Preventive seizure of assets in corruption cases: mandatory nature under anti-corruption law and proportionality review

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală din data de 7 mai 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2016, a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie şi în temeiul art. 249 alin. (1) C. proc. pen. a dispus luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor imobile prezente şi viitoare ale inculpatului A. până la concurenţa sumei de 1.453.857 RON.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penala nr. 51/20.01.2020 Tribunalul Bucureşti a dispus printre altele, condamnarea inculpatului A. la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002 rep., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că, în perioada februarie 2006 - octombrie 2006, în calitatea de asociat şi administrator în fapt al S.C. B. S.R.L., pentru a înlesni inculpaţilor C., D. şi E. "fabricarea" documentelor necesare creării aparenţei de legalitate şi realitate a selecţiilor de oferte, împreună cu inc. F., a pus la dispoziţia acestora, în mai multe rânduri, datele S.C. G. S.R.L. şi S.C. A. 777 S.R.L. şi ştampilele acestora, societăţi care, în realitate, nu participau la procedura de selecţie, lucrarea urmând a fi acordată direct S.C. B. S.R.L., creând astfel premisele supraevaluării lucrărilor de construcţii şi instalaţii atribuite de către H. societăţii B. S.R.L. în baza contractelor nr. x/13.02.2006, nr. y/12.07.2006, nr. z/26.09.2006, nr. w/23.10.2006 şi contractului fără număr din data de 23.10.2006, modalitate în care a prejudiciat H. şi a obţinut un folos patrimonial S.C. B. S.R.L. .

S-a remarcat faptul că faţă de inculpaţi, s-au instituit măsuri asiguratorii prin ordonanţa nr. 45/P/2013/08.12.2015 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, asupra bunurilor mobile şi imobile ale acestora.

Astfel, pentru inculpatul E. s-au instituit măsuri asiguratorii până la concurenţa sumei de 3.587.740 RON, asupra următoarelor bunuri imobile: apartament situat în Bucureşti, Aleea x, sector 6 m garaj nr. 42 situat în Bucureşti, strada x, nr. 8, Bloc A3.

Pentru inculpata D., s-au instituit măsuri asiguratorii asupra următoarelor bunuri: apartament compus din trei camere şi dependinţe, în suprafaţă de 56,29 m.p. situat în Bucureşti, şi ambarcaţiune I., marca x.

Pentru inculpatul J., s-au instituit măsuri asiguratorii asupra unui apartament cu patru camere în suprafaţă de 148,86 m.p. situat în Bucureşti, Intrarea Pinului, nr. 27.

Pentru inculpata F., s-a instituit măsura sechestrului asupra următoarelor bunuri: teren intravilan, de 3949 m.p. situat în comuna Zătreni, tarlaua x, judeţul Vâlcea, teren de 3500 m.p. situat în comuna Zătreni, tarlaua x, judeţul Vâlcea, teren intravilan de 500 m.p., construcţie P+ E cu destinaţie de locuinţă, în suprafaţă de 130 m.p., construcţie anexă-garaj, în suprafaţă de 21 m.p., situate în comuna Zătreni, sat Olteţu, judeţul Vâlcea, teren extravilan în suprafaţă de 2448 m.p. situat în comuna Zătreni, sat Olteţu, judeţul Vâlcea, teren intravilan de 220 m.p. şi construcţia edificată pe acesta compusă din demisol, parter şi etaj, în suprafaţă totală de 98, 39 m.p., situat în Bucureşti.

Pentru inculpatul K. a fost instituit sechestrul asigurator asupra imobilului compus din 4 camere şi dependinţe cu o suprafaţă de 92, 54 m.p., situat în Bucureşti, strada x, nr. 38, bloc Corp A, apa. 2.

Pentru inculpatul L. s-a instituit măsura sechestrului asupra unui apartament cu trei camere şi dependinţe în suprafaţă de 64,50 m.p., situat în Bucureşti, strada x, nr. 12, teren intravilan în suprafaţă de 150 m.p., situat Bucureşti, strada x, nr. 13, teren extravilan de 2520 m.p. situat în comuna Vidra, judeţul Ilfov.

