Extradition: Force majeure exception to automatic detention cessation despite ECtHR interim measure

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 137/F din data de 1 iulie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins contestaţia la executare formulată de Judecătorul delegat cu executarea hotărârilor penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală împotriva Sentinţei penale nr. 50/F din 1.03.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 226 din 11.03.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind pe persoana extrădată A..

De asemenea, s-a constatat că măsura arestării în vederea predării a fost înlocuită cu măsura preventivă a controlului judiciar prin Decizia penală nr. 567 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 8 iunie 2021 în dosarul nr. x/2021, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penala nr. 50/F din 1.03.2021 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 226 pronunţată la data de 11.03.2021 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, a fost admisă cererea privind pe persoana extrădabilă A., cetăţean român, în prezent arestat în Arestul Central al D.G.P.M.B. în baza mandatului de arestare în vederea extrădării nr. 3/ex/19.11.2020 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

S-a dispus extrădarea şi predarea, către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii, a persoanei extrădabile A. faţă de care a fost emis mandatul de arestare nr. 1:20-cr-78 (01) la data de 4.11.2020 de către magistratul competent din cadrul Tribunalului Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului Texas, în vederea urmăririi pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie de asociere a unei organizaţii în cadrul căreia să efectueze şi să participe în mod direct sau indirect la administrarea organizaţiei prin activităţi de racket, faptă prevăzută şi pedepsită de Titlul 18 din Codul Statelor Unite, secţiunile 1962(d), conspiraţie să importe şi să exporte cocaină şi să producă şi să distribuie cinci kilograme sau mai mult de cocaină cu intenţia, cu bună ştiinţă şi cu credinţa că această cocaină va fi importată în mod ilegal în Statele Unite, faptă prevăzută şi pedepsită de Titlul 21 din Codul Statelor Unite, secţiunile 959 şi 963, conspiraţie la spălare de bani, respectiv să transporte, să transmită şi să transfere, tentativă să transporte, să transmită şi să transfere un instrument monetar sau fonduri dintr-un loc în afara Statelor Unite către un loc sau printr-un loc aflat în Statele Unite, cu intenţia de a promova executarea unor activităţi ilegale, faptă prevăzută şi pedepsită de Titlul 18 din Codul Statelor Unite ale Americii 1956 (a)(2)(A), toate cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 Codul Statelor Unite, Secţiunea 1956 (h).

S-a luat act, în baza art. 49 din Legea nr. 302/2004 republicată, că persoana extrădabilă a formulat opoziţie la extrădare.

S-a dispus ca extrădarea persoanei solicitate se fie efectuată cu respectarea regulii specialităţii, prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 şi art. 74 din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a respins cererea de amânare a predării formulată de persoana extrădată A., ca neîntemeiată.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus menţinerea arestării provizorii în vederea extrădării a persoanei extrădate A. până la predarea acesteia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a constatat că persoana extrădată fost reţinută, arestată provizoriu în caz de urgenţă şi arestată provizoriu în vederea extrădării de la data de 19.11.2020 la zi.

S-a luat act că predarea bunurilor, instrumentelor, obiectelor de valoare, documentelor şi a altor dovezi aflate în posesia persoanei extrădabile A. la momentul depistării au fost remise autorităţilor judiciare americane.

La data rămânerii definitive, respectiv 11.03.2021, hotărârea a fost comunicată: Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Biroului Naţional Interpol Bucureşti, precum şi Arestului Central al D.G.P.M.B.

Prin adresa nr. x/31.03.2021 - Biroul Naţional Interpol a informat autorităţile române că persoana extrădată urmează a fi preluată de către autorităţile americane la data de 7.05.2021.

Potrivit informaţiilor comunicate de către Biroul Naţional Interpol, a fost stabilit termen de preluare a persoanei extrădate de către autorităţile din Statele Unite ale Americii la data de 12 mai 2021.

Între timp, la data de 19 aprilie 2021, persoana extrădată a depus la Curtea Europeană a Drepturilor Omului o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, formându-se astfel cauza Johnson împotriva României.

