Execution of European Arrest Warrants and deferment of surrender due to pregnancy under the principle of reciprocity

Deliberând asupra contestaţiilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 155/F din data de 24 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 109 cu referire la art. 104 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 12.05.2021 de către autorităţile judiciare germane, pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de furt, tentativă de fraudă informatică şi fraudă informatică, prev. de art. 242, art. 263a, art. 263 alin. (2)-(6), art. 263 din C. pen. german, cu privire la persoana solicitată A. şi predarea acesteia către autorităţile judiciare germane, cu respectarea regulii specialităţii.

În baza art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data încarcerării.

S-a constatat că acesta a fost reţinută şi arestată provizoriu de la 16.08.2021 la 24.08.2021, când, prin Decizia nr. 717 din 24.08.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosarul nr. x/2021 s-a desfiinţat încheierea prin care s-a dispus arestarea provizorie şi s-a luat măsura controlului judiciar pe o durată de 60 de zile.

S-a respins solicitarea de punere în executare a mandatului european de arestare, emis de către autorităţile judiciare germane la data de 29.03.2021.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin sesizarea înregistrată la data de 17 august 2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a înaintat instanţei ordonanţa de reţinere şi procesul-verbal de identificare şi ascultare privind persoana solicitată A., emise în Dosarul nr. x/2021, în data de 17 august 2021 faţă de care a fost emise mandatele europene de arestare de către autorităţile judiciare germane, solicitându-se fixarea de urgenţă a unui termen de judecată în vederea soluţionării cauzei conform dispoziţiilor art. 102 alin. (2) şi (7) raportat la art. 100 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Sesizării i-au fost anexate procesul-verbal de identificare şi ascultare din 16 august 2021, ordonanţa de reţinere din 16 august 2021 prin care s-a dispus reţinerea persoanei solicitate pentru 24 de ore începând cu data de 16 august 2021, ora 22:50, fişa DEPABD, copia act de identitate, semnalarea Biroului Sirene.

Astfel, la datele de 29.03.2021 şi 12.05.2021, autorităţile judiciare germane au emis împotriva persoanei solicitate mandate europene de arestare pentru comiterea infracţiunii de furt deosebit de grav şi prin jefuirea unui domiciliu, fraudă informativă şi tentativă de fraudă informatică prev. de art. 242 alin. (1), art. 243 alin. (1) teza 2 nr. 3+(2), art. 263 a (1)+ (2), art. 263 alin. (2+ (3) teza 2 nr. 1+(4), art. 248 a, art. 244 alin. (1) nr. 3, art. 244 a alin. (1), art. 163 (1)+(2)+(3) nr. 1 până la 5+(%)+(^) din C. pen. german, iar ca urmare a sesizării Biroului Naţional Interpol împotriva persoanei solicitate s-a luat de către procuror măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore.

Curtea a reţinut că potrivit art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 modificată, în cazul semnalării introduse în Sistemul de Informaţii Schengen, procurorul din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel sesizează curtea de apel competentă pentru a aprecia asupra măsurii arestării provizorii în vederea predării.

De asemenea, potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol, judecătorul sesizat poate dispune prin încheiere motivată, fie arestarea provizorie în vederea predării pe o durată de cel mult 15 zile, fie aplicarea uneia din măsurile preventive prevăzute de C. proc. pen.

Instanţa de fond a constatat, deopotrivă, că persoanei solicitate i s-au adus la cunoştinţă motivele reţinerii şi, audiată fiind persoana solicitată în faţa sa, aceasta a precizat că este de acord cu predarea şi se prevalează de regula specialităţii .

Curtea, văzând sesizarea formulată de Biroul Sirene cu referire la emiterea mandatului european de arestare privind persoana solicitată A., posesoare a C.I. seria x nr. x eliberată la data de 17.11.2016 de SPC Bucureşti, pentru comiterea pe teritoriul Germaniei a infracţiunilor de furt deosebit de grav şi prin jefuirea unui domiciliu, fraudă informativă şi tentativă de fraudă informatică a apreciat, prin încheierea de şedinţă din data de 17.08.2021, că în scopul asigurării bunei desfăşurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare se impune arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 15 zile şi, având în vedere prevederile articolului 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 modificată, cu referire la articolul 230 din C. proc. pen., a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., posesoare a C.I. seria x nr. x eliberată la data de 17.11.2016 de SPC Bucureşti, pe o durată de 15 zile cu începere de la data de 17 august 2021 la 31 august 2021, inclusiv.

Totodată, pentru a se depune la dosarul cauzei copii ale mandatelor europene de arestare traduse în limba română de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi pentru a se comunica persoanei solicitate mandatul european de arestare tradus în limba română, în raport de dispoziţiile articolului 102 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, Curtea a dispus amânarea judecării cauzei la data de 24.08.2021.

