Legality of National Health Insurance authorization standards and insurer selection under civil liability insurance mandates

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul Colegiul Medicilor Olt a formulat la 16 ianuarie 2004, o acțiune înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, solicitând ca în contradictoriu cu C.N.A.S. București, să se dispună anularea deciziei nr. 796 din 21 octombrie 2003, emisă de pârâtă, ca fiind nelegală, deoarece stabilește obligații de contractare a asigurării de răspundere civilă pentru furnizorii de servicii medicale, fără consultarea lor, cu anumite societăți de asigurare, termene și limitele asigurării. A invocat în acțiune că sunt încălcate prevederile art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 150/2002, art. 2 din Legea nr. 136/1995 și art. 42 din Legea nr. 42/2000, fiind îngrădit dreptul furnizorului de servicii medicale să își aleagă societatea de asigurări.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a respins excepțiile invocate de pârâtă, în sensul că reclamanta, fiind reprezentantul medicilor, are interes să apere, dacă constată încălcări ori vătămări, drepturile acestora, având, deci, competența legală să îi reprezinte, iar pe fond a reținut, însă, că nu se încalcă principiul consensualității cu privire la încheierea contractului și nici vătămarea vreunui drept al medicilor, decizia fiind dată cu respectarea actelor normative incidente cauzei, astfel că acțiunea este neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, invocând ca motive de casare, prevederile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., raportat și la prevederile Legii nr. 74/1995, Legii nr. 21/1996 și O.G. nr. 124/1998, susținând că sentința este în contradicție cu prevederile art. 64 alin. (1) lit. p) din O.U.G. nr. 150/2002, cu dispozițiile Legii nr. 21/1996, care reglementează protecția, menținerea și stimularea concurenței și mediului concurențial, că nu se pot impune obligații personalului medical care nu este furnizor de servicii medicale, așa cum este definit prin O.G. nr. 124/1998 și O.U.G. nr. 150/2002.

Recursul este nefondat.

Din analiza prevederilor art. 64 alin. (1) lit. p) din O.U.G. nr. 150/2002, rezultă că este vizată o atribuție a Casei de Asigurări de Sănătate, anume aceea de a reglementa în mod unitar, sistemul de asigurări de sănătate, aceasta realizându-se prin elaborarea normelor organizatorice și tehnice. Așadar, aceste norme emise de pârâta-intimată, prin decizia nr. 796 din 17 octombrie 2003, nu țin loc de reglementare legală, ci vizează aplicarea legii, reglementare ce se dovedește a fi făcută în limita strictă a competențelor și atribuțiilor legale. De altfel, în art. 64 alin. (2) este prevăzut expres că realizarea acestor atribuții ce revin pârâtei, este supusă controlului Ministerului Sănătății și Familiei, autoritate care a constatat că actul administrativ contestat, este conform legii.

Prin art. 38 din același act normativ mai sus citat - O.U.G. nr. 150/2002, sunt definiți furnizorii de servicii medicale, iar în art. 39 alin. (2) este reglementată obligația pentru aceștia, de a prezenta la încheierea contractului cu casa de asigurări, asigurarea de răspundere civilă în domeniul medical, iar societățile de asigurări trebuie, însă, să fie autorizate de Comisia de supraveghere a asigurărilor și să posede contract de reasigurare. De altfel, furnizorul de servicii medicale și farmaceutice este definit și prin decizia contestată în Cap. 1.

Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, răspunzând în considerente, la criticile sau susținerile părților, făcând o analiză și aplicare judicioasă a actelor normative incidente cauzei, astfel că este nefondată critica recurentei privind lipsa motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7, sau interpretare greșită a actelor deduse judecății ori nepronunțarea asupra unui mijloc de apărare sau dovezi administrate.

Înalta Curte reține, astfel, că reglementarea, normele din decizia nr. 796/2003, ca și actul contestat, sunt date în aplicarea legii, cu respectarea competențelor legale ale pârâtei, că stabilirea societăților de asigurare s-a făcut prin selecție, fără a fi încălcată Legea nr. 21/1996, iar primele de asigurare sunt deductibile, fiind eliminată și eventuala critică sub acest aspect.

Constatând că sentința este legală, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Colegiul Medicilor Olt împotriva sentinței civile nr. 366 din 27 mai 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2005.