Maintenance of protective seizure on property in trafficking and organized crime case affirmed on appeal

Şedinţa publică din data de 10 august 2021

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 17 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2018, s-au dispus, printre altele, următoarele:

- în temeiul art. 2502 C. proc. pen. raportat la art. 249 C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asiguratorii asupra bunurilor imobile şi mobile, aparţinând inculpaţilor din dosarul menţionat, printre care şi contestatorii A. şi B..

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, printre altele, următoarele:

Prin ordonanţa nr. 23D/P/2015 din 23.01.2018 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală în dosarul cu acelaşi număr, s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului B.:

- terenul în suprafaţă de 270 mp., situat în intravilanul Oraşului Pantelimon. Jud. Ilfov, tarla x, parcela x, identificat cu numărul cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x, ce figurează ca fiind proprietatea inculpatei C., teren pe care inculpatul B. a ridicat o construcţie compusă din parter, etaj şi mansardă,

- apartamentul nr. x situat în Bucureşti, strada x nr. 1, aflat în proprietatea inculpatului B.,

- autoturismul marca x cu numărul de circulaţie provizorie x cu seria saşiu x, proprietatea inculpatului B.,

- autoturism marca x cu număr de înmatriculare x, de culoare neagră, cu seria de saşiu x, proprietatea inculpatului B. şi

- autoturismul marca x cu numărul de circulaţie provizorie x cu seria saşiu x, proprietatea inculpatului B..

S-a arătat că, având în vedere probele administrate în cauză, respectiv procesele-verbale de redare a convorbirilor/comunicărilor telefonice purtate de inculpaţii B., C. şi de ceilalţi membri ai grupării, procesele-verbale de verificări/investigaţii, declaraţiile victimelor, rezultă că în perioada 2012- 18.01.2018, inculpaţii B. şi C. au recrutat opt victime, pe care le-au exploatat în scopul obligării la practicarea prostituţiei, obţinând beneficii în valoare de cel puţin 300.000 euro şi 300.000 RON, astfel încât asupra bunurilor imobile/mobile s-a instituit sechestrul asigurător în vederea confiscării speciale, dar şi pentru a servi la despăgubirea părţilor civile D., E., F., G., garantarea executării cheltuielilor judiciare şi confiscarea sumelor obţinute din exploatarea victimelor.

Prin ordonanţa nr. 23D/P/2015 din 23.01.2018 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală în dosarul cu acelaşi număr s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului A.:

- imobilul situat în oraşul Pantelimon, jud. Ilfov, individualizat cu numărul cadastral x, compus din teren în suprafaţă de 110 mp şi construcţie edificată la sol de 49 m.p., intabulat în Cartea Funciară nr. x/UAT Pantelimon, aflat în proprietatea inculpaţilor A. şi H.;

- apartamentul nr. x, situat în Bucureşti. Cu privire la acest apartament, cota parte de 3/8 din dreptul de proprietate aparţine inculpatului A., iar restul de 5/8 din dreptul de proprietate formează obiectul unei succesiuni nedeschise, fiind deţinut de I. (mama inculpatului J., x), în prezent decedată.

S-a reţinut că având în vedere probele administrate în cauză, respectiv procesele-verbale de redare a convorbirilor/comunicărilor telefonice purtate de inculpaţii A., H. şi de victima K., declaraţiile părţilor civile K. şi F., declaraţiile inculpaţilor L. şi M., rezultă că, în perioada 2014-21.12.2017, inculpatul A. a exploatat-o sexual pe partea civilă K., având sprijinul direct al concubinei sale, inculpata H., activităţi infracţionale din care a obţinut cel puţin suma de 530.000 RON, astfel încât asupra bunurilor imobile mai sus descrise s-a instituit sechestrul asigurător, în vederea confiscării extinse, dar şi pentru a servi la despăgubirea părţii civile K., garantarea executării cheltuielilor judiciare şi confiscarea sumelor obţinute din exploatarea victimei.