La data de 6 mai 2021, Ministerul Justiţiei - Direcţia de Drept Internaţional şi Cooperare Judiciare a comunicat că în Cauza A. contra României Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în temeiul art. 39 din Regulamentul de procedură (măsuri provizorii), ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României pe întreaga durată a procedurilor desfăşurate în faţa acesteia.

Prin Sentinţa penală nr. 98/F din 11.05.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală pronunţată în dosar nr. x/2021 s-a dispus, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen. rap. la art. 554 alin. (2) C. proc. pen. admiterea contestaţiei la executare formulată de judecătorul delegat cu executarea hotărârilor penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

S-a constatat ivirea unei împiedicări la punerea în executare a Sentinţei penale nr. 50/F din 1.03.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin Decizia penală nr. 226 din 11.03.2021 a Înaltei Curţi.

S-a dispus suspendarea până la momentul finalizării procedurilor desfăşurate în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cererea nr. x/21, A. v. România) a punerii în executare a Sentinţei penale nr. 50/F din 1.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin Decizia penală nr. 226 din 11.03.2021 a Înaltei Curţi, în ce priveşte extrădarea şi predarea numitului A. către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii.

S-a dispus înlocuirea măsurii arestării în vederea predării luată faţă de persoana extrădabilă A. (mandat de arestare nr. x/EX/19.11.2020 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală) cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 60 de zile, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, cu stabilirea obligaţiilor prevăzute de art. 215 alin. (1) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 485 din 17.05.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a modificat Sentinţa penală nr. 98/F din 11.05.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală pronunţată în dosar nr. x/2021, în sensul că a desfiinţat parţial sentinţa atacată şi rejudecând, s-a constatat ivită o împiedicare la predarea persoanei extrădate A. dispusă prin 50/F/1.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin Decizia penală nr. 226/11.03.2021 a Înaltei Curţi, predare convenită a se realiza la data de 12 mai 2021, întrucât CEDO a dispus în cauza A. vs. România ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României pe durata procedurilor desfăşurate în faţa Curţii.

S-a înlăturat dispoziţia privind suspendarea până la momentul finalizării procedurilor desfăşurate în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cererea nr. x/21, A. v. România) a punerii în executare a Sentinţei penale nr. 50/F/1.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin Decizia penală nr. 226/11.03.2021 a Înaltei Curţi, în ce priveşte extrădarea şi predarea numitului A. către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii.

Totodată s-a dispus menţinerea măsurii arestării în vederea predării luată faţă de persoana extrădabilă A. prin Sentinţa penală nr. 50/F din data de 1 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 226 din 11 martie 202,1 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2020.

Prin Sentinţa penală nr. 107 din 21.05.2021, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosar nr. x/2021, definitivă prin Decizia penală nr. 562 din 3.06.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a respins, în baza art. 43 alin. (7) rap. la art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 rep. privind cooperarea judiciară internaţionala în materie penală coroborat cu art. 13 alin. (4) din Legea nr. 111 din 15.05.2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, cererea de a se constata încetată de drept măsura arestării în vederea predării dispusă în privinţa persoanei extrădate A..

De asemenea s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării dispusă în privinţa persoanei extrădate A. cu măsura arestului la domiciliu.

S-a constatat îndeplinite condiţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, fiind sesizată Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de persoana extrădată A. a prevederilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

La data de 7.06.2021, judecătorul delegat cu executarea hotărârilor penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a formulat contestaţie împotriva executării măsurii arestării în vederea predării dispuse prin Sentinţa penală nr. 50/F din 1.03.2021 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 226 pronunţată la data de 11.03.2021 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. x/2021.

Judecătorul delegat, având în vedere că la data de 10 iunie 2021 se împlineşte termenul de 30 de zile de la data convenită pentru predare, respectiv 12 mai 2021, conform dispoziţiilor art. 143 alin. (6), (7) din Legea nr. 302/2004 (republicată), a solicitat instanţei să aprecieze dacă hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a dispus, ca măsură provizorie, conform art. 39 din Regulamentul său de procedură, ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României pe întreaga durată a procedurilor desfăşurate în faţa sa, reprezintă un caz de forţă majoră, în sensul prevăzut la art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 (republicată).

