European Arrest Warrant execution and refusal grounds: procedural validity of detention and stay of execution for family reasons

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 72/PI din data de 09 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, s-a respins excepţia nulităţii sesizării invocată de apărătorul ales al persoanei solicitate.

S-a admis cererea formulată de către autorităţile judiciare din Franţa cu privire la executarea mandatului european de arestare emis în data de 26 iulie 2021 de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Narbonne în Dosarul nr. x, privind-o pe persoana solicitată A., în prezent aflată în Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Satu Mare.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea şi că nu a renunţat la regula specialităţii.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data 09 august 2021 şi până în data de 07 septembrie 2021, inclusiv şi dispune emiterea mandatului de arestare.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Franţa.

S-a dispus ca Administraţia locului de deţinere să reţină persoana solicitată la Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Satu Mare, până la predarea efectivă către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută pe o durată de 24 de ore prin ordonanţa din data de 08 august 2021, emisă de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2021, începând cu ora 21:59.

Potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a fixat termen pentru predare 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., suma de 1012 RON, onorariu parţial pentru avocatul din oficiu (delegaţia nr. 3225/2021 emisă de Baroul Bihor), a rămas în sarcina statului şi s-a plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Narbonne, Franţa în Dosarul nr. x, un mandat european de arestare, pe baza mandatului naţional de arestare emis în 08 iulie 2021 de judecătorul de instrucţie de la Tribunalul Judiciar din Narbonne în Dosarul nr. x/179/31.

Mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, reţinându-se în fapt că persoana solicitată A. a comis, în calitate de coautor, în datele de 01 decembrie 2012 şi 31 decembrie 2012 în localitatea Beziers, alături de alţi proxeneţi implicaţi într-o reţea care face obiectul anchetei, fapte de viol asupra unei tinere prostituate, în timp ce aceasta era sechestrată, ca pedeapsă pentru că aceasta întârziase să le plătească proxeneţilor sumele de bani pe care aceştia i le reţineau.

De asemenea, s-a arătat că persoana solicitată este cercetată pentru săvârşirea, în calitate de coautor a infracţiunilor de proxenetism agrava şi trafic de persoane, comis în grup organizat din 01 ianuarie 2012 până în 25 iunie 2013 în departamentele B. şi C., participând la recrutarea, transferul şi cazarea mai multor prostituate provenind din România, aceasta percepând o remuneraţie reţinută din câştigurile zilnice ale prostituatelor.

S-a arătat că aceste fapte constituie elementele constitutive ale infracţiunilor de viol săvârşit în grup, prevăzută de art. 222-24 paragraful 6 C. pen. francez, art. 227-23 alin. (1) C. pen. francez, proxenetism agravat, comis în grup organizat, prevăzută de art. 225-8, art. 225-7, art. 225-5, art. 132-71 C. pen. francez şi trafic de persoane, prevăzută de art. 225-4-3, art. 225-4-1, art. 132-71 din C. pen. francez.

Curtea de apel a constatat că două dintre infracţiunile pentru care persoana solicitată este cercetată sunt prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 302/2004 (traficul de persoane) şi de art. 97 alin. (1) pct. 28 (violul), netrebuind supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, iar în ceea ce priveşte cea de-a treia infracţiune, respectiv cea de proxenetism, aceasta are corespondent în legislaţia română, fiind incriminată prin art. 213 C. pen.

Curtea de apel a constatat că este competentă că soluţioneze prezenta cerere, potrivit art. 103 cu referire la art. 86 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 şi că mandatul european de arestare a cărui executare se solicită îndeplineşte condiţiile de formă şi fond cerute de lege.

Prima instanţă a mai constatat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, persoanei solicitate i s-au adus la cunoştinţă, de îndată, motivele reţinerii şi că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a identificat persoana solicitată, în prezenţa unui avocat, încheindu-se în acest sens procesul-verbal de identificare şi ascultare din data de 08 august 2021.

Cu privire la verificarea dublei incriminări, Curtea de apel a constatat că infracţiunile de trafic de persoane şi viol se regăsesc în categoria celor care sunt expres enumerate de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 3 şi 28), care dau loc la predare necondiţionat de existenţa dublei incriminări.

Cu privire la cea de-a treia infracţiune, respectiv cea de proxenetism, s-a constatat că aceasta are corespondent în legislaţia română în dispoziţiile art. 213 C. pen.

Totodată, s-a constatat că din conţinutul mandatului european de arestare rezultă că nu este prescrisă răspunderea penală pentru faptele de care este acuzată persoana solicitată.

La termenul din 09 august 2021, persoana solicitată A., întrebată asupra consimţământului la predare, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (3) din Legea 302/2004 republicată, a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Franţa, aspect consemnat în declaraţia dată . De asemenea, persoana solicitată A. a menţionat expres că nu renunţă la regula specialităţii.

În virtutea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din data de 13 iunie 2002, precum şi raportat la dispoziţiile art. 85 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanţa română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competenţa de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speţă cel din Franţa, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare şi nici asupra oportunităţii mandatului european de arestare.

