Surrender under European Arrest Warrant: non-applicability of dual incrimination and inadmissibility of innocence defense as ground for refusal

Asupra cauzei penale de faţă;

În baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 158/F din data de 20 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în Dosarul nr. x/2021 s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind executarea mandatului european de arestare împotriva persoanei solicitate A..

În baza art. 109 raportat la art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 23.02.2021 de către autorităţile judiciare franceze împotriva persoanei solicitate A..

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile din Republica Franceză, cu respectarea regulii specialităţii.

S-a dispus luarea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A., pe o durata de 30 zile, de la 20.08.2021 la 18.09.2021, inclusiv.

S-a constat că persoana solicitată A. a fost reţinută şi arestată în prezenta cauză, din 31.07.2021, ora 03:20 la zi.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut următoarele:

Prin sesizarea nr. 608/II-5/2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti data de 31.07.2021 sub nr. x/2021, s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile franceze la data de 23.02.2021 cu privire la persoana solicitată A..

Prin încheierea din data de 31.07.2021 s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile.

Curtea a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004. Acesta a fost emis în baza hotărârii judecătoreşti - mandat naţional de arestare emis de Tribunalul Judiciar din Nancy.

S-a reţinut în sarcina persoanei solicitate faptul că a făcut parte dintr-o grupare organizată implicată în comiterea de furturi din depozite de metale. În noaptea de 23-24 februarie 2013, persoana solicitată ar fi încercat să sustragă bunuri dintr-un astfel de depozit.

La data de 24 februarie 2013, ora 0110, o patrulă a jandarmeriei a intervenit la gara SNCF unde un localnic a semnalat zgomote provenind de la locul de depozitare a metalelor. De la locul faptei au fugit trei persoane.

Jandarmii au observat că peretele din placaj a fost tăiat pentru a se putea ajunge la tamburii de cablu, fiind descoperite mai multe instrumente destinate să servească la comiterea furtului.

Faptele imputate persoanei solicitate au fost încadrate în dispoziţiile art. 311-9 alin. (1), art. 311-1, art. 132-71 din C. pen. francez şi pedepsite de art. 311-9 alin. (1), art. 311-14, art. 311-15 din C. pen. francez - tentativă de furt prin efracţie dintr-un domiciliu sau dintr-un loc destinat depozitării de fonduri, valori, mărfuri sau materiale şi comisă în reuniune şi art. 450-1, 450-3 şi 450-5 din C. pen. francez - participare la o asociere de infractori, în vederea pregătirii de delicte.

Infracţiunile ce fac obiectul urmăririi penale şi judecăţii desfăşurate de către autorităţile judiciare franceze sunt sancţionate cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este mai mare de 3 ani, nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004, republicată, condiţie care este însă îndeplinită, întrucât faptele respective sunt incriminate şi de legea penală română şi, totodată, nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin declaraţia dată în faţa curţii de apel, persoana solicitată a învederat că nu este de acord să fie predată autorităţilor franceze, întrucât nu a comis faptele imputate.

Autoritatea judiciară de executare are obligaţia generală de a executa orice mandat european de arestare pe baza principiului recunoaşterii reciproce şi în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre.

Obligaţia generală de executare este limitată de motivele de neexecutare obligatorie şi facultativă, şi anume motivele de refuz, acestea fiind singurele pe care autoritatea judiciară de executare le poate invoca ca temei de neexecutare. În ceea ce priveşte motivele de neexecutare facultativă, autoritatea judiciară de executare nu le poate invoca decât pe cele care sunt transpuse în legislaţia sa naţională.

Aşadar, în acest context, s-a reţinut că instanţa de executare nu are posibilitatea de a evalua temeinicia acuzaţiei penale formulate împotriva persoanei solicitate, apărările sub acest aspect urmând a fi formulate în faţa autorităţilor judiciare franceze.

Împotriva Sentinţei penale nr. 158/F din data de 20 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în Dosarul nr. x/2021 (2369/2021)persoana solicitată A. a formulat contestaţie, solicitând respingerea sesizării privind executarea mandatului european de arestare, întrucât este nevinovat.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată A., cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte constată contestaţia ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În considerarea acestor principii, Curtea de Apel Bucureşti a constatat îndeplinite condiţiile de validitate şi condiţiile de fond pentru executarea mandatului european de arestare, fiind întocmit în conformitate cu formularul din anexa 1 a Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.

De asemenea, se constată că nu au fost formulate obiecţii privind identitatea persoanei solicitate, iar din actele dosarului nu rezultă existenţa vreunuia dintre motivele obligatorii de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.

Infracţiunile ce fac obiectul urmăririi penale şi judecăţii desfăşurate de către autorităţile judiciare franceze sunt sancţionate cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este mai mare de 3 ani, nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004, republicată, condiţie care este însă îndeplinită, întrucât faptele respective sunt incriminate şi de legea penală română şi, totodată, nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Raportat la infracţiunile presupus a fi săvârşite de persoana solicitată, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004, republicată, astfel nefiind necesară verificarea condiţiei dublei incriminări, dar şi de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, condiţie care este însă îndeplinită, întrucât faptele respective sunt incriminate şi de legea penală română.

Totodată, persoana solicitată a fost audiată de curtea de apel ocazie cu care a arătat că nu este de acord sa fie predată autorităţii judiciare emitente a mandatului european de arestare, întrucât este nevinovat.

Nevinovăţia invocată de persoana solicitată nu pot constitui motiv opţional de refuz al executării mandatului european de arestare.

Aşadar, respingerea cererii de executare a unui mandat european de arestare pentru acest motiv ar trebuie să aibă la bază împrejurări speciale care să justifice un astfel de refuz. Or, în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unor astfel de împrejurări.

În consecinţă, Înalta Curte constată că sentinţa contestată este legală şi temeinică, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, privind executarea mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare franceze, nefiind incident niciunul din motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării.

Totodată, opţiunea instanţei pentru luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării către autorităţile din Franţa, iar nu a unei alte măsuri mai blânde, a fost determinată de caracterul urgent şi de necesitatea împiedicării sustragerii persoanei solicitate procedurilor judiciare în curs în stadiul emitent, faţă de circumstanţele concrete ale cauzei şi în lipsa unor elemente concrete, în raport, cu care să se aprecieze că o măsură mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului pentru care a fost dispusă.

Faţă de natura infracţiunilor menţionate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata pedepsei privative de libertate care se poate aplica pentru infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată, Înalta Curte apreciază că punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecinţa arestării şi predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare franceze este pe deplin justificată.

Înalta Curtea reţine, aşadar, că sunt îndeplinite condiţiile privind predarea persoanei solicitate, că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz de executare şi, ţinând seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, în virtutea principiului recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare şi a încrederii reciproce între autorităţi judiciare pe care se fundamentează instituţia mandatului european de arestare, constată că în cauză sunt îndeplinite dispoziţiile Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 158/F din data de 20 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 158/F din data de 20 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 august 2021.

GGC-GR