Faţă de situaţia de fapt reţinută mai sus, Curtea a constatat că şi în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2001, soluţionată prin Sentinţa penală nr. 98/F din 11.05.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală definitivă prin Decizia penală nr. 485 din 17.05.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie contestaţia la executare a fost întemeiată tot pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. şi a avut în vedere aceeaşi cauză de împiedicare a executării Sentinţei penale nr. 50/F din 1.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin Decizia penală nr. 226/11.03.2021 a Înaltei Curţi prin care s-a admis cererea de extrădare şi anume faptul că CEDO a dispus în cauza A. vs. România ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României pe durata procedurilor desfăşurate în faţa Curţii.

În opinia instanţei de fond, singurul aspect cu caracter aparent diferit l-a constituit faptul că, promovarea acelei contestaţii la executare, a fost determinată de expirarea la data de 17 mai 2021, a termenului de 180 de zile prevăzut în art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar în prezenta cauză, promovarea contestaţiei la executare a fost determinată de expirarea la data de 10.06.2021 a termenului de 30 zile de la data convenită pentru predare, respectiv 12 mai 2021, conform dispoziţiilor art. 143 alin. (6), (7) din Legea nr. 302/2004 (republicată).

Curtea a observat, astfel cum rezultă din considerentele celor două hotărâri mai sus menţionate că existenţa cauzei de împiedicare a fost analizată din perspectiva dispoziţiilor art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, apreciindu-se cu titlu definitiv, că există o cauză de împiedicare, dispoziţia legală mai sus menţionată fiind singura în raport de care se poate constata un impediment la punerea în executare a unei sentinţe prin care s-a admis cererea de extrădare.

În consecinţă, instanţa de fond a reliefat că aspectul ce s-a considerat a fi necesar a fi lămurit şi anume existenţa sau inexistenţa unui caz de forţă majoră a fost lămurit, cu titlu definitiv, prin cele două hotărâri la care a făcut referire.

Curtea a reţinut că, prin aceleaşi hotărâri la care s-a făcut trimitere, s-a stabilit, cu titlu definitiv şi faptul că decizia din data de 5 mai 2021 a Curţii Europene a Drepturilor Omului din cauza A. împotriva României nu se referă la arestarea persoanei extrădate, în vederea predării (menţinută de instanţa română, prin hotărârea definitivă de extrădare, până la predare), prin acea decizie dispunându-se numai ca această persoană să nu fie îndepărtată ("extrădată") de pe teritoriul României pe durata procedurilor desfăşurate în faţa Curţii respective, ca măsură provizorie, potrivit art. 39 din Regulamentul său de procedură, pentru a nu îi fi prejudiciate drepturile.

Totodată, a reţinut că art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată) prevede că, atunci când hotărăşte admiterea cererii de extrădare, instanţa dispune, totodată, menţinerea arestării provizorii, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57 din aceeaşi lege cum, în speţă, s-a şi dispus prin sentinţa definitivă de extrădare.

Art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată prevede că, sub rezerva cazului reglementat la alin. (6) al aceluiaşi articol, (referitor la cazul de forţă majoră), dacă persoana extrădată nu va fi preluată la data stabilită, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la acea dată, iar acest termen nu va putea fi prelungit decât, cel mult, cu încă 15 zile.

În raport de această dispoziţie legală, se constată că, numai în situaţia în care nu ar interveni un caz de forţă majoră, se poate dispune punerea în libertate a persoanei extrădate la expirarea termenului maxim de 30 de zile, ori, în speţă, s-a constatat, anterior, intervenirea unui caz de forţă majoră, situaţie în care faţă de persoana extrădată ar fi incidentă, în continuare dispoziţia de menţinere a măsurii arestării provizorii, în vederea extrădării, până la predarea sa, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004 (republicată) şi art. 13 alin. (3) din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, din Sentinţa penală nr. 50/F din data de 1 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

În acelaşi sens sunt şi considerentele deciziei penale nr. 484 din data de 17.05.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosar nr. x/2021 potrivit cu care "Odată admisă cererea de extrădare, cum s-a hotărât în speţă, prin sentinţa definitivă a instanţei române, s-a apreciat că devin aplicabile dispoziţiile art. 43 alin. (6), (7) din Legea nr. 302/2004 (republicată), plasate după şi în continuarea celor anterior menţionate, care prevăd că, odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentinţă, instanţa dispune şi arestarea persoanei extrădate, în vederea predării şi, respectiv, că această măsură (a arestării, în vederea predării) încetează de drept dacă persoana extrădată nu este preluată de autorităţile competente ale statului solicitant, în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare, cu excepţia cazului prevăzut la art. 57 alin. (6) din aceeaşi lege."

