Petitioner's withdrawal of appeal acknowledged; prior inadmissibility ruling for repeat challenge to sentence stands

Deliberând asupra contestaţiei declarată de contestatoarea petentă A. împotriva Sentinţei penale nr. 558 din data de 06 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2021, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 558 din data de 06 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de contestaţie la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile formulată de petenta condamnată A. cu privire la pedeapsa aplicată acesteia prin Sentinţa penală nr. 134/F/29.06.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, definitivă prin dec.pen. 341/31.10.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a fost obligată petenta la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin cererea formulată în cauză, petenta A., raportat la dispoziţiile art. 595 din C. proc. pen. şi art. 6 din C. pen., a solicitat înlăturarea pedepsei aplicate având în vedere că, în cursul urmăririi penale, prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul la care se adăugă dobânzile şi penalităţile, a fost acoperit integral de petentă în anul 2015.

Prin Sentinţa penală nr. 68 pronunţată la data de 18 iunie 2021 de Curtea de Apel Ploieşti în baza art. 595 C. proc. pen. rap. la art. 6 C. pen., a fost respinsă ca nefondată cererea de aplicare a legii penale mai favorabile şi încetare a executării pedepsei aplicate, formulată de petenta condamnată A., cu privire la pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 134/F/29.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 341/31.10.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a fost obligată petenta la 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/2021, petenta condamnată A., a solicitat să se dispună înlăturarea pedepsei aplicate prin Sentinţa penală nr. 134/F/29.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 341/31.10.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea cererii, petenta a arătat, în esenţă, că, prin Sentinţa penală nr. 134/F/29.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 341/31.10.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fost condamnată la o pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, însă în cursul urmăririi penale, prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, a fost acoperit integral încă din anul 2015.

În acest sens, a arătat că, la data de 05.10.2015 a fost întocmit raportul de expertiză contabilă judiciară (regăsit în volumul 30, dosar urmărire penală), ca urmare a dispoziţiilor procurorului, iar în urma calculelor realizate la obiectivul nr. 2 a rezultat că urmare a reconsiderării ca fiind nedeductibile a cheltuielilor înregistrate în evidenţele contabile ale Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A., B. şi C. (facturi emise de D. SRL), trebuie să fie plătită TVA Ia bugetul statului suma de 1.768.936 RON. în ceea ce priveşte impozitul pe venit aferent facturilor, expertiza a concluzionat că suma este de 1.192.625 ici.

Apoi, la obiectivul nr. 3 al Raportului de expertiză contabilă judiciară se arată că BEJ A A., B. şi C. a acoperit integral prejudiciul, fiind depuse declaraţii rectificative aferente perioadei în cauză (2011 - 2014), în baza art. 84 Codul de procedură fiscală şi imediat achitate sumele recalculate.

Astfel, raportul de expertiză contabilă judiciară reţine în mod clar că au fost realizate rectificări ale bazei de impozitare şi ale obligaţiilor de plata către Bugetul de stat, atât pentru impozitul de venit, cât şi pentru TVA (pentru anii 2011 - 2014), după cum urmează: pentru impozitul pe venit, în data de 13.05.2015 au fost depuse la Administraţia Financiară Declaraţiile 204 şi 200 rectificative (prin care au fost scăzute din cheltuielile raportate iniţial valoarea facturilor primite de la D. S.R.L., rezultând astfel o baza de impozitare şi o obligaţie de plată mai mare; această diferenţă a fost achitată de BEJA A., B. şi C. în data de 18.05.2015 (1.156.954 RON) şi în 11.06.2015 (35.671 RON) - conform Anexei 4 la Raportul de expertiză contabilă judiciară; pentru TVA, prin Decontul nr. x aferent lunii aprilie 2015 (depus la 25.05 2015) a fost corectata obligaţia de plată cu suma de 1.788.939 RON şi plăţile au fost făcute la data de 15.05.2015, prin E. - conform. Anexei 3 la Raportul de expertiză contabilă judiciară.

A mai precizat că, din punct de vedere fiscal - BEJA A., B. şi C. nu are o existenţă de sine stătătoare, taxele şi impozitele fiind plătite către buget, în raport de cota asociaţilor de participare. Aşa cum arată raportul de expertiză contabilă judiciară. În urma corecţiilor făcute, BEJ A A., B. şi C. a făcut plata TVA prin E. in data de 15.05.2015 a sumei de 1.788.938 Ici (Anexa 3 a raportului), defalcată astfel: pentru A. - 894.469 RON; pentru B. - 626.128 Iei; pentru C. - 268.341 RON. În ceea ce priveşte diferenţele de impozit pe venit în suma de 1.192.625 RON, acestea au fost plătite, conform Anexei 4 la raport, după cum urmează: A. - 596.312 RON; B. - 417.419 RON; C. - 178.894 RON

A arătat că Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A., B. şi C. este o asociaţie fără personalitate juridică, modul de asociere fiind "asocierea în participaţiune". Contabilitatea asocierii este condusă în partidă simplă, iar declaraţiile fiscale depuse de birou sunt repartizate pe asociaţi în funcţie de cota de participare a fiecăruia (în acest sens. Obiectivul nr. 1 al expertizei): A.-50%; B. - 35%; C.-15%.

