Admissibility of successive execution objections based on identity of person, grounds, and defenses

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 56 din 22 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 599 alin. (5) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A., vizând Sentinţa penală nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2015, definitivă la data de 02.02.2016.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata către stat a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava a sumei de 313 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu contestator.

Analizând contestaţia formulată prin raportare la motivele invocate, Curtea de apel a constatat că prin Sentinţa penală nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2015, definitivă la data de 02.02.2016, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A., condamnat de către autorităţile judiciare din Marea Britanie la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. x din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, în a cărei executare se află.

În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004 s-a procedat la recunoaşterea şi punerea în executare a Sentinţei penale nr. x din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni.

În temeiul art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-au adaptat cele cinci pedepse a câte 12 ani închisoare stabilite persoanei transferabile A. de către autorităţile judiciare din Marea Britanie pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de viol, prev. în secţiunea 1 alin. (1) din Legea infracţiunilor sexuale din 2003, în sensul reducerii fiecăreia dintre ele la câte 10 ani închisoare, reprezentând limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei rezultante aplicate de 15 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. x din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare perioada executată de către persoana transferabilă A., de la data de 10.04.2015 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei transferabile A., la data rămânerii definitive a sentinţei.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut curtea că din considerentele sentinţei pronunţate de autorităţile engleze reiese, în esenţă, că în perioada 27.12.2013 - 31.01.2014, victima S.O. a fost înşelată să călătorească la Londra, aparent să îndeplinească rolul de bonă pentru copiii soţilor B. şi A.. A fost întâmpinată de A. la autocar şi a fost dusă la un hotel din apropiere, unde a fost violată. Următoarea dimineaţă a fost dusă la reşedinţa familiei, unde pe parcursul următoarelor două zile a fost violată de două ori.

A fost trimisă de cei doi soţi să muncească în primul ei bordel, de unde a fost trimisă acasă datorită sângerării vaginale în exces, cauzată fără îndoială de suferirea raporturilor sexuale repetate la care nu a fost obişnuită. După o perioada de recuperare, victima a fost dusă de A. la un alt bordel, ridicând-o în fiecare dimineaţă.

De asemenea, se mai reţine că cei doi soţi au avut asupra lor carnetul de conducere pe numele A., ştiind că este contrafăcut.

După stabilirea corespondenţei încadrărilor juridice, curtea a constatat că pedepsele stabilite în sarcina persoanei transferabile pentru săvârşirea infracţiunilor de viol sunt într-un cuantum situat peste limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română, impunându-se o adaptare a lor. În concluzie, s-a procedat la reducerea pedepselor de 12 ani aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor de viol la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiunea similară, respectiv la 10 ani închisoare.

În aplicarea prevederilor art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004 (actualmente art. 166 alin. (8) lit. b), cu referire la situaţia concursului de infracţiuni, ultima cu trimitere şi la art. 5 C. pen., curtea nu a procedat la modificarea pedepsei rezultante dispusă de autorităţile engleze, având în vedere că aceasta nu depăşeşte limita maximă generală a pedepsei închisorii şi nici limita maximă a pedepsei rezultante admise de legea penală română, procedând în consecinţă.

În cauza de faţă, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare, motivat de faptul că la recunoaşterea hotărârii nu a fost avută în vedere hotărârea străină in extenso, ci doar un rezumat al acesteia, iar termenul la care urma fi liberat condiţionat nu a fost menţionat.

Curtea de apel a observat, însă, că prezentul contestator a mai formulat şi alte contestaţii la executare, invocând acelaşi temei legal, vizând sentinţa penală de mai sus, pentru aceleaşi motive şi apărări.

Astfel, s-a constatat că una dintre acestea a făcut obiectul dosarului nr. x/2020, contestatorul A. susţinând, printre altele, că nu se putea proceda la o recunoaştere a hotărârii străine, în condiţiile în care la dosar era ataşat doar un rezumat al acesteia denumit observaţii despre condamnare. Această contestaţie la executare a fost respinsă, ca nefondată, prin Sentinţa penală nr. 19 din data de 26.02.2021 (Dosar nr. x/2020 al Curţii de Apel Suceava), rămasă definitivă prin d.p. 445/04.05.2021a ÎCCJ Bucureşti.

