Surrender under EU-UK arrest warrant: necessity of detention versus judicial control for firearm violations

Asupra contestaţiei de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 153/PI din data de 11 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, raportat la art. 85 din Legea nr. 302/2004 şi Titlu VII din Acordul Comercial de Cooperare dintre UE şi Regatul Unit al Marii Britanii, s-a dispus executarea mandatului de arestare emis la data de 21.04.2021 de către autorităţile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii - Curtea de Judecată a Şerifului din Lothian şi a Graniţelor cu Edinburgh în dosar cu nr. de referinţă x, pe numele persoanei solicitate, A. - cetăţean german, precum şi predarea acestuia către autorităţile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii.

S-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.

În temeiul art. 104 alin. (10) şi alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. - cetăţean german, pe o durată de 30 (treizeci) zile, începând cu data de 11.07.2021, până la data de 9.08.2021, inclusiv.

În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus respectarea condiţiei ca în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, de către autorităţile din Regatul Unit al Marii Britanii, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 8 alin. (1) lit. b) şi alin. (4) rap. la art. 5 alin. (3) din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocatului pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală şi cooperare judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus plata sumei de 2024 RON reprezentând onorariu avocat din oficiu, ce se va vira din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Timiş; onorariu avocat care în condiţiile art. 8 alin. (3) din acelaşi protocol se acordă o singura dată pentru întreaga durată a procedurii judiciare de executare a mandatului european de arestare (desfăşurată atât în faţa procurorului cât şi a instanţei de judecată).

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că prin referatul nr. x/2021 din data de 10.07.2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, înregistrat la data de 21.07.2021 sub nr. de dosar x/2021, s-a propus arestarea în vederea predării a persoanei urmărite internaţional A. - cetăţean german.

În motivarea propunerii s-a menţionat că la data de 10.07.2021 I.P.J. Arad - Serviciul Investigaţii Criminale au sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara cu privire la numitul A. - cetăţean german, depistat pe raza comunei Şiria, jud. Arad, faţă de care autorităţile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii au emis un mandat de arestare la data de 21.04.2021, sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, fapte descrise în cuprinsul mandatului european de arestare.

Lucrătorii de poliţie din cadrul I.P.J. Arad - Serviciului de Investigaţii Criminale l-au prezentat pe cel în cauză, prin videoconferinţă, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în data de 10.07.2021, ora 18:10.

Persoana urmărită a fost identificată şi ascultată, fiindu-i prezentat conţinutul mandatului european de arestare emis de autorităţile din Regatul Unit al Marii Britanii.

Persoana urmărită a fost audiată în prezenţa avocatului desemnat din oficiu B. şi a declarat că este de acord să fie predată autorităţilor din Regatul Unit al Marii Britanii.

Procurorul a arătat că în cauză sunt întrunite exigenţele impuse de art. 96 din Legea nr. 302/2004 modificată, referitoare la faptele pentru care se dispune predarea şi nu au fost identificate motive de refuz a predării.

La semnalare a fost ataşat mandatul european de arestare tradus în limba română, un exemplar fiind înmânat persoanei solicitate.

Verificând dispoziţiile art. 101 din Legea 302/2004, republicată şi modificată, procurorul a emis ordonanţă de reţinere pe 24 de ore, începând cu data 10.07.2021 ora 18:15 şi până la data de 11.07.2021, ora 18:15.

Faţă de aspectele arătate, în temeiul art. 103, art. 104 din Legea nr. 302/2004 modificată, raportat la dispoziţiile art. 85 şi titlul VII din Acordul Comercial şi de Cooperare dintre UE şi din Regatul Unit al Marii Britanii procurorul a propus admiterea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara; executarea mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare engleze împotriva persoanei urmărite internaţional A.; arestarea persoanei urmărite internaţional A. pentru o perioadă de 30 de zile în vederea predării către organele judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii.

De asemenea, procurorul a solicitat să se constate că persoana urmărită internaţional A. a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii şi că nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.

Curtea de apel Timişoara a reţinut că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis mandatul de arestare cu număr de referinţă x din data de 21.04.2021 de Curtea de Judecată a Şerifului din Lothian şi a Graniţelor cu Edinburgh, pentru săvârşirea a două infracţiuni de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor.