Prin sentinţa penală nr. 923/17.08.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia Penală, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri şi sume de bani, cu privire la inculpaţii B. şi A., după cum urmează:

- terenul în suprafaţă de 270 mp., situat în intravilanul Oraşului Pantelimon. Jud. Ilfov, tarla x, parcela x, identificat cu numărul cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x, ce figurează ca fiind proprietatea inculpatei C., teren pe care inculpatul B. a ridicat o construcţie compusă din parter, etaj şi mansardă;

- apartamentul nr. x situat în Bucureşti, strada x nr. 1, aflat în proprietatea inculpatului B..

- suma de 4.860 RON obţinută de ANABI din valorificarea autoturismului marca x cu numărul de circulaţie provizorie x cu seria saşiu x, proprietatea inculpatului B.;

- suma de 75.100 RON obţinută de ANABI din valorificarea autoturismului marca x cu număr de înmatriculare x, de culoare neagră, cu seria de saşiu x, proprietatea inculpatului B.;

- sumele de 143.250 euro (ce va fi plătită în echivalent în RON la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data plăţii efective) şi 95.000 RON de la inculpatul B., sume obţinute de acesta din exploatarea victimelor D., N., E., O., P., G. şi F.);

- suma de 256.000 RON de la inculpatul A., sumă obţinută de acesta din exploatarea victimei K.;

În baza art. 1121 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea extinsă, de la inculpatul A., a următoarelor bunuri:

- imobilul situat în oraşul Pantelimon, jud. Ilfov, individualizat cu numărul cadastral x, compus din teren în suprafaţă de 110 mp şi construcţie edificată la sol de 49 m.p., intabulat în Cartea Funciară nr. x/UAT Pantelimon, aflat în proprietatea inculpaţilor A. şi H..

- apartamentul nr. x, situat în Bucureşti, aflat în coproprietatea inculpatului A..

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., în vederea confiscării speciale şi a confiscării extinse, a fost menţinut sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inculpaţilor B. şi A. prin ordonanţele DIICOT nr. 23/D/P/2015 din data de 23.01.2018.

Împotriva sentinţei penale nr. 923/17.08.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia Penală, în dosarul nr. x/2018, au formulat apel, printre alţii, inculpaţii A. şi B., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală.

În acest context factual, în exercitarea controlului impus de dispoziţiile art. 2502 C. proc. pen., conform cărora, în tot cursul procesului penal, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, instanţa Curţii de Apel Bucureşti, învestită cu soluţionarea căilor de atac exercitate împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia Penală, a apreciat că temeiurile care au fundamentat luarea acestor măsuri asiguratorii continuă să existe şi nu a intervenit niciun element de noutate care să aibă aptitudinea de a modifica sau de a justifica revocarea sau ridicarea acestor măsuri.

Totodată, instanţa de apel a arătat că pentru a fi legal instituite măsurările asigurătorii trebuie respectate următoarele condiţii: (i) să existe o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni; (ii) să existe motive care să arate că un obiect poate servi la repararea prejudiciului suferit de persoana vătămată ca urmare a săvârşirii infracţiunii, pentru garantarea executării amenzii penale sau a cheltuielilor judiciare sau instituirea/menţinerea măsurii este dispusă în vederea confiscării/confiscării extinse; (iii) măsura să fi fost dispusă de organul de urmărire penală (procuror) sau de instanţa de judecată şi (iv) bunurile să nu fie exceptate de la instituirea sechestrului.

Cu privire la prima condiţie, respectiv să existe o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, fără a face aprecieri care să depăşească limitele verificărilor pe care le presupune analiza legalităţii şi temeiniciei măsurii asiguratorii, curtea de apel a considerat că probele administrate în cauză justifică reţinerea unei suspiciuni rezonabile privind comiterea de către inculpaţii B., C., A. şi H. a infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

Cu privire la cea de-a doua condiţie, curtea de apel a reţinut că prin prima ordonanţă menţionată măsura asiguratorie a fost instituită în vederea confiscării speciale, dar şi pentru a servi la despăgubirea părţilor civile D., E., F., G., garantarea executării cheltuielilor judiciare şi confiscarea sumelor obţinute din exploatarea victimelor.

Prin cea de-a doua ordonanţă menţionată a fost instituită măsura asiguratorie în vederea confiscării extinse, dar şi pentru a servi la despăgubirea părţii civile K., garantarea executării cheltuielilor judiciare şi confiscarea sumelor obţinute din exploatarea victimei.