O altă contestaţie a făcut obiectul dosarului nr. x/2021, unde contestatorul a susţinut că prin transferarea sa în România situaţia sa este agravată, întrucât în ţara unde a fost condamnat urma să fie pus în libertate la data de 22 februarie 2022, după executarea a jumătate din durata pedepsei aplicate. Apreciază că liberarea condiţionată nu este o vocaţie, ci un drept stabilit prin hotărârea judecătorească din Marea Britanie.

Prin Sentinţa penală nr. 38 din data de 22.04.2021 pronunţată în acest dosar, rămasă definitivă prin d.p. 569/08.06.2021 a ÎCCJ Bucureşti, s-a respins, în temeiul art. 599 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul contestator A. vizând Sentinţa penală nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2015.

Analizând considerentele celor două hotărâri prin care s-au soluţionat anterioarele contestaţii la executare formulate, Curtea de apel a observat că petentul şi-a întemeiat cererile pe aceleaşi motive ca şi prezenta, apărările fiind de asemenea identice.

În prezentul context, întrucât motivele invocate de contestator au mai fost analizate de către instanţele de judecată investite cu alte contestaţii la executare, iar prin cererea care face obiectul dosarului nu s-au invocat motive şi apărări noi, Curtea de apel a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de acesta vizând Sentinţa penală nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2015, definitivă la data de 02.02.2016.

Împotriva Sentinţei penale nr. 56 din 22 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori condamnatul A. a formulat contestaţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, stabilindu-se termen de judecată la data de 14 septembrie 2021.

În dezbateri, contestatorul A., beneficiind de asistenţa juridică a unui avocat din oficiu, a solicitat, în primul rând, recunoaşterea, in extenso, a hotărârii şi menţinerea termenului pentru liberarea condiţionată. Totodată, a solicitat admiterea cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pentru considerentele expuse în scris.

Examinând contestaţia formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se constată următoarele:

Potrivit art. 475 C. proc. pen. dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.

Înalta Curte reţine că prin sentinţa penală contestată, în temeiul art. 599 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. vizând Sentinţa penală nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2015, definitivă la data de 02.02.2016.

În speţă, condamnatul nu a invocat chestiuni de drept care să se încadreze în dispoziţiile art. 475 C. proc. pen., acesta arătând prin sesizarea formulată faptul că »eliberarea condiţionată era stabilită prin sentinţa penală cu nr. de ref. x a Curţii Coroanei Harrow care a dobândit autoritate de lucru judecat "la jumătate" şi nu ca urmare a muncii prestate în penitenciarul din Regatul Unit‹‹. Condamnatul a susţinut că »în loc de respectarea hotărârii de condamnare, aceasta a fost modificată schimbând data liberării condiţionate din "la jumătate" în agravarea termenului la o dată nedeterminată, precum şi condiţiile de detenţie de la condiţii proprii la condiţii improprii‹‹.

Referitor la contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 56 din 22 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că anterior prezentei cereri, contestatorul condamnat a mai formulat alte contestaţii la executare, cu acelaşi obiect, care au fost soluţionate (Sentinţa penală nr. 19 din data de 26.02.2021 (Dosar nr. x/2020 al Curţii de Apel Suceava), rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 445/04.05.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Sentinţa penală nr. 38 din data de 22.04.2021 pronunţată în acest dosar, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 569/08.06.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, analizând considerentele celor două hotărâri prin care s-au soluţionat anterioarele contestaţii la executare formulate, prima instanţă a constatat că petentul şi-a întemeiat cererile pe aceleaşi motive, apărările fiind de asemenea identice şi a realizat o justă aplicare a prevederilor art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., întrucât exista identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări şi a respins contestaţia la executare ca inadmisibilă.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 56 din 22 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 56 din 22 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2021.

GGC-GR