European Arrest Warrant execution for human trafficking and money laundering: scope of optional refusal grounds under Law 302/2004

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 160/F din 01 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în Dosarul nr. x/2021(2518/2021) a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată a fost dispusă punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 17.05.2016 de judecătorul districtual din cadrul Tribunalului Districtual Nicosia, pe numele persoanei solicitate A..

A fost dispusă predarea persoanei solicitate către autorităţile din Cipru, cu respectarea regulii specialităţii.

A fost dispusă arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 01.09.2021 la 30.09.2021, inclusiv.

A fost constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu în vederea predării de la 18.08.2021 la 01.09.2021.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut următoarele:

La data de 18.08.2021 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, sub nr. x/2021 sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 17.05.2016 de către autorităţile judiciare din Cipru faţă de numita A..

Prin Ordonanţa nr. 82/18.08.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a procedat la reţinerea persoanei solicitate A., pe o durată de 24 ore, începând de la data de 18.08.2021, ora 05:50 până la data de 19.08.2021, ora 05:50.

S-a reţinut că persoana solicitată nu a avut obiecţiuni cu privire la identitate.

Prin încheierea din data de 18.08.2021 dată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală s-a dispus arestarea provizorie, în vederea predării, a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 15 zile, de la 18.08.2021 la 01.09.2021, inclusiv şi s-a fixat termen pentru depunerea la dosar a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română.

La termenul din data de 01.09.2021, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea a adus la cunoştinţa persoanei solicitate regula specialităţii şi efectele acesteia, dar şi posibilitatea de a consimţi la predare, respectiv consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

Declaraţia dată pe aceste aspecte de persoana solicitată a fost consemnată în scris şi a fost ataşată la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale într-o cauză privind următoarele infracţiuni: conspiraţie pentru comiterea unei infracţiuni, conspiraţie pentru comiterea unei infracţiuni, trafic de persoane adulte, trafic de persoane adulte pentru exploatare sexuală, procurare, trai din câştigurile din prostituţie, participarea la o organizaţie criminală, spălarea banilor din activităţi ilegale, fapte prevăzute de Cap. 154, art. 371, Cap. 154, art. 372, Legea 60 (I) 2014, art. 6 a,b,d,e, Legea 60 (I) 2014, art. 9 a,b,d,e, Cap. 154, art. 157 (b), Cap. 154, art. 164 (1) (a), Cap. 154, art. 63 A, Legea 188 (I) 2007 art. 4 (I), (i), (ii), (iii), (5) (a).

În fapt, s-a reţinut că din cuprinsul mandatului european de arestare depus la dosarul cauzei, însoţit de traducerea în limba română, rezultă că la data de 13.01.2016, un membru al SSC a primit apel de la un procuror care a declarat că în timpul procedurilor judiciare în faţa unei instanţe districtuale în Dosarul nr. x/2015 împotriva lui B. din România, Curtea a cerut acuzatei să prezinte motivele pentru care nu s-a prezentat în faţa secţiei de poliţie Lycavitos în fiecare luni şi joi, aşa cum ar fi trebuit să facă iar aceasta a spus că îi este frică pentru că sunt nişte fete care o supraveghează. Procurorul a cerut instanţei o pauză în care să discute cu acuzata iar în această pauză, prin intermediul unui traducător, acuzata a spus că îi este frică pentru că este urmărită de compatrioţii săi, care au forţat-o să se prostitueze şi că de fiecare dată când a intrat în secţia de poliţie au crezut că se duce la poliţie pentru a le raporta sau pentru a le da informaţii despre ei. La data de 16.01.2016 a avut loc o întâlnire la Birourile SSC iar ea a fost intervievată deoarece părea a fi în mod direct o potenţială victimă a traficului pentru exploatarea sexuală. În aceeaşi zi a fost pusă sub protecţia Biroului social şi într-o declaraţie a arătat că A. i-a aranjat sosirea în Cipru în iunie 2014. Ea i-a plătit biletul şi aranjat ca cineva să o ia de la aeroport. La aeroport a fost întâmpinată de un cipriot C. care a dus-o la apartamentul lui din Nicosia unde le-a întâlnit pe soţia cipriotului, D. din România şi pe E., tot din România. Acestea i-au explicat că va începe să lucreze într-un bar iar E. i-a ascuns biletul şi cartea de identitate.

La sosirea în Cipru şi-a dat seama că era însărcinată şi a locuit într-un apartament pus la dispoziţie de familia care i-a adoptat copilul şi la care a ajuns ulterior şi A., care stătea cu ea.

După ce a născut, la 20 noiembrie 2014, după 2 luni, A. şi E. au forţat-o, prin violenţe şi ameninţări, să se prostitueze, ceea ce a făcut, iar veniturile obţinute din prostituţie erau strânse de A.. Când A. a părăsit Cipru, în aprilie 2015, şi-a transmis autoritatea de control către F., tot din România, în timp ce D. era responsabilă de strângerea veniturilor din prostituţie.

S-a arătat în cuprinsul mandatului european că toate persoanele menţionate mai sus au fost arestate în baza mandatelor emise de instanţă iar dosarul împotriva acestora a fost înaintat instanţei, cu excepţia lui A. care este dată în urmărire.

