că instanţa de fond a analizat mandatul european de arestare, reţinând îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi a dispus în mod corect menţinerea arestării persoanei solicitate în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, de la data de 31.08.2021 şi până la data de 29.09.2021, inclusiv, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfăşurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Înalta Curte aminteşte că în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională. Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

În ceea ce priveşte critica apărării relativ la faptul că mandatul naţional nu a fost dispus de un judecător, Înalta Curte constată că la baza mandatului european de arestare stă mandatul naţional de arestare emis de Direcţia de Cercetări Penale, Serviciul de Investigaţii Criminale a Căpităniei de Poliţie a judeţului E. la 13 aprilie 2021, cu numărul x, mandat avizat de Procuratura Generală a judeţului E. la 14 mai 2021, printr-o clauză de aprobare, iar în conformitate cu art. 8 alin. (1) lit. c) din Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, decizia prin care Ministerul Public a validat mandatul naţional de arestare naţional constituie baza mandatului european de arestare.

Referitor la susţinerea apărării în sensul nedescrierii faptelor şi lipsa indicării în cuprinsul mandatului a participaţiei persoanei solicitate, Înalta Curte constată că faptele sunt suficient descrise, respectiv circumstanţele în care a fost comisă infracţiunea, inclusiv momentul, locul, fiind îndeplinite condiţiile de formă, prev. de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, presupuşii autori ai faptelor fiind menţionaţi ca persoane necunoscute, iar ulterior identificaţi.

De asemenea, solicitarea formulată de apărare privind amânarea predării cu motivarea relativ la starea de sănătate a mamei persoanei solicitate este nefondată, întrucât aceste motive nu se circumscriu noţiunii de împrejurări speciale, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Critica formulată ce vizează condiţiile de detenţie din Ungaria este de asemenea nefondată, întrucât nu există indicii sau dovezi că în caz de predare persoana solicitată ar fi supusă unor tratament inumane sau degradante la locul de deţinere.

Evaluând solicitarea formulată de contestatorul persoană solicitată de a se constata încetată de drept măsura arestării în vederea predării, Înalta Curte constată că este nefondată, având în vedere data luării măsurii arestării faţă de persoana solicitată, astfel încât, se observă că sunt respectate şi dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, până la acest moment măsura preventivă nedepăşind durata maximă de 180 de zile.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că menţinerea măsurii arestării persoanei solicitate în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare din Ungaria constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigenţele constituţionale prevăzute de art. 21 şi art. 23 din Constituţie, precum şi de art. 5 şi 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond în urma examinării măsurii arestării în vederea predării, conform dispoziţiilor art. 104 alin. (9) şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, este temeinică şi legală.

Pe cale de consecinţă, pentru motivele arătate, Înalta Curte, constatând legală şi temeinică sentinţa penală atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 160 din data de 30 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 160 din data de 30 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2021.

GGC-GR