Având în vedere aceste aspecte şi soluţia dispusă de instanţa de fond pe aspectele legate de soluţionarea acţiunilor civile, confiscare/confiscare extinsă, respectiv obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat, s-a constat ca fiind îndeplinită condiţia pentru menţinerea măsurilor asiguratorii.

Din această perspectivă s-a arătat ca fiind nerelevant aspectul menţionat de unii dintre inculpaţi în sensul că ar fi încheiat acorduri de mediere cu o parte dintre părţile civile, reţinându-se că în cauză sunt şi acţiuni civile care au fost admise de instanţa de fond, o parte dintre inculpaţi fiind obligaţi la plata unor despăgubiri către părţile civile iar măsurile asiguratorii nu au fost luate exclusiv pentru a garanta plata acestor despăgubiri.

Cu privire la a treia condiţie, respectiv ca măsura să fi fost dispusă de organul de urmărire penală (procuror) sau de instanţa de judecată, s-a reţinut că aceasta a fost dispusă prin ordonanţa procurorului, fiind menţinută prin sentinţa apelată, astfel că şi această condiţie era îndeplinită.

Cu privire la a patra condiţie pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii asigurătorii, respectiv ca bunurile să nu fie exceptate de la instituirea sechestrului, s-a constatat că niciunul din bunurile indisponibilizate nu este exclus de la instituirea măsurii asigurătorii.

În plus, s-a arătat că măsurile asiguratorii se menţin în vederea confiscării speciale/confiscării extinse.

S-a mai precizat că la acest moment procesual, instanţa de apel nu a putut face o analiză a legalităţii măsurilor dispuse de instanţa de fond privind confiscarea sau confiscarea extinsă, prin urmare nu se pune problema "încetării măsurii confiscării extinse" solicitate de inculpatul A.. Verificarea la acest moment procesual este limitată la subzistenţa temeiurilor care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii iar în aceste limite, instanţa curţii de apel a apreciat că măsurile au fost luate în mod legal şi se impune menţinerea acestora.

În privinţa apărărilor formulate de inculpatul A. prin concluziile scrise, instanţa de apel a reţinut că vizează în cea mai mare parte măsura confiscării extinse dispuse în cauză, iar aceste aspecte nu pot fi supuse verificărilor la acest moment.

În ceea ce priveşte situaţia particulară a inculpatei H., care nu a fost menţionată în dispozitivul hotărârii apelate la momentul menţinerii măsurilor asiguratorii, instanţa de apel a reţinut că pentru imobilul situat în oraşul Pantelimon, jud. Ilfov, individualizat cu numărul cadastral x, compus din teren în suprafaţă de 110 mp şi construcţie edificată la sol de 49 m.p., intabulat în Cartea Funciară nr. x/UAT Pantelimon, aflat în proprietatea inculpaţilor A. şi H., imobil asupra căruia s-a instituit măsura asiguratorie în cursul urmăririi penale, s-a dispus măsura confiscării extinse, fiind menţinută măsura asiguratorie, chiar dacă nu apare menţionată inculpata H. ca persoana vizată prin aceste măsuri. Prin urmare, nu s-a putut primi apărarea potrivit căreia cu privire la acest bun, în condiţiile menţiunilor din sentinţa apelată, nu s-ar fi menţinut o măsură asiguratorie. În plus, s-a impus precizarea că instanţa de fond nu a avut în vedere ridicarea vreuneia dintre măsurile asiguratorii luate, neexistând o dispoziţie în acest sens şi chiar dacă ar fi intervenit o astfel de dispoziţie, aceasta nu ar fi fost executorie.

Reţinând scopul în care s-a instituit măsura asiguratorie la urmărire penală, precum şi împrejurarea că pentru bunul menţionat există o măsură de confiscare extinsă dispusă de instanţa de fond şi, în plus, prin sentinţă faţă de inculpata H. s-a dispus şi obligarea la plata unor cheltuieli judiciare dar şi măsura confiscării unor sume de bani, curtea de apel a apreciat că erau îndeplinite condiţiile pentru a se dispune menţinerea măsurii asiguratorii.