Pentru inculpatul M. s-a instituit măsura sechestrului asigurator asupra unui teren extravilan, de 80.178 m.p., situat în comuna Snagov, tarlaua x, parcela x, judeţul Ilfov.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu dispoziţiile art. 2502 din C. proc. pen., Curtea a reţinut următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 14.04.2021 în baza art. 2502 C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 6/2021 s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurilor asiguratorii dispuse în cauză faţă de inculpaţii E., D., J., F., K., L. şi M., măsurile fiind menţinute.

Curtea a apreciat că activitatea infracţională a inculpatului A., apare ca similară celei pretins desfăşurată de inc. F. fata de care s-a instituit măsura sechestrului asupra bunurilor imobile (teren intravilan, de 3949 m.p. situat în comuna Zătreni, tarlaua x, judeţul Vâlcea, teren de 3500 m.p. situat în comuna Zătreni, tarlaua x, judeţul Vâlcea, teren intravilan de 500 m.p., construcţie P+ E cu destinaţie de locuinţă, în suprafaţă de 130 m.p., construcţie anexă-garaj, în suprafaţă de 21 m.p., situate în comuna Zătreni, sat Olteţu, judeţul Vâlcea, teren extravilan în suprafaţă de 2448 m.p. situat în comuna Zătreni, sat Olteţu, judeţul Vâlcea, teren intravilan de 220 m.p. şi construcţia edificată pe acesta compusă din demisol, parter şi etaj, în suprafaţă totală de 98, 39 m.p., situat în Bucureşti, sector 4).

De altfel, în procedura penală, după cum s-a menţionat în mod tradiţional, principiul egalităţii persoanelor îmbracă forma egalităţii armelor, pornind de la faptul că şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului principiul egalităţii armelor semnifică tratarea egală a părţilor pe toată durata desfăşurării procesului în faţa unui tribunal, obligaţia de a oferi fiecărei părţi o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de net dezavantaj cu adversarul ei sau cu persoane cu aceeaşi calitate procesuala ori, în speţă, inculpaţii A. şi F. sunt cercetaţi pentru aceleaşi fapte, având aceeaşi calitate procesuală.

Împotriva acestei încheieri inculpatul A. a formulat contestaţie.

Prin motivele contestaţiei formulate, inculpatul A. a solicitat admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. A solicitat să se constate că măsura sechestrului asigurător este nejustificată la acest moment procesual, întrucât de la data săvârşirii faptei până la momentul la care s-a dispus măsura prin încheierea din data de 07.05.2021 a trecut o perioadă lungă de timp, ceea ce o face ca neîntemeiată.

Preliminar analizării în concret a motivelor formulate în cauză, instanţa apreciază ca se impune a fi făcute scurte consideraţiuni ce derivă prin instituirea unei măsuri asigurătorii.

Potrivit dispoziţiilor art. 2502 C. proc. pen. (text de lege introdus, începând cu data de 28 februarie 2021, prin Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167 din 18 februarie 2021.) "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin inculpatului sau părţii responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Potrivit art. 249 din C. proc. pen.:(1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

(2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

(3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.

(4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

(41) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie.

(5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora.

(6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii, şi la cererea) părţii civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi şi părţii civile.

Din interpretarea dispoziţiilor legale evocate rezultă că, în principiu, luarea măsurilor asigurătorii este condiţionată de constatarea prealabilă a necesităţii instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege, principiu care guvernează, de altfel, toate măsurile procesuale. Totodată, dispunerea măsurilor asigurătorii trebuie să satisfacă şi cerinţa proporţionalităţii acestora cu scopul urmărit prin dispunerea lor şi cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri.

Analiza succinta a acestor scurte consideraţiuni, reliefează în opinia instanţei că au fost respectate standardele ce impun şi justifică luarea unei asemenea măsuri, criticile aduse de contestator fiind nefondate.

