Execution of European Arrest Warrant: Mandatory refusal for trial in absentia waived by guarantee of retrial; no consent requirement for surrender

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentinţa penală din data de 29.07.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II Penală, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 20.05.2021 de către Parchetul Tribunalului Judiciar din Annecy, Franţa, pe numele persoanei solicitate A..

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Franţa, cu respectarea regulii specialităţii.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pentru o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 30.07.2021 la 28.08.2021, inclusiv.

Totodată s-a constatat că persoana solicitata a fost reţinută şi arestată pe parcursul prezentei proceduri în vederea predării, începând cu data de 15.06.2021 pana la 30.07.2021.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că la data de 20.05.2021, Parchetul Tribunalului Judiciar din Annecy, Franţa, a emis mandatul european de arestare faţă de cetăţeanul român A., în vederea executării pedepsei de 5 ani închisoare ce i-a fost aplicata prin sentinţa penală 1070/2020 din 04.12.2020 a Tribunalului Corectional din Anecy, definitivă la 02.05.2021, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de furt prev. de art. 331-1, art. 331-4, art. 311-5, art. 322-l, art. 322-4, art. 322-15, art. 132-73 şi art. 132-74 din C. pen. francez.

Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că mandatul european de arestare emis la 20.05.2021 de către Parchetul Tribunalului Judiciar din Annecy, Franţa, conţine informaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, iar în prezenta procedură numitul A. nu consimte la predarea către autorităţile judiciare franceze, însa doreşte sa se prevaleze de regula specialităţii.

Astfel, mandatul european de arestare îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în sensul că acesta are la bază o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus arestarea persoanei solicitate, în cuprinsul său este precizată identitatea persoanei solicitate, care nu a ridicat de altfel obiecţiuni sub acest aspect şi, totodată, sunt indicate infracţiunile care au stat la baza luării faţă de aceasta a măsurii privative de libertate.

Cu privire la faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, s-a constatat că acestea nu se încadrează în categoria infracţiunilor care dau loc la predare fără a fi necesară îndeplinirea condiţiei dublei incriminări, însă au corespondent şi în legislaţia penala romana fiind incriminate prin dispoziţiile art. 228 alin. (1)-art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (furt calificat în formă continuată), pedepsite de legiuitor cu închisoarea de la 2 la 7 ani, astfel ca sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Contrar susţinerilor apărării Curtea a reţinut că hotărârea de condamnare a persoanei solicitate este definitivă, aşa cum s-a specificat explicit de autorităţile franceze prin relaţiile furnizate în cauza, de asemenea nu sunt incidente prevederile art. 99 alin. (2) lit. i) - iv din Legea nr. 302/2004 privind refuzul opţional de punere în executare a mandatului european de arestare având în vedere că, deşi persoana solicitată a fost judecată în lipsă şi nici nu i s-a comunicat personal hotărârea de condamnare, autorităţile franceze au dat garanţii în sensul că acesteia îi va fi remisă hotărârea imediat după predare şi i se va aduce la cunoştinţă dreptul său la o noua procedură de judecată sau la o procedură de apel, la care aceasta are dreptul să participe şi care permite reexaminarea dosarului pe fond, ţinând cont de noile elemente de probă, şi poate să obţină infirmarea deciziei iniţiale (pct. 3.4 din MEA).

În plus, Curtea a reţinut că mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autorităţile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, instanţele naţionale neputându-se pronunţa asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanei solicitate.

Prin urmare, constatând ca în cauza de faţă nu este incident nici un motiv de refuz privind punerea în executare a mandatului european de arestare, mandatul cuprinde toate informaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată şi nu se impun alte informaţii suplimentare, Curtea, conform dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis sesizarea şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 20.05.2021 de către Parchetul Tribunalului Judiciar din Annecy, Franţa, pe numele persoanei solicitate A..

Împotriva sentinţei penale din data de 29.07.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II Penală, în dosarul nr. x/2021, a formulat contestaţie persoana solicitată A..

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată B., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată:

"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate". Totodată, alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că în cauza pendinte, respectând rigorile legii, prima instanţă a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 20.05.2021 de autorităţile judiciare din Franţa, privind pe persoana solicitată A., în vederea executării pedepsei de 5 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală 1070/2020 din 04.12.2020 a Tribunalului Corectional din Anecy, definitivă la 02.05.2021, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de furt prev. de art. 331-1, art. 331-4, art. 311-5, art. 322-l, art. 322-4, art. 322-15, art. 132-73 şi art. 132-74 din C. pen. francez, aşa cum au fost reţinute punctual în cuprinsul considerentelor hotărârii atacate.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a constatat în mod corect că, deşi, infracţiunile ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă, nu se încadrează în categoria infracţiunilor care dau loc la predare fără a fi necesară îndeplinirea condiţiei dublei incriminări, au corespondent în legislaţia penală română fiind incriminate prin dispoziţiile art. 228 alin. (1)-art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (furt calificat în formă continuată), fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Totodată, Înalta Curte reţine că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz la predare, prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a)-c) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004 precum şi că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa.

În raport cu aspectele învederate, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în mod temeinic şi legal, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Franţa şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, în vederea predării.

Prin urmare, în acest context, evaluând criticile concrete formulate de către contestatorul persoană solicitată, prin apărător desemnat din oficiu, cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, instanţa de control judiciar constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi prezentate.

În ceea ce priveşte motivul de critică formulat de persoana solicitată cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. i)-iv din Legea nr. 302/2004 privind refuzul opţional de punere în executare a mandatului european de arestare în raport de faptul că aceasta a fost judecata în lipsă, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, constată că acesta este neîntemeiat, din moment ce din conţinutul mandatului european de arestare, emis în cauză, reiese că autorităţile franceze au oferit, în mod expres, garanţii procesuale în sensul că după predare i se va aduce la cunoştinţa dreptul la o nouă procedură de judecată sau la o procedură de apel ce permite reexaminarea dosarului pe fond.

Înalta Curte notează că persoana solicitată A. a criticat sentinţa penală atacată şi sub aspectul măsurii preventive luate în vederea predării, reţinând în acest sens că în timpul dezbaterii pe fond a cauzei contestatorul, personal şi prin apărător desemnat din oficiu, a învederat că este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Franţa.

Or, astfel cum s-a menţionat în cele ce preced, arestarea în vederea predării este obligatorie în situaţia dată în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, legea nereglementând nicio alternativă.

Astfel, sunt incidente dispoziţiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, potrivit cărora:

"După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

În atare condiţii, instanţa de fond a dispus în mod corect emiterea de îndată a mandatului de arestare a persoanei solicitate, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Totodată, se are în vedere că persoana solicitată nu şi-a dat acordul în vederea predării către autorităţile austriece, declarând în faţa Curţii de apel că nu doreşte să fie predată şi că nu renunţă la beneficiul conferit de regula specialităţii care i-a fost adusă la cunoştinţă de instanţa de judecată naţională, întrucât este cetăţean român, cu domiciliul în România.

În acest sens, Înalta Curte arată că predarea către autorităţile judiciare franceze în baza mandatului european de arestare emis de acestea nu este condiţionată de acordul de voinţă al persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta, astfel încât motivele invocate în justificarea acestei poziţii nu constituie o cauză legală de natură să împiedice punerea în executare a mandatului european de arestare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale din data de 29.07.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II Penală, în dosarul nr. x/2021.

Ca urmare, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului şi va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale din data de 29.07.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II Penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12 august 2021.

GGC - MM