Fără a face aprecieri la acest moment pe aspectele reţinute de instanţa de fond în legătură cu confiscările dispuse sau cu modul de soluţionare a acţiunilor civile, în condiţiile în care o astfel de analiză ar depăşi în mod clar limitele verificărilor pe care le presupun dispoziţiile art. 2502 C. proc. pen., curtea de apel a considerat că strict în raport de aspectele arătate de instanţa de fond, s-a putut reţine, la acest moment procesual, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru menţinerea măsurilor asiguratorii, acestea fiind luate cu respectarea condiţiilor de formă şi de fond impuse de lege şi nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea acestora. Totodată, măsurile asigurătorii sunt proporţionale şi necesare în raport de scopul urmărit prin instituirea lor.

Împotriva încheierii din data de 17.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2018, au formulat contestaţie inculpaţii A. şi B..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 29 iulie 2021, sub nr. x/2018/a50, fiind repartizată aleatoriu spre soluţionare Completului Special, cu termen de judecată la data de 10.08.2021.

Motivele contestaţiilor formulate de inculpaţii A. şi B. au fost susţinute oral de către apărătorul ales, respectiv de apărătorul din oficiu, cu prilejul dezbaterilor în cauză, ce au avut la termenul de judecată din 12 august 2021, fiind consemnate în partea introductivă a prezentei încheieri, motiv pentru care acestea nu vor mai fi reluate.

Examinând contestaţiile formulate de inculpaţii A. şi B., Înalta Curte constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 250/ C. proc. pen. (text de lege introdus, începând cu data de 28 februarie 2021, prin Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167 din 18 februarie 2021.) "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin inculpatului sau părţii responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Potrivit art. 249 din C. proc. pen.: "(1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

(2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

(3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.

(4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

(4/1) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie.

(5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora.

(6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii, şi la cererea părţii civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi şi părţii civile".

Reţinând dispoziţiile legale evocate şi analizând legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse, Înalta Curte constată că în cauză sunt întrunite exigenţele legale pentru menţinerea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor contestatorilor inculpaţi din prezenta cauză.

În cauză, prin rechizitoriul nr. x/2015 din data de 29.06.2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, secţia de Combatere a Criminalităţii Organizate, au fost trimişi în judecată, printre alţii, (i) inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituirea unui grup infracţional organizat, în forma iniţierii/constituirii propri-zise, în scopul săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, prevăzute în art. 367 alin. (1) - (3) din C. pen.

- trafic de persoane în formă continuată prevăzută în art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (şase fapte privind victimele D., N., E., O., P. şi Q.);

- trafic de minori în formă continuată, prevăzută în art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin (1) din C. pen. (două fapte privind victimele F. şi G.);

- proxenetism, prevăzută în art. 213 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. (privind martora R.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., şi (ii) inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituirea unui grup infracţional organizat, în forma aderării, în scopul săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, prevăzute de art. 367 alin. (1) - (3) din C. pen. (privind aderarea la grupul condus de inculpatul B.)

- constituirea unui grup infracţional organizat, în forma iniţierii/constituirii, în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 367 alin (1) şi (3) din C. pen.

- trafic de minori, prevăzută în art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. (privind victima minoră K.)

- trafic de minori, prevăzută în art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. (privind victima minoră F.)

- trafic de minori, prevăzută în art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. (privind victima minoră G.)

- trafic de persoane prevăzută în art. art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. (privind victima majoră K.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Astfel, în cursul urmăririi penale, faţă de contestatorii mai sus menţionaţi au fost luate măsuri asigurătorii asupra bunurilor aparţinând acestora, respectiv:

· prin ordonanţa nr. 23D/P/2015 din 23.01.2018 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală, în dosarul cu acelaşi număr, s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului B.:

- terenul în suprafaţă de 270 mp., situat în intravilanul Oraşului Pantelimon. Jud. Ilfov, tarla x, parcela x, identificat cu numărul cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x, ce figurează ca fiind proprietatea inculpatei C., teren pe care inculpatul B. a ridicat o construcţie compusă din parter, etaj şi mansardă,

- apartamentul nr. x situat în Bucureşti, strada x nr. 1, aflat în proprietatea inculpatului B.,

- autoturismul marca x cu numărul de circulaţie provizorie x cu seria saşiu x, proprietatea inculpatului B.,

- autoturism marca x cu număr de înmatriculare x, de culoare neagră, cu seria de saşiu x, proprietatea inculpatului B. şi

- autoturismul marca x cu numărul de circulaţie provizorie x cu seria saşiu x, proprietatea inculpatului B..

