Withdrawal of appeal against European Arrest Warrant execution based on dual criminality and lack of mandatory refusal grounds

Asupra cauzei penale de faţă;

În baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 172/PI din 15 august 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

S-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Belgia, Parchetul Procurorului Regelui din Liege, Belgia în Dosar nr. x.IAA, în baza sentinţei pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă din Liege din data de 18.03.2021 în Dosarul nr. x/V/20. L3.8478-2014-1260 EX 21 16 - 21, pe numele persoanei solicitate A., cetăţean român şi s-a dispus predarea acesteia către organele judiciare din Belgia.

S-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Belgia şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.

În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 (treizeci) de zile, începând cu data de 15.08.2021 până la data de 13.09.2021, inclusiv.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut următoarele:

Prin cererea comunicată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi înregistrată la Curtea de Apel Timişoara la data de 15.08.2021 sub nr. x/2021, s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare, emis de către autorităţile judiciare din Belgia, Parchetul Procurorului Regelui din Liege, Belgia în Dosar nr. x.IAA. 16 - 21, pe numele persoanei solicitate A..

Persoana solicitată a fost identificată şi ascultată în prezenţa apărătorului din oficiu, prilej în raport cu care a arătat că nu este de acord să fie predată autorităţilor judiciare din Belgia în vederea executării pedepsei şi că se prevalează de beneficiul regulii specialităţii.

Din cuprinsul materialului probator, instanţa a reţinut că pe numele persoanei solicitate a fost emis mandatul european de arestare, de către autorităţile judiciare din Belgia, Parchetul Procurorului Regelui din Liege, Belgia în Dosar nr. x.IAA. 16-21, pentru executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa Tribunalul de Primă Instanţă din Liege din data de 18.03.2021 pronunţată în Dosarul nr. x/V/20. L3.8478-2014-1260 EX 21, pentru comiterea a 10 infracţiuni, respectiv fraudă de tip sentimental (promiterea unei relaţii amoroase unor persoane fragile), fraudă în dauna mai multor societăţi la care plasa comenzi sub identităţi false, folosirea de nume false, deţinerea unui permis de conducere fals, furturi de carduri bancare şi coduri secrete, abuz de încredere,(folosirea unui card bancar în alte scopuri decât cele pentru care i-a fost încredinţat) fraudă informatică (efectuarea de retrageri sau plăţi frauduloase cu ajutorul unui card furat sau înmânat în alte scopuri), abuz de slăbiciune(a convins victima să cumpere două gsm şi le-a utilizat în scopuri personale pentru suma de 3 939,45 euro) şi hărţuire a unui fost vecin considerat o persoană vulnerabilă.

Faţă de persoana urmărită a fost luată măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 15.08.2021, orele 03:05 până la data de 16.08.2021, orele 03:05.

Curtea de apel a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. îndeplineşte condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute de art. 87 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile art. 97 alin. (1), (2) din aceeaşi lege, întrucât faptele incriminate de legislaţia statului emitent ca infracţiuni constituie infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., abuz de încredere prev. de art. 238 din C. pen., şi fraudă informatică prev. de art. 249 din C. pen. sunt îndeplinite cerinţele dublei incriminări.

Totodată, s-a constatat că nu este incident vreun motiv de refuz obligatoriu al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, nefiind incidentă nici vreo cauză de amânare a predării, conform art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1), (2) din aceeaşi lege.

Sub cel din urmă aspect, s-a constatat, pe de o parte, că, potrivit fişei de cazier judiciar, persoana solicitată are antecedente penale în Germania, pentru infracţiuni îndreptate tot împotriva patrimoniului, antecedente care sunt ulterioare momentului săvârşirii faptelor din prezentul dosar şi anterioare emiterii hotărârii care stă la baza mandatului de executare Parchetul nu a furnizat informaţii din care să rezulte că, în prezent, aceasta ar fi cercetată penal de către autorităţile judiciare române în vreo cauză.

Cu privire la refuzul persoanei solicitate de a fi predată în vederea executării pedepsei, Curtea de apel a constatat că, art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează un caz de refuz facultativ de executare a mandatului european de arestare şi se impune analizarea situaţiei concrete în speţă.