Starea de fapt reţinută în cuprinsul mandatului european de arestare se referă la faptul că la data de 6.10.2017, pe strada x, Glasgow, A. în mod culpabil şi nesăbuit deţinea un pistrol cu aer, arătând în mod repetat pistolul cu aer menţionat în locuinţa de domiciliu, a descărcat în mod repetat un pistol cu aer şi a descărcat rulmenţi cu bile, şi l-a provocat pe fiul său, C., în vârstă de 3 ani să mânuiască un pistol de aer încărcat, punându-l în pericol.

În data de 6 octombrie 2017 pe strada x, Glasgow, fiind un loc public, A. a avut la el o imitaţie de armă de foc adică un pistol cu aer fără autoritate legală sau fără scuză rezonabilă, contrar Legii armelor de foc din 1968 Secţiunea 19 (d) cu modificări.

Natura şi calificarea juridică a infracţiunii/infracţiunilor şi dispoziţii legale ale statului emitent: faptele contravin Legii armelor de foc din 1968 Secţiunea 19 (d) cu modificări.

Astfel, persoana este solicitată în vederea cercetării penale sub aspectul nerespectării regimului armelor şi muniţiei.

Cu privire la decizia pe care se întemeiază mandatul de arestare, în cuprinsul mandatului se menţionează:

Acuzatul nu s-a prezentat la procesul amânat din data de 23.02.2021 şi s-a acordat un mandat pentru reţinerea sa conform termenilor secţiunii 102A a legii de procedură penală (Scoţia) din 1995. Mandatul pentru reţinere s-a acordat de Şeriful D. de la Curtea de Judecată a Şerifului (Sheriff Court) din Glasgow la data de 23.02.2021 în dosar cu nr. referinţă x, rămâne valabil şi executoriu.

În şedinţa publică din 11.07.2021, persoanei solicitate A. i s-a adus la cunoştinţă conţinutul mandatului european de arestare, în declaraţia dată în faţa instanţei la termenul de judecată din aceeaşi dată, persoana solicitată a arătat că nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii şi că nu renunţă la beneficiul regulii specialităţii. Persoana solicitată a invocat că are familie în România, locuieşte la părinţii săi în loc. Şiria, jud. Arad alături de copii săi.

Potrivit art. 1AW SURR 78, Titlul VII din Acordul Comercial de Cooperare dintre UE şi Regatul Unit al Marii Britanii, mandatul de arestare înseamnă o decizie judiciară emisă de un stat în vederea arestării şi predării către un alt stat a unei persoane căutate, pentru efectuarea urmăririi penale sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Aceeaşi definiţie este dată mandatului european de arestare prin Legea nr. 302/2004. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) şi alin. (2) şi 85 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, mandatul european de arestare executându-se pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002 publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L190/1 din 18 iulie 2002.

Din economia dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la evaluarea motivelor de refuz la predare.

Aceste aspecte sunt prevăzute şi în Titlul VII din Acordul Comercial de Cooperare dintre UE şi Regatul Unit al Marii Britanii (art. 1AV SURR 93 rap. la art. 1AW SURR 77).

Curtea de apel Timişoara a constatat că în cauză mandatul de arestare emis pe numele persoanei solicitate la data de 21.04.2021 îndeplineşte condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute de art. 1AV SURR 93 Titlul VII din Acordul Comercial de Cooperare dintre UE şi Regatul Unit al Marii Britanii, respectiv art. 87 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, iar faptele care fac obiectul urmăririi penale desfăşurate de autorităţile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii, dau loc la predare, faptele pentru care este solicitată persoana urmărită sunt pedepsite şi de legea penală română, respectiv infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 C. pen., fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări, iar termenul de prescripţie a răspunderii penale nu este împlinit.

Totodată, în cauză nu este incident niciun motiv de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului de arestare, dintre cele prevăzute în art. 1AW SURR 80 şi urm. Titlul VII din Acordul Comercial de Cooperare dintre UE şi Regatul Unit al Marii Britanii, respectiv art. 99 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

În continuare, s-a reţinut că persoana solicitată A. a declarat expres în faţa instanţei că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii. Art. LAW SURR 92 Titlul VII din Acordul Comercial de Cooperare dintre UE şi Regatul Unit al Marii Britanii, prevede că în cazul în care persoana arestată nu consimte la predare, aceasta are dreptul să fie audiată de autoritatea judiciară de executare, în conformitate cu dreptul statului de executare.

Potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că nu este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă, potrivit art. 109.

Cu privire la propunerea Parchetului de luare a măsurii arestării faţă de persoana solicitată A., instanţa o apreciază întemeiată, fiind necesară o astfel de măsură în scopul asigurării bunei desfăşurări a procedurii de executare a mandatului de arestare, măsura controlului judiciar nefiind suficientă.

Pentru aceste motive, constatând că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale mai sus amintite şi că nu este incident în cauză niciunul din motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie persoana solicitată A., motivele contestaţiei fiind susţinute de către apărătorul din oficiu, astfel cum se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestaţia formulată, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Conform art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi art. 1AW SURR 78, Titlul VII din Acordul Comercial de Cooperare dintre UE şi Regatul Unit al Marii Britanii, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Astfel, potrivit dispoziţiilor legale cuprinse în Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la evaluarea motivelor de refuz la predare, aceleaşi aspecte regăsindu-se şi în Titlul VII din Acordul Comercial de Cooperare dintre UE şi Regatul Unit al Marii Britanii (art. 1AV SURR 93 rap. la art. 1AW SURR 77).

În cauză, predarea şi arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existenţa unui mandat de arestare emis de autorităţile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii, în care se menţionează săvârşirea infracţiunilor constând în faptul că la data de 6.10.2017, pe strada x, Glasgow, A., în mod culpabil şi nesăbuit, deţinea un pistrol cu aer, arătând în mod repetat pistolul cu aer menţionat în locuinţa de domiciliu, a descărcat în mod repetat un pistol cu aer şi a descărcat rulmenţi cu bile, şi l-a provocat pe fiul său, C., în vârstă de 3 ani, să mânuiască un pistol de aer încărcat, punându-l în pericol. De asemenea, tot în data de 6 octombrie 2017, pe strada x, Glasgow, fiind un loc public, A. a avut la el o imitaţie de armă de foc adică un pistol cu aer fără autoritate legală sau fără scuză rezonabilă, contrar Legii armelor de foc din 1968 Secţiunea 19 (d) cu modificări. Decizia pe care se întemeiază mandatul de arestare constă în faptul că acuzatul nu s-a prezentat la procesul amânat din data de 23.02.2021, fiind, astfel, emis un mandat pentru reţinerea sa conform termenilor secţiunii 102A a legii de procedură penală din Scoţia din 1995, care a fost emis de Şeriful D. de la Curtea de Judecată a Şerifului (Sheriff Court) din Glasgow la data de 23.02.2021 în dosar cu nr. referinţă x, fiind valabil şi executoriu.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că în cauză mandatul de arestare emis pe numele persoanei solicitate la data de 21.04.2021 îndeplineşte condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute de art. 1AV SURR 93 Titlul VII din Acordul Comercial de Cooperare dintre UE şi Regatul Unit al Marii Britanii, respectiv art. 87 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Astfel, faptele care fac obiectul urmăririi penale desfăşurate de autorităţile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii, permit predarea persoanei solicitate, sunt urmărite şi pedepsite şi de legea penală română, respectiv infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 342 C. pen., fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări, iar termenul de prescripţie a răspunderii penale nu este împlinit.

De asemenea, Înalta Curte reţine că nu este incident niciun motiv de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului de arestare, dintre cele prevăzute în art. 1AW SURR 80 şi următoarele Titlul VII din Acordul Comercial de Cooperare dintre UE şi Regatul Unit al Marii Britanii, respectiv art. 99 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Referitor la solicitarea formulată de apărătorul din oficiu al persoanei solicitate, privind luarea măsurii controlului judiciar şi impunerea interdicţiei de a părăsi judeţul Timiş, Înalta Curte o apreciază neîntemeiată, având în vedere că este contrară scopului bunei desfăşurări a procedurii de executare a mandatului de arestare emis de autorităţile judiciare ale Regatului Unit al Marii Britanii.

Un ultim aspect, care nu schimbă însă legalitatea şi temeinicia hotărârii contestate, este legat de cetăţenia persoanei solicitate A.. Astfel, în şedinţă publică, după interpelarea Înaltei Curţi, s-a luat act de faptul că acesta are cetăţenie română, precizând că este, născut în Germania, cu domiciliul în judeţul Arad.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 153/PI din data de 11 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată A., în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 153/PI din data de 11 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iulie 2021.

GGC - MM