În paralel cu toate rectificarea declaraţiilor şi achitarea imediată a sumelor rezultate, existând dorinţa de a acoperi prejudiciul estimat cât mai rapid cu putinţă, astfel cum rezultă din actele dosarului de urmărire penală - la data de 30.04.2015 - subsemnata, prin avocat ales, a depus la dosarul cauzei dovada achitării sumei de 1.500.000 RON, în baza OMF nr. 1076/06.08.2014.

În acest sens, a indicat Ordinul de plata emis de E. (aflat la dosarul cauzei) care atesta că, la data de 27.04.2015, contul deţinut de BEJ A A., B. şi C. a fost debitat cu suma de 1.500.000 RON, aceasta fiind transferată către Trezoreria Statului, nr. cont x - beneficiar Bugetul de Stat.

Prin urmare, având în vedere acuzaţiile aduse, în sensul că în contabilitatea BEJA A., B. şi C. au fost introduse facturi fictive emise de D. S.R.L. şi astfel, biroul de executori s-a sustras de la plata unei datorii fiscale totale în cuantum de 2.981.562 RON (TVA în cuantum de 1.788,937 RON şi impozit pe venit 1.192.625 RON), s-a solicitat a se observa următoarele: au fost depuse declaraţii rectificative, iar prejudiciul a fost acoperit efectiv în 18.05.2015 (1.156.954 RON) şi în 11.06.2015 (35.671 RON), conform Anexei 4 la raportul de expertiză contabilă judiciară; separat, a fost achitată suma de 1.500.000 RON.

Raportat la prejudiciul total (2.981.562 RON), rezultă că plata suplimentară a sumei de 1.500.000 RON nu constituie "majorarea cu 20% din baza de calcul", ci majorarea cu peste 50% din baza de calcul.

În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 595 alin. (1) din C. proc. pen., a arătat că legiuitorul a stabilit că, atunci când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, intervine o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară decât cea care se execută, instanţa ia masuri pentru aducerea la îndeplinirea dispoziţiilor art. 6 C. pen.

La rândul său, art. 6 alin. (1) C. pen. arată că, atunci când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii, a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.

Analizând în mod formal dispoziţiile întregului art. 6 din C. pen., s-a precizat că legiuitorul nu a prevăzut şi situaţia în care legea nouă prevede pentru infracţiunea săvârşită o cauza de nepedepsire. Cu toate acestea, s-a apreciat că - folosind raţionamentul "a fortiori" - se poate ajunge uşor la concluzia ca maximul" prevăzut de legea nouă, pentru situaţia sa este acela că "fapta nu se mai pedepseşte, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen..".

Altfel spus, din moment ce legiuitorul a prevăzut că pedeapsa aplicată trebuie obligatoriu redusă la maximul special prevăzut de legea nouă, ar fi absurd să se considere că - atunci când legea nouă stabileşte că fapta respectivă nu se mai pedepseşte-judecătorul să nu poată "reduce" pedeapsa aplicată la acest nou maxim. Prin notele scrise depuse la dosar de condamnata A. la data de 28 mai 2021, au fost reluate susţinerile din cererea iniţială cu care aceasta a investit instanţa, solicitând, în raport de dispoziţiile art. 595 din C. proc. pen., şi art. 6 din C. pen. (interpretare "a fortiori"), aplicarea dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 241/2005, care arată că fapta nu se mai pedepseşte, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen.

În plus, a mai arătat că instituţiile juridice referitoare la legea penală de dezincriminare, precum şi la intervenirea unei legi penale noi există pentru ca nici o persoană să nu fie nevoită să execute o pedeapsă pentru o faptă care nu mai este prevăzută de lege ca infracţiune ori o pedeapsa pentru care legea nouă prevede un prag mai mic decât cel al pedepsei care se execută ori urează a se executa.

În final, a arătat că sunt de notorietate în lumea juridică motivele pentru care instanţa de contencios constituţional a intervenit pentru a preciza expres că şi deciziile Curţii Constituţionale echivalează cu un caz de înlăturare sau modificare a pedepsei/măsurii educative, respectiv cu cele ale unei legi penale de dezincriminare, astfel că a solicitat instanţei să observe că dispoziţiile pe care le invocă prin prezenta cerere, respectiv art. 101 din Legea nr. 241/2005, au fost adoptate de Parlamentul României. Prin urmare, aceasta situaţie se înscrie fără niciun fel de discuţie în cazul prevăzut de art. 6 alin. (1) C. pen.

