Execution of European Arrest Warrant: application of optional refusal ground for offenses committed on national territory and necessity of pre-surrender detention

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 142 din data de 08 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 07.07.2021 de către autorităţile judiciare din Franţa- Procurorul Republicii de la Tribunalul Judiciar Rennes în dosarul nr. x pe numele persoanei solicitate A. .

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare franceze, cu respectarea regulii specialităţii, prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004 rep.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 08.07.2021 până la data de 06.08.2021, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare.

S-a constatat că în prezenta procedură persoana solicitată a fost reţinută pentru 24 ore la data de 07.07.2021.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că, la data de 08.07.2021 a fost înregistrată adresa nr. x/2021 din data de 07.07.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat mandatul european de arestare emis la data de 07.07.2021 de către autorităţile judiciare din Franţa-Procurorul Republicii de la Tribunalul Judiciar Rennes în dosarul nr. x pe numele persoanei solicitate A., cu propunerea de luarea măsurii arestării persoanei solicitate. Totodată, au fost înaintate procesul-verbal încheiat la data de 07.07.2021 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi ordonanţa de reţinere nr. x din 07.07.2021, prin care s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pentru 24 ore, cu începere de la 07.07.2021, ora 19:45 până la 08.07.2021, ora 19:45.

În cuprinsul mandatului european de arestare s-a arătat că acesta se întemeiază pe mandatul de arestare naţional emis la data de 07.07.2021 de judecătorul de instrucţie de la Tribunalul Judiciar din Rennes în dosarul: nr. Instrucţie JIRS: JI x (nr. Parchet x) faţă de cetăţeanul român A., persoana solicitată fiind cercetată pentru comiterea infracţiunilor de participare la o asociaţie de răufăcători în vederea pregătirii unei crime, fapte prevăzute de art. 450-l alin. l, alin. (2) C. pen. francez şi pedepsite de art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, art. 450-5 C. pen. francez şi tăinuire de bun provenind din furturi în banda organizată/grup infracţional organizat, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 321-l, art. 321-2 2 0, art. 321-3, art. 321-4, art. 321-9, art. 321-10, art. 311-1, art. 311-9, art. 311-13, art. 311-14, art. 311-15 şi 132-71 C. pen. francez, pedeapsa maximă prevăzută de legea statului emitent pentru aceste fapte fiind de 15 ani închisoare.

În fapt s-a reţinut că, începând din data de 30 mai 2020, au fost comise mai multe furturi de motoare de vapor/barcă exterioare în diferite porturi din Morbihan, Finistere şi Côtes ďArmor. Investigaţiile au permis vizarea mai multor indivizi, bănuiţi că ar fi comis împreună aceste fapte: B., C. şi D., originari din sudul României. Investigaţiile telefonice au dezvăluit că B. era în contact cu A.. În cursul conversaţiilor din luna iunie 2020, cei doi bărbaţi au schimbat fotografii de motoare de vapor/barcă şi au discutat preţul acestora. Ancheta a permis să se bănuiască, în mod legitim, că A. este implicat în 11 fapte comise între 1 iunie 2020 şi 21 mai 2021 de către această bandă organizată/grup infracţional organizat, în calitate de tăinuitor.

La termenul din data de 8 iulie 2021 a fost audiată persoana solicitată A., care a precizat că nu este de acord să fie predată autorităţilor judiciare din Franţa şi nu renunţă la regula specialităţii, invocând prin apărător motivul opţional de refuz al executării prev. de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată

Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Alin. (2) al acelui text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002."

Din ansamblul dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială, art. 97 şi urm. din Legea nr. 302/2004 rep., care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţii privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât priveşte conţinutul şi forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004 rep, mandatul european de arestare trebuind să conţină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, şi indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 89 şi art. 97 din prezenta lege.

S-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile legale, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, respectiv mandatul de arestare naţional emis la data de 07.07.2021 de judecătorul de instrucţie de la Tribunalul Judiciar din Rennes în dosarul: nr. Instrucţie JIRS: JI x (nr. Parchet x), se precizează încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, sunt descrise circumstanţele săvârşirii faptelor şi este specificată pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste fapte - 15 ani închisoare.