Astfel, s-a reţinut că, odată cu audierea de către Curtea de apel, persoana solicitată a declarat că de 4 ani locuieşte cu forme legale în Germania unde copii cei mari studiază şi a venit în România cu familia în vacanţă.

De asemenea, a arătat că anterior a locuit în Belgia însă a venit în Germania, deoarece acolo locuiesc părinţii şi pentru că soţul său nu se descurca în Belgia.

Principiul recunoaşterii reciproce care stă la baza Deciziei-cadru 2002/584, presupune, potrivit articolului 1 alin. (2) din aceasta, că statele membre sunt, în principiu, obligate să dea curs unui mandat european de arestare (Hotărârea din 16 noiembrie 2010, Mantello, C-261/09, EU:C:2010:683, punctul 36).

Astfel, potrivit dispoziţiilor Deciziei-cadru 2002/584, statele membre nu pot refuza executarea unui astfel de mandat decât în cazurile de neexecutare obligatorie prevăzute la articolul 3, precum şi în cazurile de neexecutare facultativă enumerate la articolele 4 şi 4a din aceasta.

În plus, executarea unui mandat european de arestare nu poate fi supusă de autoritatea judiciară de executare decât condiţiilor definite la articolul 5 din decizia-cadru (Hotărârea Curţii din 29 ianuarie 2013, Radu, C-396/11, EU:C:2013:39, punctul 36).

În ce priveşte cazurile de neexecutare facultativă, acestea sunt lăsate la aprecierea instanţei statului solicitat care trebuie să aibă în vedere situaţia concretă a persoanei în speţă. Prin urmare, analizând această ipoteză Curtea de apel a apreciat că se impune executarea mandatului european de arestare chiar dacă persoana solicitată nu este de acord cu executarea întrucât, din datele expuse de aceasta reiese cu claritate faptul că persoana condamnată nu are legături stabile cu România, iar din datele de la dosar rezultă faptul că aceasta manifestă o predispoziţie din a se implica în săvârşirea de infracţiuni contra patrimoniului pe teritoriul diverselor ţări europene şi nu are o reşedinţă stabilă.

Curtea a verificat susţinerile persoanei solicitate cu privire la faptul că nu a avut cunoştinţă despre procesul derulat împotriva sa în Belgia, prilej cu care a observat, că acestea nu corespund realităţii. În conţinutul mandatului este înserată specificaţia că ar fi făcut obiectul unei arestări imediate pentru a se evita sustragerea.

Împotriva sentinţei penale Sentinţa penală nr. 172/PI din 15 august 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală persoana solicitată A. a formulat contestaţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 18.08.2021 sub nr. x/2021.

La termenul de judecată din data de 24 august 2021, contestatoarea A. a precizat că înţelege să îşi retragă contestaţia formulată în cauză.

Retragerea unei căi de atac, în cauză a contestaţiei formulate împotriva Sentinţei penale nr. 172/PI din data de 15 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în Dosarul nr. x/2021, este un act de dispoziţie, în considerarea principiului disponibilităţii.

Potrivit art. 415 din C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa învestită cu judecarea apelului, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage apelul formulat. Retragerea trebuie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de apel.

Înalta Curte, văzând, pe de o parte, declaraţia contestatoarei, în sensul retragerii contestaţiei exercitate împotriva Sentinţei penale nr. 172/PI din data de 15 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală şi expresă de voinţă, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, încât partea care a exercitat o cale de atac fie ordinară, fie extraordinară, poate să o retragă până la închiderea dezbaterilor, urmează să ia act de această poziţie.

Aşadar, dând eficienţă principiului dreptului părţii de a dispune asupra cererii formulate, principiu instituit expres în materia dreptului procesual penal şi constatând că dispoziţiile legale sunt îndeplinite, manifestarea de voinţă a contestatoarei A., de retragere a contestaţiei ce formează obiectul cauzei pendinte, îmbrăcând forma juridică impusă de lege, instanţa va lua act de aceasta.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. contestatoarea persoană solicitată va fi obligată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestaţiei formulate de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 172/PI din data de 15 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 august 2021.

GGC-GR