European Arrest Warrant Enforcement: Mandatory Preventive Detention and Dual Criminality Requirements

Deliberând asupra contestaţiei declarate de persoana solicitată A., reţine următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 157 din data de 30.08.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 109 cu referire la art. 104 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 13.06.2021 de către Judecătoria Recklinghausen cu privire la persoana solicitată B. (predarea acesteia către autorităţile judiciare germane, cu respectarea regulii specialităţii.

În baza art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate B. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la 30.08.2021 la 28.09.2021, inclusiv.

S-a constatat că acesta a fost reţinut şi arestat provizoriu de la 15.08.2021 la zi.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a reţinut că, prin adresa nr. x/2018 din 20 octombrie 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa în conformitate cu disp. art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru desfăşurarea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare germane faţă de numitul B..

În cuprinsul sesizării s-a arătat că autorităţile judiciare germane au emis împotriva persoanei solicitate un mandat european de arestare la data de 13.06.2019, pentru comiterea infracţiunii de furt deosebit de grav şi prin jefuirea unui domiciliu, prev. de art. 242 alin. (1), art. 243 alin. (1) (2) nr. 1 pct. 3, art. 244 alin. (1) nr. 3, art. 244 a alin. 1, cu aplic. art. 22, art. 23, art. 25 alin. (2) şi art. 53 din C. pen. german, iar, ca urmare a sesizării Biroului Naţional Interpol, împotriva persoanei solicitate s-a luat de către procuror măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore.

În procedura în regim de urgenţă desfăşurată pe baza semnalării transmise de SIRENE, au fost ataşate formularele aferente semnalizării în limba engleză şi traducerea în limba română, sesizarea Biroului Naţional Interpol din România, ordonanţa de reţinere, procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului de a fi asistat de apărător, procesul-verbal de depistare al acestuia.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat instanţei arestarea preventivă a persoanei solicitate pe o perioadă de 15 zile, până la transmiterea mandatului european de arestare.

S-a reţinut că mandatul european de arestare este emis pentru comiterea infracţiunii de furt deosebit de grav şi prin jefuirea unui domiciliu, prev. de art. 242 alin. (1), art. 243 alin. (1) (2) nr. 1 pct. 3, art. 244 alin. (1) nr. 3, art. 244 a alin. (1), cu aplic. art. 22, art. 23, art. 25 alin. (2) şi art. 53 din C. pen. german.

În fapt, susnumitul, împreună cu alte persoane, a constituit un grup infracţional şi prin efracţie, au sustras bunuri în dauna unor persoane vătămate de pe teritoriul Germaniei.

Curtea a reţinut că, potrivit art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 modificată, în cazul semnalării introduse în Sistemul de Informaţii Schengen, procurorul din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel sesizează curtea de apel competentă pentru a aprecia asupra măsurii arestării provizorii în vederea predării.

De asemenea, potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol, judecătorul sesizat poate dispune prin încheiere motivată, fie arestarea provizorie în vederea predării pe o durată de cel mult 15 zile, fie aplicarea uneia din măsurile preventive prevăzute de C. proc. pen.

Instanţa a constatat, deopotrivă, că persoanei solicitate i s-au adus la cunoştinţă motivele reţinerii şi, audiată fiind, persoana solicitată a precizat că este de acord cu predarea şi se prevalează de regula specialităţii .

Curtea, văzând sesizarea formulată de Biroul Sirene cu referire la emiterea mandatului european de arestare privind persoana solicitată B., posesor al C.I. seria x nr. x eliberat la data de 26.03.2018 de SPCEP Otopeni, a dispus arestarea acestuia pe o durată de 15 zile cu începere de la data de 16 august 2021, până la 30 august 2021, inclusiv.

Totodată, pentru a se depune la dosarul cauzei copia mandatului european de arestare tradus în limba română de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi pentru a se comunica persoanei solicitate mandatul european de arestare tradus în limba română, în raport de dispoziţiile articolului 102 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, Curtea a dispus amânarea judecării acordând termen la data de 30.08.2021

La termenul menţionat, Curtea a constatat că a fost depus în copie mandatul european de arestare emis la data de 13.06.2021 de către autorităţile judiciare germane, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt deosebit de grav şi prin jefuirea unui domiciliu, prev. de art. 242 alin. (1), art. 243 alin. (1) (2) nr. 1 pct. 3, art. 244 alin. (1) nr. 3, art. 244 a alin. (1), cu aplic. art. 22, art. 23, art. 25 alin. (2) şi art. 53 din C. pen. german, constând în aceea că susnumitul, împreună cu alte persoane, a constituit un grup infracţional şi prin efracţie, au sustras bunuri în dauna unor persoane vătămate de pe teritoriul Germaniei.