Judecătorului fondului a reţinut că a fost lămurit, cu titlu definitiv, şi faptul că, fiind definitivă hotărârea de extrădare, hotărâre prin care s-a dispus menţinerea arestării persoanei extrădate, până la predare, această dispoziţie ar fi putut continua să producă efecte şi la acest moment), şi că, doar predarea sa către statul solicitant, la data convenită (12 mai 2021), este împiedicată, în prezent, de măsura provizorie decisă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 5 mai 2021.

Cu toate acestea, instanţa de fond a constatat că potrivit minutei Deciziei penale nr. 567 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 8.06.2021 a fost admisă contestaţia declarată de către persoana extrădată A. împotriva Sentinţei penale nr. 112/F/din data de 2 iunie 2021, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021, a fost desfiinţată sentinţa atacată şi s-a dispus înlocuirea arestării în vederea predării luată faţă de persoana extrădată A. cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 60 de zile, obiectul acestei cauze fiind cererea formulată de către contestatorul persoană extrădată A. de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării.

Împotriva Sentinţei penale nr. 137/F din data de 1 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021 (1751/2021) a formulat contestaţie, în termen legal, persoana extrădabilă A..

Argumentele contestatorului persoană extrădabilă şi ale reprezentantului Ministerului Public sunt expuse în practicaua prezentei hotărâri.

Verificând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor invocate şi a actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, Înalta Curte constată, contrar celor susţinute de reprezentantul Ministerului Public, că prezenta contestaţie este admisibilă în raport cu motivele invocate de contestatorul persoană solicitată, care privesc modificarea considerentelor hotărârii pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti, întrucât ar fi contradictorie cu hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2010 (cauză ce a fost înregistrată pe rolul aceluiaşi complet de judecată, ce are ca obiect contestaţie formulată împotriva sentinţei penale prin care a fost respinsă cererea sa de punere în libertate).

Astfel, la analiza admisibilităţii prezentei căi de atac, Înalta Curte are în vedere, ca prim aspect, faptul că obiectul cauzei este dat de contestaţia formulată împotriva hotărârii prin care a fost respinsă sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală de către Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cu o contestaţie împotriva executării măsurii arestării în vederea predării dispuse prin Sentinţa penală nr. 50/F/1.03.2021 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 226, pronunţată la data de 11.03.2021 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 597 alin. (7) C. proc. pen. "Hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare", iar potrivit art. 5 din acelaşi articol "Dispoziţiile cuprinse în titlul III al părţii speciale privind judecată care nu sunt contrare dispoziţiilor prezentului capitol se aplică în mod corespunzător". Potrivit art. 401 C. proc. pen., care se regăseşte în "Titlul III. Judecata. Secţiunea a 2-a. Deliberarea şi hotărârea instanţei" şi care este aplicabil în prezenta procedură în raport cu textele de lege invocate mai sus, hotărârea trebuie să conţină o parte introductivă, o expunere şi dispozitivul. Or, legiuitorul nu a limitat posibilitatea exercitării căii de atac a contestaţiei la dispozitivul hotărârii, ci a prevăzut posibilitatea exercitării controlului judiciar împotriva hotărârii, act procedural care, în lipsa unei dispoziţii contrare, are structura prevăzută la art. 401 C. proc. pen.