La termenul menţionat, Curtea a constatat că a fost depus în copie doar mandatul european de arestare emis la data de 12.05.2021 de către autorităţile judiciare germane, pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de furt, tentativă de fraudă informatică şi fraudă informatică, prev. de art. 242, art. 263a, art. 263 alin. (2) - (6), art. 263 din C. pen. german, constând în aceea că, folosind fără drept un card bancar, a sustras în mai multe rânduri bani din conturile unor cetăţeni germani.

De asemenea, Curtea a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă cerute de legea internă relativ la procedura de de punere în executare a acestui mandat european de arestare, respectiv Legea 302/2004.

Astfel, s-a constatat întrunirea exigenţelor art. 86-87 din Legea nr. 302/2004, referitoare la autorităţile judiciare competente în procedură, dar şi la forma şi conţinutul mandatului european de arestare.

În egală măsură s-a reţinut că în cauză sunt îndeplinite cerinţele dispoziţiilor art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 privind dubla incriminare a faptei şi limitele pedepselor în legislaţia statelor implicate în procedură şi nu există nici un motiv de refuz al executării, dintre cele enumerate în art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată, împrejurări în raport de care, în baza art. 109 cu referire la art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, Curtea a admis în parte sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Cât priveşte celălalt mandat european de arestare, emis tot de către autorităţile judiciare germane la data de 29.03.2021, având în vedere, că, aşa cum rezultă din adresa nr. x/2021 din 24.08.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti acesta a fost solicitat în mod repetat la datele de 17.08.2021, 18.08.2021, 20.08.2021 şi 23.08.2021 şi acestor solicitări nu numai că nu li s-a dat curs, dar nu a fost indicat nici un motiv justificativ, Curtea a respins solicitarea de punere în executare a acestui mandat, urmând ca o eventuală solicitare similară, să facă obiectul unei proceduri distincte.

Prin raportare la exigenţele art. 102 din Legea nr. 302/2004, Curtea a apreciat că exigenţele celerităţii în special, dar şi ale cooperării judiciare în general, incumbă tuturor autorităţilor implicate în acest proces, care trebuie să dovedească diligenţă şi stăruinţă în desfăşurarea procedurilor.

Curtea, a avut în vedere, deopotrivă şi starea de graviditate în care se află persoana solicitată (dovedită prin înscrisurile depuse la dosar), care nu constituie un impediment în luarea măsurii, neexistând pericolul pierderii sarcinii sau punerii în primejdie a vieţii acesteia, dar care, în raport de exigenţele Convenţiei Europene a Drepturilor Omului impune ca situaţia sa să fie lămurită într-un termen cât mai scurt.

*

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi persoana solicitată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 26.08.2021, fiind fixat termen pentru soluţionare la data de 30 august 2021, ocazie cu care au fost luate concluziile apărării şi ale reprezentantului Ministerului Public asupra contestaţiei de faţă, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Prin motivele scrise, Ministerul Public a criticat hotărârea instanţei de fond pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea în parte a sentinţei pronunţate şi, rejudecând, să se dispună punerea în executare şi a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare germane la data de 29.03.2021 cu privire la persoana solicitată A..

Astfel, a arătat că, deşi la data pronunţării sentinţei contestată, respectiv la data de 24.08.2021, termenul de 15 zile stabilit de legiuitor pentru prezentarea mandatului european de arestare emis la data de 29.03.2021 nu expirase, Curtea de Apel Bucureşti a dispus nelegal şi netemeinic respingerea solicitării privind punerea în executare a acestui mandat, soluţia fiind contrară legii şi nemotivată de vreun temei prevăzut de reglementările interne şi internaţionale.

Mai mult, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a întreprins toate demersurile legale în vederea transmiterii mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare germane la data de 29.03.2021.

Or, la o zi după pronunţarea hotărârii contestate, respectiv la data de 25.08.2021, deci în interiorul termenului de 15 zile prevăzut de legiuitor, autorităţile judiciare germane au transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti mandatul european de arestare emis la data de 29.03.2021, acesta fiind înaintat de urgenţă cu adresă oficială la data de 25.08.2021 Curţii de Apel Bucureşti.

Examinând contestaţiile formulate, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Totodată, alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Ca atare, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În cauză, arestarea şi predarea persoanei solicitate A., cetăţean român, se întemeiază pe existenţa a două mandate europene de arestare emise la data de 12.05.2021 de Judecătoria Flensburg şi la data de 29.03.2021 de Tribunalul Districtual Dresda, în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea a unui număr de 16 infracţiuni, respectiv 6 infracţiuni de furt comis în comun, tentativă de furt, tentativă de fraudă informatică şi patru cazuri de fraudă informatică în mod repetitiv şi profitabil, prev. de art. 242 (1), art. 243 (1) teza 2 nr. 3+(2), art. 263 a (1)+(2), art. 263 (2)+(3) teza 2 nr. 1+(4), art. 248 a din C. pen. german şi art. 242 (1)+(2), art. 263 a (1)+(2)+(3) nr. 1 şi 2+(4), art. 263 (1)+(2)+(3) nr. 1 până la 5+(5)+(6) din C. pen. german.