· Prin ordonanţa nr. 23D/P/2015 din 23.01.2018 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală în dosarul cu acelaşi număr s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului A.:

- imobilul situat în oraşul Pantelimon, jud. Ilfov, individualizat cu numărul cadastral x, compus din teren în suprafaţă de 110 mp şi construcţie edificată la sol de 49 m.p., intabulat în Cartea Funciară nr. x/UAT Pantelimon, aflat în proprietatea inculpaţilor A. şi H.;

- apartamentul nr. x, situat în Bucureşti. Cu privire la acest apartament, cota parte de 3/8 din dreptul de proprietate aparţine inculpatului A., iar restul de 5/8 din dreptul de proprietate formează obiectul unei succesiuni nedeschise, fiind deţinut de I. (mama inculpatului J., x), în prezent decedată.

Măsurile asigurătorii dispuse au fost menţinute, în temeiul art. 2502 C. proc. pen., prin încheierea din data de 17 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II Penală, în dosarul nr. x/2018.

Cu privire la motivele de critică formulate de contestatorul-inculpat B., Înalta Curte constată că acesta este trimis în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni de rezultat, existând suspiciunea rezonabilă că acesta ar fi putut comite faptele pentru care este cercetat, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie de care aceştia beneficiază, potrivit art. 4 C. proc. pen., art. 6 CEDO şi art. 23 alin. (11) din Constituţia României, cu atât mai mult cu cât, în privinţa acestuia, s-a pronunţat deja o hotărâre judecătorească de condamnare, chiar nedefinitivă.

Înalta Curte reaminteşte că, în procedura prevăzută de art. 2502 C. proc. pen., rolul său în cenzurarea unor eventuale imprecizii ale acuzaţiilor penale este extrem de limitat, ceea ce determină, în contextul exigenţelor principiului separării funcţiilor judiciare, o analiză a cauzei doar în limitele prezentului cadru procesual, fără a putea antama decât tangenţial şi aspecte ce ţin de vinovăţia şi faptele pentru care sunt judecaţi inculpaţii.

Înalta Curte arată faptul că luarea unei măsuri asigurătorii nu echivalează cu formularea unei acuzaţii penale - în sensul în care această noţiune a fost definită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia din 23 aprilie 2009, pronunţată în Cauza Kamburov II împotriva Bulgariei (paragraful 22), ca "noţiune autonomă a Convenţiei", independent de conotaţia pe care o are în sistemele naţionale de drept ale statelor contractante - a fost menţionat de instanţa europeană şi în Cauza Arcuri contra Italiei, arătându-se că astfel de proceduri, prin care nu se urmăreşte stabilirea unui grad de vinovăţie raportat la o infracţiune săvârşită, au o natură preventivă, neputând constitui o acuzaţie în materie penală.

În acord cu jurisprudenţa C.E.D.O., Înalta Curte constată şi respectarea, în prezenta cauză, a exigenţelor de proporţionalitate a măsurilor asigurătorii în raport cu scopul urmărit, în conformitate cu garanţiile procedurale prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

Din această perspectivă, Curtea Europeană a statuat în repetate rânduri că o ingerinţă în dreptul de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege şi să urmărească unul sau mai multe scopuri legitime. În plus, trebuie să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopurile urmărite. Cu alte cuvinte, trebuie să se stabilească dacă a fost păstrat un echilibru între cerinţele interesului general şi interesele persoanelor în cauză (cauza Silickiene contra Lituaniei).

În acest context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că măsurile de confiscare constituie o parte a unei politici de prevenire a infracţiunilor.

Astfel, în contextul factual al cauzei, se constată că la acest moment procesual subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea şi menţinerea măsurilor asigurătorii, din perspectiva caracterului necesar al acestora în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracţiunile presupus a fi comise.