Prezenta cauză priveşte calea de atac a apelului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii D., K., M., J., F., C., A. şi E. împotriva sentinţei penale nr. 51 din 20 ianuarie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. x/2016.

În cursul judecăţii, Ministerul Public a solicitat instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului A. de la prevederile art. 20 din Legea nr. 78/2000 care stabilesc că "În cazul în care s-a săvârşit o infracţiune dintre cele prevăzute în prezentul capitol, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie."

Pe de altă parte, în cazul de faţă, este de remarcat faptul că faţă de ceilalţi coinculpaţii, s-au instituit măsuri asiguratorii prin ordonanţa nr. 45/P/2013/08.12.2015 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, asupra bunurilor mobile sau imobile ale acestora.

Solicitarea a fost admisă de instanţa de apel care a dispus luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor imobile prezente şi viitoare ale inculpatului A. până la concurenţa sumei de 1.453.857 RON., apreciind că această măsură, în stadiul procesual în care se află cauza, este necesară şi oportună, raportat la întinderea prejudiciului, care a fost stabilit de prima instanţă.

În acord cu instanţa de apel, Înalta Curte, având în vedere condiţiile în care se poate lua această măsură, aşa cum sunt prevăzute de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., apreciază că măsura asiguratorie este necesară în raport de scopul urmărit.

Art. 6 paragraful (2) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului "Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită."

De altfel, nu este încălcat dreptul la un proces echitabil din perspectiva art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici prezumţia de nevinovăţie prin instituirea măsurii asiguratorii, Curtea Europeană constatând că instituirea sechestrului nu este o judecată asupra unei acuzaţii în materie penală în sensul art. 6 din Convenţie, deoarece atât stabilirea unor drepturi de creanţe ale unor terţi, cât şi confiscarea unor bunuri sunt măsuri ce urmează a fi luate ulterior, în cadrul unor proceduri separate (Decizia din 18 septembrie 2006, pronunţată în Cauza Mohammad Yassin Dogmoch împotriva Germaniei). Mai mult decât atât, chiar şi în situaţia unei acuzaţii în materie penală, art. 2 paragraful 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie stabileşte că dreptul consacrat de paragraful 1 poate face obiectul unor excepţii fie în cazul infracţiunilor minore, fie când cel interesat a fost judecat în primă instanţă de către cea mai înaltă jurisdicţie ori a fost declarat vinovat şi condamnat ca urmare a unui recurs împotriva achitării sale (Decizia nr. 207 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 3 iunie 2015, Curtea Constituţională, paragraf 17).

Măsurile asigurătorii sunt o consecinţă a săvârşirii unei fapte penale şi constau în indisponibilizarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile prin instituirea unui sechestru asupra lor. Până la dovedirea vinovăţiei în materie penală, indisponibilizarea instituită prin sechestru nu afectează substanţa dreptului avut asupra bunurilor supuse măsurii, întrucât acest lucru se poate realiza numai prin dispozitivul hotărârii care trebuie să cuprindă şi cele hotărâte cu privire la măsurile asigurătorii. Aşa fiind, indisponibilizarea nu are în vedere drepturi în materie penală în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit căruia orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil de către o instanţă independentă şi imparţială, situaţie deplin respectată de dispoziţiile art. 250 alin. (6) din C. proc. pen. (Decizia nr. 207 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 3 iunie 2015, Curtea Constituţională, paragraf 19).

Aşa cum s-a arătat, scopul unei astfel de masuri este pentru a se evita ascunderea, distrugerea sau înstrăinarea acestor bunuri pentru a se garanta repararea pagubei suferite în urma infracţiunilor, până la concurenţa valorii probabile a acestora.

Modificarea legislativă introdusă prin art. 2502 C. proc. pen. instituie o obligaţie procedural pozitivă de verificare periodică a legalităţii şi temeiniciei măsurii asiguratorii, inclusive în cazurile în care legea prevede caracterul obligatoriu al luării măsurii procesuale.