În continuare, analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii contestate, Înalte Curte constată că la data de 7.06.2021, judecătorul delegat cu executarea hotărârilor penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a formulat contestaţie împotriva executării măsurii arestării în vederea predării dispuse prin Sentinţa penală nr. 50/F/01.03.2021, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 226 pronunţată la data de 11.03.2021 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, având în vedere că la data de 10 iunie 2021 se împlineşte termenul de 30 de zile de la data convenită pentru predare, respectiv 12 mai 2021, conform dispoziţiilor art. 143 alin. (6), (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, solicitând instanţei să aprecieze dacă hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a dispus, ca măsură provizorie, conform art. 39 din Regulamentul său de procedură, ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României pe întreaga durată a procedurilor desfăşurate în faţa sa, reprezintă un caz de forţă majoră, în sensul prevăzut la art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că acest aspect a fost tranşat cu caracter definitiv în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2001, soluţionată prin Sentinţa penală nr. 98/F/11.05.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 485 din 17.05.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa fiind învestită cu o contestaţia la executare întemeiată tot pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. şi a avut în vedere aceeaşi cauză de împiedicare, a executării sentinţei penale nr. 50/F din 1.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 226/11.03.2021 a Înaltei Curţi, prin care s-a admis cererea de extrădare, şi anume faptul că Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a dispus în cauza A. vs. România, ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României pe durata procedurilor desfăşurate în faţa Curţii.

Într-adevăr, în acord cu judecătorul fondului, singurul aspect cu caracter aparent diferit l-a constituit faptul că, promovarea acelei contestaţii la executare, a fost determinată de expirarea la data de 17 mai 2021, a termenului de 180 de zile prevăzut în art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar în prezenta cauză, promovarea contestaţiei la executare a fost determinată de expirarea la data de 10.06.2021 a termenului de 30 zile de la data convenită pentru predare, respectiv 12 mai 2021, conform dispoziţiilor art. 143 alin. (6), (7) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată prevede că, "Sub rezerva cazului reglementat la alin. (6) al aceluiaşi articol, (referitor la cazul de forţă majoră), dacă persoana extrădată nu va fi preluată la data stabilită, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la acea dată, iar acest termen nu va putea fi prelungit decât, cel mult, cu încă 15 zile".

Or, în raport cu dispoziţiile art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a apreciat cu titlu definitiv de către Înalta Curte, că există o cauză de împiedicare, fiind singura dispoziţie în raport cu care se poate constata un impediment la punerea în executare a unei sentinţe prin care s-a admis cererea de extrădare, motiv pentru care numai în ipoteza în care nu ar fi intervenit un caz de forţă majoră, s-ar fi putut dispune punerea în libertate a persoanei extrădabile.

Cu privire la măsura arestării în vederea predării, se constată că, într-adevăr, la data soluţionării contestaţiei la executare, respectiv 1 iulie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia penală nr. 567 din 8 iunie 2021, a admis contestaţia declarată de către persoana extrădată A. împotriva Sentinţei penale nr. 112/F/din data de 2 iunie 2021, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021, a desfiinţat sentinţa atacată şi a dispus înlocuirea arestării în vederea predării luată faţă de persoana extrădată A. cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 60 de zile, obiectul acestei cauze fiind cererea formulată de către contestatorul persoană extrădată A. de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării, apreciindu-se, în esenţă, că menţinerea în arest a acestuia pentru o perioadă nedeterminată este în contradicţie cu dispoziţiile art. 5 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în raport cu împrejurarea în care durata arestării provizorii în vederea extrădării a depăşit 180 de zile.

Având în vedere că prin decizia nr. 678 din data de 22 iulie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, s-a constatat intervenirea unui caz de forţă majoră, în raport cu dispoziţiile art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, nu se poate considera că măsura preventivă a încetat de drept, dacă persoana extrădată nu este preluată de autorităţile statului solicitant, în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare, ci doar predarea sa către statul solicitant, la data convenită, respectiv la 12 mai 2021, este împiedicată, în prezent, de măsura provizorie decisă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 5 mai 2021.

Pentru aceste motive, constatând legală şi temeinică hotărârea atacată, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată contestaţia formulată de persoana extrădabilă A., împotriva Sentinţei penale nr. 137/F din data de 1 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021 (1751/2021).

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană extrădabilă A., va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana extrădabilă A., împotriva Sentinţei penale nr. 137/F din data de 1 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021 (1751/2021).

Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iulie 2021.

GGC - MM