Totodată, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă cerute de legea internă relativă la procedura de punere în executare a acestui mandat european de arestare, respectiv Legea 302/2004.

Astfel, s-a constatat întrunirea exigenţelor art. 86 - 87 din Legea nr. 302/2004, referitoare la autorităţile judiciare competente în procedură, dar şi la forma şi conţinutul mandatului european de arestare.

De asemenea, s-a reţinut că sunt îndeplinite cerinţele dispoziţiilor art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 privind dubla incriminare a faptei şi limitele pedepselor în legislaţia statelor implicate în procedură şi nu există nici un motiv de refuz al executării, dintre cele enumerate în art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Împotriva Sentinţei penale nr. 157 din data de 30.08.2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a formulat contestaţie persoana solicitată B..

În susţinerea contestaţiei persoana solicitată a invocat faptul că nu a fost citată şi nu a avut cunoştinţă de procedura desfăşurată de către autorităţile străine fiind privat de un proces echitabil.

De asemenea, a invocat faptul că în cuprinsul mandatului nu a fost descrisă corespunzător fapta, precum şi situaţia sa medicală şi personală.

A solicitat luarea unei măsuri preventive mai uşoare, respectiv arestul la domiciliu.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, predarea şi arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existenţa unui mandat european de arestare emis emis de către autorităţile judiciare germane, la data de 13.06.2019, faţă de numitul B., pentru comiterea infracţiunii de furt deosebit de grav şi prin jefuirea unui domiciliu, prev. de art. 242 alin. (1), art. 243 alin. (1) (2) nr. 1 pct. 3, art. 244 alin. (1) nr. 3, art. 244 a alin. 1, cu aplic. art. 22, art. 23, art. 25 alin. (2) şi art. 53 din C. pen. german.

Înalta Curte constată că faptele pentru care se solicită predarea, constituie infracţiuni şi potrivit legii române, fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări, prevăzută de dispoziţiile art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată, infracţiunile reţinute de autorităţile germane au corespondent în legislaţia română, în dispoziţiile prevăzute de art. 228-229 din C. pen.

Prin urmare, cunoscând o dublă incriminare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fond, cererea este întemeiată.

Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.

De asemenea, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) în situaţia prevăzută la art. 97 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepţional, în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislaţia română nu impune acelaşi tip de taxe sau de impozite ori nu conţine acelaşi tip de reglementări în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar ca legislaţia statului membru emitent;

b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare;

c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent;

d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte într-un alt stat terţ care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiţia ca, în caz de condamnare, sancţiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost graţiată potrivit legii statului de condamnare;

e) când mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;

f) când mandatul european cuprinde infracţiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent şi legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;

g) când, conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române;

h) când o autoritate judiciară română a decis fie renunţarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunţat, faţă de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleaşi fapte, care împiedică viitoare proceduri;

i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent:

(i) persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la faptul că poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau (ii) persoana, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi i s-a adus la cunoştinţă că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac şi că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau (iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre şi i se va aduce la cunoştinţă că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluţionării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată.

Analizând dispoziţiile legale sus menţionate, Înalta Curte constată că în mod judicios prima instanţă a apreciat că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate şi nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Astfel, se constată că din economia dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială care reglementează executarea unui mandat european de arestare, art. 84 şi următoarele din Legea 302/2004, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Prin urmare, instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanţei, constată că mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată şi nu este incident vreunul din motivele opţionale de refuz.

În ce priveşte critica persoanei solicitate conform căruia în cuprinsul mandatului nu a fost descrisă suficient fapta imputată acestuia, Înalta Curte constată că mandatul european transmis de autorităţile germane cuprinde o descriere a faptelor pentru care s-a dispus emiterea mandatului, informaţiile cuprinse în mandat fiind suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condiţiilor imperative impuse de lege.

Referitor la încălcarea dreptului la un proces echitabil şi la faptul că persoana solicitată nu a fost citată şi nu i-a fost adusă la cunoştinţă acuzaţia, se constată că mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării de cercetări de către autorităţile germane şi nu pentru executarea unei pedepse.

Evaluând cererea de înlocuire a măsurii preventive, Înalta Curte reţine că potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Totodată, potrivit art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004:

"După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege rezultă că, în cazul în care dispune executarea mandatului european de arestare, instanţa dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, prin hotărârea de predare neputându-se lua o altă măsură.

Dispoziţiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, sub aspectul posibilităţii revocării sau înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, iar nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menţine până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

Potrivit art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, durata totală a arestării, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată B., împotriva Sentinţei penale nr. 157 din data de 30.08.2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 350 RON pentru contestatorul persoană solicitată, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată B., împotriva Sentinţei penale nr. 157 din data de 30.08.2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 350 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 septembrie 2021.

GGC-GR