În fapt, în esenţă, s-a reţinut că, în perioada 25.06.2019-23.01.2020, împreună cu numitul B., în Dresda şi Radebeul, au furat de la trei persoane portofelul ce conţinea printre altele şi carduri bancare pe care le-au folosit, fără drept, pentru a sustrage sume de bani din conturile bancare aferente, respectiv în perioada 03.11.2018-12.02.2019 în Flensburg, Germania.

Analizând dispoziţiile legale menţionate, prin raportare la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte apreciază întemeiată contestaţia formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi reţine că mandatul european de arestare emis la data de 29.03.2021 de Tribunalul Districtual Dresda pe numele persoanei solicitate îndeplineşte toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiţia prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanţelor în care au fost comise infracţiunile, activitatea infracţională reţinută în sarcina acesteia fiind detaliată ţinând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

În ceea ce priveşte natura şi încadrarea juridică a faptelor, astfel cum reiese din conţinutul mandatului european de arestare aflat la dosar, Înalta Curte constată că infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate sunt sancţionate şi de legislaţia naţională şi se regăsesc pe lista celor 32 de infracţiuni reglementate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nefiind necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări. În cauza de faţă, durata maximă a pedepsei care poate fi aplicată este de 10 ani închisoare, conform informaţiilor comunicate de statul emitent .

În continuare, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi observă că nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din acelaşi act normativ, şi anume atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.

În acest context, Înalta Curte constată că nu există niciun motiv de respingere a solicitării autorităţilor judiciare germane privind predarea în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29.03.2021 de Tribunalul Districtual Dresda pe numele persoanei solicitate A..

Deopotrivă, Înalta Curte reţine că, în cauza pendinte, respectând rigorile legii, prima instanţă a verificat temeinic îndeplinirea condiţiilor care legitimează punerea în executare a celui de-al doilea mandat european de arestare emis de Judecătoria Flensburg, la data de 12.05.2021, pe numele persoanei solicitate, faţă de care autorităţile judiciare germane au dispus arestarea preventivă, persoana căutată fiind suspectă de săvârşirea a unui număr de 6 infracţiuni de tentativă de furt, tentativă de fraudă informatică şi 4 cazuri de fraudă informatică în mod repetitiv şi profitabil, prev. de art. 242 (1)+(2), art. 263 a (1)+(2)+(3) nr. 1 şi 2+(4), art. 263 (1)+(2)+(3) nr. 1 până la 5+(5)+(6) din C. pen. german.

Astfel, Înalta Curte reţine că faptele pentru care se solicită persoana urmărită au corespondent în legislaţia română, fiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 şi fac parte dintre cele 32 de infracţiuni reglementate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, Înalta Curte constată că infracţiunile sancţionate de C. pen. german cu pedepse privative de libertate au o durată maximă mai mare de 3 ani închisoare, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, şi, prin urmare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fond, cererea este întemeiată.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată, pe de o parte, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz la predare, prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004, iar pe de altă parte, că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa.

Astfel se reţine că, în cuprinsul dispoziţiilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, sunt reglementate cazurile în care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, iar la alin. (2) al aceluiaşi articol sunt enumerate cazurile ce constituie motive opţionale de refuz al executării mandatului european de arestare.

În raport cu aspectele învederate, Înalta Curte reţine că în mod judicios prima instanţă a apreciat că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate şi nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Înalta Curte aminteşte că din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la eventualele motive de refuz a predării. Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare. În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Având în vedere aceste considerente, în mod corect, instanţa de fond a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Judecătoria Flensburg, la data de 12.05.2021, în Dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A..

Cu toate acestea, Înalta Curte reţine că potrivit art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, predarea poate fi amânată atunci când, persoana extrădată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În acest caz, predarea se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, astfel încât predarea să fie posibilă.

Sub acest aspect, se are în vedere că, aşa cum rezultă din actele dosarului, persoana solicitată A. este însărcinată în 36 luni, urmând să nască la începutul lunii următoare (potrivit susţinerilor contestatoarei), starea de arest putând pune în pericol atât sănătatea persoanei solicitate, cât şi a fătului.

În aceste circumstanţe, punând în balanţă interesul superior al minorului şi cel urmărit prin emiterea mandatului european de arestare, constând în aducerea imediată în faţa autorităţilor judiciare din Germania, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că, la acest moment, interesul minorului ce urmează să se nască este prioritar.