În ceea ce priveşte motivul de critică formulat privind nerezonabilitatea termenului de 4 ani scurs de la data luării măsurilor asigurătorii, Înalta Curte arată că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie nu impune decât existenţa unui raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi obiectivul urmărit (Phillips împotriva Regatului Unit, Balsamo împotriva San Marino), astfel că trecerea unei perioade relativ mari de timp nu este de natură să pună în discuţie principiul rezonabilităţii, în accepţiunea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părţilor, complexitatea cauzei şi durata procedurilor în faţa instanţei.

În acest sens, Înalta Curte consideră că durata măsurilor instituite prin ordonanţele procurorului menţionate mai sus este justificată la acest moment procesual de complexitatea cauzei şi de natura acuzaţiilor aduse inculpaţilor, iar consecinţele pe care le produc asupra inculpaţilor nu depăşesc efectele normale ale unei astfel de măsuri, în raport cu valoarea prejudiciului reţinut în sarcina fiecărui inculpat.

Contrar apărărilor contestatorului B., conform cărora menţinerea măsurilor asiguratorii nu se mai justifică, din moment ce acesta a încheiat 5 acorduri de mediere cu 5 părţi civile în vederea acoperirii prejudiciului cauzat, Înalta Curte arată că, în speţă, măsurile asiguratorii nu au fost menţinute exclusiv pentru a garanta plata acestor despăgubiri, dar şi în vederea confiscării speciale, respectiv a sumelor obţinute din exploatarea victimelor, existând indicii că bunurile au fost achiziţionate cu banii obţinuţi din exploatarea celor opt victime pe perioada 2012- ianuarie 2018, precum şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare.

Referitor la motivele de critică formulate de contestatorul inculpat A. care vizează, cu precădere, imobilul din comuna Pantelimon, achiziţionat în ianuarie 2014, precum şi cota-parte din imobilul situat pe bulevardul x, dobândit în anul 2013, asupra cărora se apreciază că nu se mai justifică menţinerea măsurilor asiguratorii din moment ce urmărirea penală a început pentru faptele comise în perioada septembrie 2015 - ianuarie 2018, Înalta Curte arată că, faţă de acesta, a fost menţinută măsura asiguratorie în vederea confiscării extinse, dar şi pentru a servi la despăgubirea părţii civile K., garantarea executării cheltuielilor judiciare şi confiscarea sumelor obţinute din exploatarea victimei.

Astfel, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte, fără a analiza aspectele avute în vedere la dispunerea măsurilor de siguranţă sau cu modul de soluţionare a acţiunilor civile prin sentinţa pronunţată, reţine aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1121 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., conform cărora confiscarea extinsă se dispune dacă valoarea bunurilor dobândite într-o perioadă de 5 înainte de momentul săvârşirii infracţiunii depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute în mod licit.

Înalta Curte constată că, similar celor susţinute şi de celălalt contestator din prezenta cauză, inculpatul A., în mod neîntemeiat, apreciază că menţinerea măsurilor asiguratorii nu se mai justifică ca urmare a faptului că acesta a încheiat un acord de mediere cu partea civilă K. iar aceasta nu mai are nicio pretenţie, din moment ce, în prezenta cauză, măsurile asiguratorii nu au fost menţinute exclusiv pentru a garanta plata acestor despăgubiri către părţile civile, ci şi în vederea confiscării extinse, a confiscării sumelor obţinute din activitatea infracţională, precum şi în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare.

Prin urmare, prin raportare şi la cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în această materie (cu titlu de exemplu cauza Gogitidze şi alţii împotriva Georgiei) se constată că măsurile asiguratorii sunt justificate, impunându-se în continuare menţinerea acestor măsuri.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de apel a reţinut că subzistă temeiurile care au determinat menţinerea măsurilor asigurătorii, motiv pentru care, în baza art. 2502, raportat la art. 2501 C. proc. pen., va respinge ca nefondate contestaţiile formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva încheierii din data de 17.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 276 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi contestatorii la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul B., în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în sumă de câte 80 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva încheierii din data de 17.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul B., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în sumă de câte 80 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 august 2021.