Curtea a mai constatat că faptele de participare la o organizaţie criminală, trafic de persoane şi spălarea banilor pentru care este cercetată persoana solicitată se regăsesc în dispoziţiile art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 şi 9 din Legea nr. 302/2004, republicată, fiind sancţionate, potrivit statului solicitant, cu pedeapsa închisorii de până la 7 ani, 10 ani, respectiv până la 14 ani, fiind menţionate printre faptele care dau loc la predare fără a fi astfel supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.

Curtea a mai reţinut că pentru faptele la care se referă mandatul european de arestare persoana solicitată nu a mai fost urmărită ori judecată definitiv şi nici nu este supusă unei proceduri penale în România pentru aceleaşi fapte, aspect care rezultă din copia fişei de cazier depuse la dosar.

În ceea ce priveşte apărarea formulată de persoana solicitată în sensul că nu ar fi fost încunoştinţată de autorităţile din Cipru cu privire la desfăşurarea procedurii în care a fost emis faţă de ea mandatul european de arestare, împrejurare care ar conduce la un caz facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare, Curtea a apreciat că nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004 republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată.

Situaţia menţionată de apărare nu îndreptăţeşte reţinerea cazului facultativ de refuzare a predării, textul menţionat vizând situaţia în care mandatul european de arestare a fost emis în vederea punerii în executare a unei pedepse aplicate persoanei solicitate printr-o hotărâre dată în lipsă, dispoziţiile legale menţionate făcând referire la persoana condamnată care nu a fost prezentă personal la judecată şi nu se aplică în situaţia unui mandat european emis pentru urmărire penală, cum este cazul de faţă.

Împotriva Sentinţei penale nr. 160/F din 01 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în Dosarul nr. x/2021(2518/2021) a formulat contestaţie persoana solicitată A., solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii atacate şi luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu, ori a controlului judiciar.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată A., cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte constată contestaţia ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În considerarea acestor principii, Curtea de Apel Bucureşti a constatat îndeplinite condiţiile de validitate şi condiţiile de fond pentru executarea mandatului european de arestare, fiind întocmit în conformitate cu formularul din anexa 1 a Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.

De asemenea, se constată că nu au fost formulate obiecţii privind identitatea persoanei solicitate, iar din actele dosarului nu rezultă existenţa vreunuia dintre motivele obligatorii de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.

Deopotrivă, se constată că persoana solicitată A. este cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de conspiraţie la comiterea unei infracţiuni, conspiraţie la comiterea unui delict, trafic cu fiinţe umane, trafic cu fiinţe umane în scopul exploatării sexuale, procura, persoană care trăieşte din prostituţie sau din oferirea de servicii unor clienţi, participarea la o organizaţie infracţională şi spălarea banilor, prevăzute de Cap. 154, art. 371 2. Cap. 154, art. 372 3, Legea 60 (I) 2014, art. 6 (d) (3) 4, Legea 60 (I) 2014, art. 9 (a) (b) (d) (3) 5. Cap. 154, art. 157 (b) 6, Cap. 154, art. 164 (1) (a) 7, Cap. 154, art. 63 A 8, Legea 188 (I) 2007 art. 4 (I), (i), (ii), (iii), (5a).

Astfel, infracţiunile ce fac obiectul urmăririi penale şi judecăţii desfăşurate de către autorităţile judiciare din Cipru sunt sancţionate cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este mai mare de 3 ani, nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004, republicată, condiţie care este însă îndeplinită, întrucât faptele respective sunt incriminate şi de legea penală română şi, totodată, nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, persoana solicitată în apărare a arătat că nu a fost asistată în faţa autorităţilor judiciare cipriote, însă respingerea cererii de executare a unui mandat european de arestare pentru acest motiv ar trebuie să aibă la bază împrejurări speciale care să justifice un astfel de refuz. Or, în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unor astfel de împrejurări.

Procedura în care se analizează dacă persoana solicitată a fost prezentă sau nu sau a fost încunoştinţată despre procedura desfăşurată este cea în care a fost emisă hotărârea de condamnare şi nu procedura propriu - zisă de emitere a unui mandat european de arestare.

În consecinţă, Înalta Curte constată că sentinţa contestată este legală şi temeinică, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, privind executarea mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Cipru, nefiind incident niciunul din motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării.

Totodată, opţiunea instanţei pentru luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării către autorităţile din Cipru, iar nu a unei alte măsuri mai blânde cum este cea a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, a fost determinată de caracterul urgent şi de necesitatea împiedicării sustragerii persoanei solicitate procedurilor judiciare în curs în stadiul emitent, faţă de circumstanţele concrete ale cauzei şi în lipsa unor elemente concrete, în raport, cu care să se aprecieze că o măsură mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului pentru care a fost dispusă.

Faţă de natura infracţiunilor menţionate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata pedepsei privative de libertate care se poate aplica pentru infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată, Înalta Curte apreciază că punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecinţa arestării şi predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Cipru este pe deplin justificată.

Înalta Curte reţine, aşadar, că sunt îndeplinite condiţiile privind predarea persoanei solicitate, că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz de executare şi, ţinând seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, în virtutea principiului recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare şi a încrederii reciproce între autorităţi judiciare pe care se fundamentează instituţia mandatului european de arestare, constată că în cauză sunt îndeplinite dispoziţiile Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 160/F din 01 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în Dosarul nr. x/2021(2518/2021).

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 160/F din 01 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în Dosarul nr. x/2021(2518/2021).

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 septembrie 2021.

GGC-GR