Pentru a demonstra caracterul de eligibilitate al condamnatei, avocatul ales al acesteia a solicitat a se observa din toate documentele anexate faptul că la data de 13.05.2015, respectiv 15.05.2015, prima aferentă impozitului pe venit, iar a doua aferentă decontului de TVA, petenta a achitat prejudiciul, situaţie care a determinat înjumătăţirea limitelor de pedeapsă. În mod evident, prin plata sumei de 1.500.000 RON, suplimentar faţă de cele 3 milioane achitate deja prin declaraţiile rectificative din datele de 13.05 şi 15.06, petenta a satisfăcut anticipat rigorile legii mai favorabile, situaţie în care sunt aplicabile disp. art. 595 din C. proc. pen., care fac trimitere la art. 6 C. pen., conform căruia în situaţia în care după rămânerea definitivă a soluţiei de condamnare, până la executarea pedepsei apare o lege penală mai favorabilă, instanţa trebuie să facă demersuri în vederea reducerii pedepsei aplicate la maximul special prevăzut de către legea nouă. De asemenea, legea nouă vizează însăşi cauza de nepedepsire cu consecinţa încetării procesului penal.

Ca atare, petenta a avut neşansa în anul 2015 să achite 1.500.000 RON suplimentar, care astăzi s-a demonstrat a fi o oportunitate, pentru că aceasta a devenit eligibilă pentru aplicarea art. 595 din C. proc. pen., în sensul aplicării legii penale mai favorabile.

Împotriva acestei hotărâri, petenta a formulat contestaţie, cauza fiind trimisă în vederea soluţionării căii de atac promovate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit alin. (5) al art. 599 din C. proc. pen. (articol inclus în Capitolul IV "Dispoziţii Comune"din Titlul V privind "Executarea hotărârilor penale"), cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări.

În speţa de faţă, raportat la cele ce preced, s-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile textului de lege invocat, existând identitate de persoană, temei legal, motive şi apărări, iar, aspectul invocat de apărare şi anume că, la momentul soluţionării cererii de către Curtea de Apel Ploieşti, aceasta nu se afla în posesia unui înscris doveditor, adresa cu nr. x, nu este relevant în speţă, atâta vreme cât acesta poate fi analizat în calea de atac promovată.

Aşa fiind, în baza art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de contestaţie la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile formulată de petenta condamnată A., cu privire la pedeapsa aplicată acesteia prin sent.pen. 134/F/29.06.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, definitivă prin dec.pen. 341/31.10.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Împotriva Sentinţei penale nr. 558 din data de 06 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2021, contestatoarea A. a formulat prezenta contestaţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 6 septembrie 2021, sub nr. x/2021, fiind stabilit termen de soluţionare la data de 21 septembrie 2021.

La termenul de judecată din 21 septembrie 2021, contestatoarea A., prezentă prin videoconferinţă, şi asistată de apărător ales, avocat F., a arătat instanţei că solicită retragerea contestaţiei formulate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Conform prevederilor art. 4251 alin. (3) din C. proc. pen., contestaţia se depune la judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, la instanţa care a pronunţat hotărârea care se atacă şi se motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, dispoziţiile art. 415 aplicându-se în mod corespunzător.

Dispoziţiile art. 415 alin. (1) din C. proc. pen. prevăd că până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de apel.

În speţă, calea de atac a contestaţiei a fost declarată de contestatoarea petentă A. împotriva Sentinţei penale nr. 558 din data de 06 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2021.

Înalta Curte, văzând pe de o parte, cererea contestatoarei, în sensul retragerii contestaţiei exercitate împotriva Sentinţei penale nr. 558 din data de 06 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2021, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală şi expresă de voinţă, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, încât partea care a exercitat o cale de atac fie ordinară, fie extraordinară, poate să o retragă până la închiderea dezbaterilor, urmează să ia act de această poziţie.

Aşadar, dând eficienţă principiului dreptului părţii de a dispune asupra cererii formulate, principiu instituit expres în materia dreptului procesual penal şi constatând că dispoziţiile legale sunt îndeplinite, manifestarea de voinţă a contestatoarei, de retragere a contestaţiei ce formează obiectul cauzei pendinte, îmbrăcând forma juridică impusă de lege, Înalta Curte, va lua act de retragerea contestaţiei declarată de contestatoarea petentă A. împotriva Sentinţei penale nr. 558 din data de 06 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestaţiei declarată de contestatoarea petentă A. împotriva Sentinţei penale nr. 558 din data de 06 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2021.

GGC-GR