Din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv din cazierul judiciar al persoanei solicitate, a rezultat că aceasta nu face obiectul vreunei proceduri judiciare în faţa autorităţilor române.

Raportat la dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, Curtea de apel nu a constatat incidenţa vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului european de arestare.

Astfel, fiind îndeplinite condiţiile de formă şi de fond reglementate de Legea nr. 302/2004, nefiind constatate impedimente legale la predare, Curtea de apel a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este întemeiată.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii sesizării, invocată de apărătorul ales al persoanei solicitate A., Curtea de apel a constatat că aceasta nu este fondată.

Astfel, Curtea a reţinut că, în funcţie de regimul juridic nulităţile pot fi absolute - reglementate expres prin art. 281 C. proc. pen. sau relative. Nulităţile relative constau în încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute de art. 281 C. proc. pen., încălcare care determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor, care nu pot fi înlăturate altfel decât prin desfiinţarea actului. Nulitatea relativă nu se prezumă, fiind necesar ca partea care o invocă să dovedească încălcarea dispoziţiei legale, vătămarea procesuală şi faptul că aceasta nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Apărătorul ales al persoanei solicitate a susţinut că sesizarea este lovită de nulitate ca urmare a faptului că temeiul în baza căruia s-a dispus luarea faţă de persoana solicitată a măsurii reţinerii nu ar fi fost corect reţinut şi întrucât persoana solicitată nu ar fi fost audiată înainte de luarea acestei măsuri.

În ceea ce priveşte sesizarea, s-a constatat că instanţa a fost sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 103 din Legea nr. 302/2004, cu mandatul european de arestare emis în 26 iulie 2021 de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Narbonne, Franţa pe seama persoanei solicitate A..

Totodată, Curtea de apel a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută pe timp de 24 de ore, începând cu data de 08 august 2021, ora 21:50, prin ordonanţa de reţinere din 08 august 2021 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2021, în temeiul dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 302/2004.

Sub acest aspect, Curtea de apel a constatat că în cauză autorităţile judiciare din Franţa au comunicat autorităţilor judiciare române mandatul european de arestare emis pe seama persoanei solicitate, însoţit de o traducere în limba română, condiţii în care, în mod corect, procurorul a dispus reţinerea persoanei solicitate în temeiul art. 101 din Legea nr. 302/2004, după ascultarea acesteia în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu pe seama acesteia (procesul-verbal aflat la dosar).

Prima instanţă a apreciat că referirea făcută în art. 102 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 la art. 100 din aceeaşi lege vizează procedurile prealabile în cazul reţinerii şi arestării în baza semnalării introduse în Sistemul de Informaţii Schengen, iar nu reţinerea persoanei solicitate.

Ca atare, Curtea de apel a constatat că excepţia nulităţii sesizării invocată de apărătorul ales al persoanei solicitate este nefondată, câtă vreme, pe de o parte, temeiul în baza căruia s-a dispus de către procuror reţinerea persoanei solicitate a fost corect invocat iar, pe de altă parte, reţinerea persoanei solicitate s-a dispus după ascultarea acestuia în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu pe seama acesteia.

Referitor la cererea de amânare a predării formulate de persoana solicitată prin apărătorul său ales, Curtea de apel a reţinut că dispoziţiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 fac trimitere la cele ale art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora, în situaţia în care persoana solicitată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen. În raport de aceste dispoziţii, este evident că se poate dispune amânarea predării doar în cazul în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de autorităţile judiciare române pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, or, în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei persoana solicitată A. are calitatea de persoană vătămată, condiţii în care, în mod evident, nu se impune amânarea predării.

Tot sub acest aspect, Curtea de apel a reţinut că, din copia cazierului judiciar al persoanei solicitate A., rezultă că aceasta nu este cercetată penal, trimisă în judecată sau condamnată de autorităţile judiciare române.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie persoana solicitată A., cauza fiind înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 13 august 2021 şi repartizată aleatoriu pentru termenul de judecată de astăzi, 19 august 2021.

În dezbateri, apărătorul ales al persoanei solicitate A. a solicitat să se constate nulitatea actului de sesizare a instanţei, motivele fiind expuse pe larg în practicarea prezentei hotărâri. Apărarea a mai susţinut că la dosarul cauzei nu există o declaraţie a persoanei solicitate, luată prealabil reţinerii, existând, într-adevăr, un proces-verbal de audiere, despre care apreciază că nu îndeplineşte condiţiile unei declaraţii. De asemenea, apărarea a solicitat, în subsidiar, în temeiul art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, amânarea predării pentru un termen de cel puţin o lună, pentru motive familiale. Totodată, apărarea a mai susţinut că persoana solicitată are calitatea de persoană vătămată într-o altă cauză în România.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Alin. (2) al acelui text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."

Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

În cauză, se constată că faţă de persoana solicitată A. a fost emis mandatul european de arestare în 08 iulie 2021 de judecătorul de instrucţie de la Tribunalul Judiciar din Narbonne în Dosarul nr. x, reţinându-se că persoana solicitată a comis, în calitate de coautor, în datele de 01 decembrie 2012 şi 31 decembrie 2012 în localitatea Beziers, alături de alţi proxeneţi implicaţi într-o reţea care face obiectul anchetei, fapte de viol asupra unei tinere prostituate, în timp ce aceasta era sechestrată, ca pedeapsă pentru că aceasta întârziase să le plătească proxeneţilor sumele de bani pe care aceştia i le reţineau.

Înalta Curte constată că mandatul european emis de autorităţile judiciare din Franţa îndeplineşte toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiţia prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanţelor în care au fost comise infracţiunile, activitatea infracţională reţinută în sarcina acesteia fiind detaliată ţinând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

De asemenea, Înalta Curte constată că infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată sunt sancţionate de legea statului solicitant [viol săvârşit în grup, prevăzută de art. 222-24 paragraful 6 C. pen. francez, art. 227-23 alin. (1) C. pen. francez, proxenetism agravat, comis în grup organizat, prevăzută de art. 225-8, art. 225-7, art. 225-5, art. 132-71 C. pen. francez şi trafic de persoane, prevăzută de art. 225-4-3, art. 225-4-1, art. 132-71 din C. pen. francez] sunt prevăzute de legea română [art. 97 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 302/2004 (traficul de persoane) şi de art. 97 alin. (1) pct. 28 (violul), art. 213 C. pen..] şi au corespondent în legea penală română.

În continuare, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi observă că nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Înalta Curte constată că persoana solicitată nu şi-a dat acordul în vederea predării către autorităţile judiciare străine, conform declaraţiei date la 09 august 2021 în faţa instanţei de fond, însă predarea în baza mandatului european de arestare emis de statul solicitând nu este condiţionată de acordul de voinţă al persoanei solicitate dacă se apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta.

Criticile persoanei solicitate, prin apărător ales, au vizat nulitatea actului de sesizare a instanţei, susţinându-se că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, dar şi împrejurarea că ordonanţa de reţinere din 08 august 2021 este întemeiată în mod greşit pe dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 302/2004, republicată. Mai mult, s-a arătat că persoanei solicitate nu i s-a luat o declaraţie luată prealabil reţinerii.

Criticile apărării privind sesizarea instanţei de judecată au fost analizate în mod corect de Curtea de apel sub sancţiunea nulităţii absolute, întrucât în cazul nulităţii relative, pe lângă existenţa încălcării unei dispoziţii legale să existe o vătămare a drepturilor şi intereselor persoanei în cauză şi, mai ales, vătămarea respectivă să nu poată fi înlăturată în alt mod.

În speţă, se constată că nu sunt incidente prevederile legale referitoare la nulitatea actului de sesizare a instanţei de judecată deoarece aceasta a fost sesizată în mod corect de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea prin lucrarea nr. 4944/II.5/2021 din 09 august 2021, după ce autorităţile judiciare străine au transmis mandatul european de arestare emis de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Narbonne, Franţa, pe numele persoanei solicitate A., însoţit de traducerea în limba română, fiind îndeplinite dispoziţiile art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală referitoare la sesizarea curţii de apel în vederea arestării şi predării persoanei solicitate.

În ceea ce priveşte audierea persoanei solicitate, se constată că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 101 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, persoana solicitată fiind ascultată de procuror şi întocmit procesul-verbal de constatare a efectuării ascultării şi identificării prin video conferinţă, acesta fiind semnat de avocatul acesteia .

Examinând motivele de contestaţie invocate de contestatorul persoană solicitată, în acord cu prima instanţă, se constată ca acesta nu invocă încălcarea vreunei dispoziţii legale care ar atrage sancţiunea nulităţii absolute, prevăzută de art. 281 C. proc. pen.. De asemenea, nu se identifică o vătămare a drepturilor procesuale ale contestatorului, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actelor de urmărire penală indicate, nefiind îndeplinită cerinţa nulităţii relative prevăzută de art. 282 alin. (1) teza finală C. proc. pen.

Referitor la solicitarea de amânare a predării, Înalta Curte apreciază că motivele familiale invocate de apărare nu se circumscriu noţiunii de "împrejurări speciale", astfel cum sunt indicate în art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. În cauză nu au fost avansate dovezi din care să rezulte că predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana solicitată sau familia acesteia. În ceea ce priveşte susţinerea că persoana solicitată are calitatea de persoană vătămată într-o altă cauză în România, se constată că aceasta nu se încadrează în prevederile legale care reglementează amânarea predării (art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată), aceasta nefiind cercetată penal de către autorităţile judiciare române.

Concluzionând, se constată că instanţa de fond a analizat mandatul european de arestare, reţinând îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, de la data de 09 august 2021 şi până în data de 07 septembrie 2021, inclusiv, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Pe cale de consecinţă, pentru motivele arătate, Înalta Curte, constatând legală şi temeinică sentinţa penală atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 72/PI din data de 09 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 72/PI din data de 09 august 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 august 2021.

GGC-GR