Cu privire la infracţiunile menţionate în mandatul european de arestare, astfel cum au fost reţinute de autorităţile franceze, s-a constatat că infracţiunea de participare la o asociaţie de răufăcători în vederea pregătirii unei crime, se regăseşte printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 1) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei încriminări, iar infracţiunea de tăinuire de bun provenind din furturi în banda organizată/grup infracţional organizat are corespondent în legea penală română în dispoziţiile art. 270 C. pen.

Cât priveşte obiecţiile formulate de persoana solicitată instanţa a constatat că acestea, pe de o parte, nu privesc identitatea, iar pe de altă parte, persoana solicitată nu a exprimat un acord de predare, invocând motivul de refuz al executării prev. de art. 99 alin. (2) lit e din Legea nr. 302/2004 republicată.

Potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 rep. autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României. Instanţa apreciază că este oportună predarea persoanei solicitate, având în vedere datele existente la dosar din care rezultă că întreaga activitate infracţională este investigată de autorităţile judiciare franceze, persoana solicitată A. fiind cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii unor furturi pe teritoriul Franţei (respectiv fapte comise între 1 iunie 2020 şi 21 mai 2021 în diferite porturi din Morbihan, Finistere şi Côtes ď Armor) şi tăinuire în legătură cu aceste infracţiuni de furt.

S-a observat că situaţia reglementată de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 rep. constituie motiv facultativ de refuz al executării unui mandat european de arestare şi nu motiv obligatoriu, astfel că autoritatea de executare poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta.

Astfel, s-a constatat că motivele invocate pentru a justifica refuzul la predare nu sunt întemeiate şi, ca atare, apărările formulate din această perspectivă nu pot fi primite.

Cu privire la măsura preventivă solicitată, s-a apreciat că măsura arestării preventive faţă de persoana solicitată se impune având în vedere dispoziţiile art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora, dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prev. la art. 99, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate. În cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluţionare (când, prin încheiere, se pot lua fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională.

Concluzionând, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile legale, au fost respectate drepturile persoanei solicitate, nu este incident vreun motiv de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului european de arestare, prev. de dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004 rep, cererea de executare a mandatului european de arestare fiind admisibilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 302/2004 rep.

Pentru considerentele expuse, prima instanţă a admis cererea de executare a mandatului european de arestare şi a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare franceze, cu respectarea regulii specialităţii, prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Împotriva sentinţei penale menţionată, a formulat contestaţie persoana solicitată A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 19 iulie 2021, sub nr. x/2021.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în faţa Înaltei Curţi, apărătorul contestatorului a solicitat admiterea contestaţiei formulate, respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare, precum şi respingerea propunerii de arestare preventivă a persoanei solicitate. A susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 şi a solicitat să se constate că faptele pentru care persoana solicitată este cercetată au fost săvârşite pe teritoriul României.

În ultimul cuvânt, contestatorul a solicitat Înaltei Curţi admiterea căii de atac promovate.

Examinând contestaţia formulată, în raport de motivele invocate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că autorităţile judiciare din Franţa judecătorul de instrucţie de la Tribunalul Judiciar din Rennes în dosarul: nr. Instrucţie JIRS: JI x (nr. Parchet x) au emis, la data 07.07.2021 în dosarul de referinţă nr. x, un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A., în vederea cercetării pentru săvârşirea infracţiunilor participare la o asociaţie de răufăcători în vederea pregătirii unei crime, fapte prevăzute de art. 450-l alin. l, alin. (2) C. pen. francez şi pedepsite de art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, art. 450-5 C. pen. francez şi tăinuire de bun provenind din furturi în banda organizată/grup infracţional organizat, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 321-l, art. 321-2 2 0, art. 321-3, art. 321-4, art. 321-9, art. 321-10, art. 311-1, art. 311-9, art. 311-13, art. 311-14, art. 311-15 şi 132-71 C. pen. francez, pedeapsa maximă prevăzută de legea statului emitent pentru aceste fapte fiind de 15 ani închisoare, în raport cu următoarea situaţie de fapt:

"Începând din data de 30 mai 2020, au fost comise mai multe furturi de motoare de vapor/barcă exterioare în diferite porturi din Morbihan, Finistere şi Côtes ďArmor. Investigaţiile au permis vizarea mai multor indivizi, bănuiţi că ar fi comis împreună aceste fapte: B., C. şi D., originari din sudul României. Investigaţiile telefonice au dezvăluit că B. era în contact cu A.. În cursul conversaţiilor din luna iunie 2020, cei doi bărbaţi au schimbat fotografii de motoare de vapor/barcă şi au discutat preţul acestora. Ancheta a permis să se bănuiască, în mod legitim, că A. este implicat în 11 fapte comise între 1 iunie 2020 şi 21 mai 2021 de către această bandă organizată/grup infracţional organizat, în calitate de tăinuitor."

În cauză, infracţiunile pentru care este cercetat contestatorul persoană solicitată sunt prevăzute în art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 şi 9 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind vorba despre fapte care dau loc la predare, indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, sancţionate cu pedeapsa închisorii de peste 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei încriminări.

Potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunţării asupra executării mandatului european de arestare, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Analizând actele dosarului, se constată că, în cauză, mandatul european de arestare are conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 şi nu există niciun motiv, obligatoriu sau opţional, de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că împrejurarea reglementată de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 rep constituie motiv facultativ de refuz al executării unui mandat european de arestare şi nu motiv obligatoriu, astfel că autoritatea de executare poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta.

Potrivit art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimţământul acesteia se întocmeşte un proces-verbal, în cuprinsul căruia se menţionează dacă persoana solicitată a renunţat sau nu la drepturile conferite de regula specialităţii. Conform alin. (6) al aceluiaşi articol, în cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate.

Dispoziţiile art. 104 alin. (7) din aceeaşi lege prevăd că, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.

În cauză, în faţa instanţei de fond, persoana solicitată nu a formulat obiecţii în ceea ce priveşte identitatea şi, fiind ascultată, după ce i-au fost aduse la cunoştinţă posibilitatea de a consimţi la predare, caracterul irevocabil al unui astfel de consimţământ, precum şi conţinutul şi efectele regulii specialităţii, a declarat că nu este de acord să fie predată către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, afirmaţiile sale fiind consemnate în cuprinsul procesului-verbal de audiere întocmit în şedinţa publică din data de 8 iulie 2021.

În acest context, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 07.07.2021 de către autorităţile judiciare din Franţa- Procurorul Republicii de la Tribunalul Judiciar Rennes în dosarul nr. x pe numele persoanei solicitate A., hotărârea atacată, de predare a acesteia către autorităţile judiciare solicitante, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie.

Pe de altă parte, se constată că, în speţa dedusă judecăţii, soluţia dispusă de instanţa de fond cu privire la arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, este legală şi temeinică, în mod corect apreciindu-se că se impune luarea măsurii arestării, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în acest sens şi fiind avute în vedere, totodată, circumstanţele particulare ale cauzei, măsura fiind necesară în scopul predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Franţa, respectiv pentru buna desfăşurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

Pe de altă parte, se reţine că luarea măsurii arestării în vederea predării corespunde tuturor exigenţelor impuse de dispoziţiile legale ce reglementează această procedură specială, raportat la natura infracţiunilor menţionate în mandatul european de arestare emis pe numele contestatorului persoană solicitată, având în vedere şi durata pedepsei privative de libertate ce se poate aplica pentru infracţiunile pentru care acesta este cercetat.

Astfel, în contextul particular al cauzei, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că nu se justifică aplicarea faţă de contestator a unei alte măsuri preventive prevăzute de C. proc. pen., mai uşoară, cum este cea a arestului la domiciliu, măsura arestării fiind singura aptă să asigure buna desfăşurare în continuare a procedurii judiciare.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A., împotriva sentinţei penale nr. 142 din data de 8 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată contestaţia formulată de persoana solicitată A., împotriva Sentinţei penale nr. 142 din data de 8 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 iulie 2021.

GGC - MM