Având în vedere că legea nu instituie o durată maximă a măsurii asiguratorii, raţiunea acestei modificări evidenţiază, pe de o parte, faptul că măsurile asiguratorii au la bază idea de risc, care se poate modifica odată cu trecerea timpului în cursul procesului penal, iar, pe de altă parte, impune organelor judiciare, prin instituirea acestei obligaţii procesuale compensatoare, efectueze periodic o analiză concretă a testului proporţionalităţii consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele Forminster Enterprises Limited contra Republicii Cehe (hotărârea din 9 ianuarie 2009, paragraph. 76-78) şi Benet Praha SPOL S.R.O. contra Republicii Cehe (hotărârea din 28 septembrie 2010, paragraful 103) în scopul asigurării unei protecţii mai eficiente a dreptului de proprietate.

Apreciem că evaluarea primei instanţe cu privire la măsura asiguratorie dispusă faţă de contestatorul A. reflectă pe deplin aplicabilitatea testului proporţionalităţii faţă de natura cauzei, particularităţile probatorii şi durata procedurilor. Dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie care instituie obligativitatea luării măsurii asiguratorii trebuie interpretat în sensul că, la momentul instituirii măsurii, organul judiciar este scutit de evaluarea oportunităţii luării acestei măsuri procesuale, care are ca efect indisponibilizarea bunului.

Caracterul obligatoriu al luării măsurii asiguratorii nu este incompatibil cu posibilitatea luării măsurii asiguratorii cu ocazia verificării periodice a acestei măsuri, dacă organul judiciar apreciază că măsura procesuală nu mai satisface testul proporţionalităţii.

În ceea ce priveşte proporţionalitatea măsurii faţă de scopul urmărit, se constată că judecătorul trebuie să examineze dacă întinderea măsurii asiguratorii care priveşte sume de bani datorate inculpatului este proporţională cu scopul urmărit (înlăturarea riscului de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune). Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Examinarea caracterului proporţional presupune ca judecătorul să se asigure că întinderea măsurii asiguratorii care priveşte sumele de bani nu depăşeşte valoarea prejudiciului imputat inculpatului. Valoarea prejudiciului în cauză a fost individualizat prin sentinţa penală nr. 51 din 20 ianuarie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. x/2016. În acest sens, se are în vedere Decizia nr. 19 din 16.10.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru judecarea recursului în interesul legii, publicată în M. Of nr. 953 din 4.12.2017, care a stabilit că, "din analiza dispoziţiilor art. 249, 251 şi 252 din C. proc. pen., rezultă că dispoziţia de luare a măsurii asigurătorii este atributul procurorului, judecătorului de cameră preliminară sau instanţei de judecată şi reprezintă o fază procesuală distinctă de aducerea sa la îndeplinire. Acest lucru rezultă din interpretarea art. 253, 254 şi 255 din C. proc. pen., potrivit cărora identificarea şi evaluarea bunurilor supuse măsurilor asigurătorii se realizează în cadrul executării măsurii dispuse, de către organul competent să aducă la îndeplinire dispoziţia organului de urmărire penală sau a judecătorului de cameră preliminară ori a instanţei de judecată, după caz.

Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa a dispus măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor imobile prezente şi viitoare ale inculpatului A. până la concurenţa sumei de 1.453.857 RON, având ca scop necesitatea garantării reparării pagubei produse prin infracţiunea pentru care inculpatul alături de ceilalţi coinculpaţi din prezenta cauză a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de fond, totodată avându-se în vedere şi egalitatea de tratament aplicată persoanelor în procesul penal, astfel că tuturor persoanelor le sunt aplicabile aceleaşi reguli procesuale, fără ca anumite persoane să fie privilegiate şi fără să se facă o discriminare.

Pentru aceste considerente, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că măsura instituită este legală şi temeinică, sens în care urmează a respinge ca nefondată contestaţia formulată.

Având în vedere culpa procesuală, va obliga contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată contestaţia formulată de inculpatul A., împotriva încheierii penale din data de 7 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2016.

Obligă inculpatul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 iulie 2021.

GGC - MM