Ca atare, în temeiul art. 58 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că se impune amânarea predării persoanei solicitate, până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, şi anume până la încetarea stării de graviditate, respectiv până la data la care minorul care se va naşte împlineşte vârsta de 1 an.

Totodată, faţă de împrejurarea că în cauză s-a dispus arestarea iniţială pe o perioadă de 30 de zile a persoanei solicitate A., în vederea predării către autorităţile judiciare din Germania, în baza mandatului european de arestare emis la data de 12.05.2021, măsura preventivă dispusă de instanţa de fond urmează a fi revocată de Înalta Curte, iar persoana solicitată va fi pusă în libertate, dacă nu este reţinută, arestată sau deţinută în altă cauză, urmând a se dispune arestarea sa, în vederea predării, pe o perioadă de 23 de zile, de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

În concluzie, constatând îndeplinite condiţiile prev. de art. 104 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004, în baza dispoziţiilor 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., raportat la art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 155/F din data de 24 august 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

Va desfiinţa în parte sentinţa penală contestată şi rejudecând:

În baza art. 104 alin. (5) rap. la art. 109 din Legea nr. 302/2004, republicată, va dispune punerea în executare şi a mandatului european de arestare, emis la data de 29.03.2021, de Tribunalul Districtual Dresda -Germania, pe numele persoanei solicitate A. .

În baza art. 112 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, va dispune amânarea predării persoanei solicitate A. până la data încetării stării de graviditate, respectiv până la data la care minorul care se va naşte împlineşte vârsta de 1 an.

Va dispune punerea în libertate de îndată a persoanei solicitate A., dacă nu este reţinută sau arestată în altă cauză.

Va dispune arestarea provizorie, în vederea predării, pe o perioadă de 23 de zile, a persoanei solicitate A., mandatul urmând să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei contestate.

În baza art. 273 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 155/F din data de 24 august 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

Desfiinţează în parte sentinţa penală contestată şi rejudecând:

În baza art. 104 alin. (5) rap. la art. 109 din Legea nr. 302/2004, republicată, dispune punerea în executare şi a mandatului european de arestare, emis la data de 29.03.2021, de Tribunalul Districtual Dresda -Germania, pe numele persoanei solicitate A. .

În baza art. 112 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, dispune amânarea predării persoanei solicitate A. până la data încetării stării de graviditate, respectiv până la data la care minorul care se va naşte împlineşte vârsta de 1 an.

Dispune punerea în libertate de îndată a persoanei solicitate A., dacă nu este reţinută sau arestată în altă cauză.

Dispune arestarea provizorie, în vederea predării, pe o perioadă de 23 de zile, a persoanei solicitate A., mandatul urmând să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei contestate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiilor formulate rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 august 2021.

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Şedinţa publică din data de 31 august 2021

S-a luat în examinare, din oficiu, îndreptarea erorii materiale evidente strecurate în cuprinsul minutei Deciziei penale nr. 728 din data de 30 august 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală în Dosarul nr. x/2021.

În cauză nu s-a dispus citarea părţilor.

S-a făcut referatul cauzei de către magistratul-asistent, după care;

ÎNALTA CURTE,

Deliberând, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele

Prin minutei Deciziei penale nr. 728 din data de 30 august 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală în Dosarul nr. x/2021, printre altele, s-a decis:

"Dispune arestarea provizorie, în vederea predării, a persoanei solicitate A., mandatul urmând să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării".

Din analiza conţinutului minutei deciziei menţionate se observă că s-a strecurat o eroare materială, în sensul că în alineatul 6 nu s-a consemnat durata iniţială a arestării provizorii, în vederea predării, dispusă faţă de persoana solicitată A..

Potrivit dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală, erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de instanţa de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat sau din oficiu.

Drept urmare, în conformitate cu dispoziţiile art. 278 din Codul de procedură penală, Înalta Curte va dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul minutei deciziei pronunţate, în sensul că în alineatul 6 în loc de "Dispune arestarea provizorie, în vederea predării, a persoanei solicitate A., mandatul urmând să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării", se va menţiona "Dispune arestarea provizorie, în vederea predării, pe o perioadă de 23 de zile, a persoanei solicitate A., mandatul urmând să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E:

Îndreaptă eroarea materială din cuprinsul minutei Deciziei penale nr. 728 din data de 30 august 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală în Dosarul nr. x/2021, în sensul că în alineatul 6 în loc de "Dispune arestarea provizorie, în vederea predării, a persoanei solicitate A., mandatul urmând să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării", se va menţiona "Dispune arestarea provizorie, în vederea predării, pe o perioadă de 23 de zile, a persoanei solicitate A., mandatul urmând să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării".

Prezenta face parte integrantă din minuta Deciziei penale nr. 728 din data de 30 august 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală în Dosarul nr. x/2021, despre această eroare materială urmând a se face menţiune pe minuta încheierii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 31 august 2021.

GGC-GR