Maintenance of preventive detention during European Arrest Warrant execution for organized theft based on mutual trust and prior criminal record

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală din data de 08 iulie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 (republicată) a menţinut arestarea preventiva a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, de la 8.07.2021 la 6.08.2021, inclusiv.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 16.06.2021 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 25.05.2021 de autorităţile judiciare din Franţa, privind pe persoana solicitată A., urmărit internaţional pentru săvârşirea a 119 infracţiuni de furt, prev. de art. 331-1, art. 331-4, art. 311-5, art. 322-l, art. 322-4, art. 322-15, art. 132-73 şi art. 132-74 din C. pen. francez.

Prin Ordonanţa nr. 57 din 15.06.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a procedat la reţinerea persoanei solicitate pe o durată de 24 de ore, în conformitate cu art. art. 101 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, începând de la 15.06.2021, ora 14:50 până la data de 16.06.2021, ora 14:50.

La termenul din data de 16.06.2021, Curtea a procedat la luarea unei declaraţii persoanei solicitate, ocazie cu care aceasta a învederat ca nu are obiecţii privind identitatea, nu este de acord cu predarea către statul solicitant şi doreşte sa beneficieze de regula specialităţii.

La acelaşi termen de judecata Curtea a dispus amânarea cauzei pentru obţinerea de informaţii suplimentare de la autorităţile judiciare din Franţa, pentru motivele arătate în practicaua încheierii respective.

La termenul de judecată din data de 29.06.2021, Curtea a dispus amânarea cauzei ca urmare a lipsei dosarului nr. x/2021, acesta fiind înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi deoarece nu fusese înaintat un răspuns din partea autorităţilor din Franţa.

La termenul din data de 8.07.2021, Curtea a dispus amânarea cauzei având în vedere răspunsul incomplet înaintat de autorităţile franceze.

În ceea ce priveşte menţinerea măsurii arestării preventive a persoanei solicitate, Curtea a constat următoarele:

Pe numele cetăţeanului român A. a fost emis un mandat european de arestare la data de 20.05.2021 de către Parchetul Tribunalului Judiciar din Annecy, la baza acestuia aflându-se un mandat de arestare intern al autorităţilor judiciare din Franţa, emis la data de 4.12.2020.

În cuprinsul mandatului european de arestare s-a menţionat ca persoana solicitata a fost condamnată prin Sentinţa penala nr. 1070/2020 pronunţata de Tribunalul Corectional din Annecy, Franţa, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea a 119 infracţiuni de furt, prev. de art. 331-1, art. 331-4, art. 311-5, art. 322-l, art. 322-4, art. 322-15, art. 132-73 şi art. 132-74 din C. pen. francez.

În esenţa, s-a reţinut ca persoana solicitată a participat în calitate de coautor la o vastă serie de furturi comise în bandă organizată în detrimentul multor companii de construcţii sau de lucrări publice, cât şi pentru comiterea unor fapte de distrugere în dauna aceloraşi victime, în Savoie şi în Haute-Savoie, în intervalul cuprins între 16 iunie 2019 şi 15 octombrie 2019.

S-a constatat că faptele anterior menţionate se regăsesc în cadrul dispoziţiilor art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 republicata ca infracţiuni care dau loc la predare fără verificarea condiţiei dublei incriminări, în cazul în care sunt sancţionate de statul emitent cu o pedeapsă maximă de cel puţin 3 ani închisoare - or, în speţă, potrivit datelor din mandatul european de arestare, infracţiunea anterior menţionată este sancţionată de legea franceză cu o pedeapsă maximă de 10 ani închisoare.

Potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112.

Având în vedere că în cauză este necesară acordarea unui termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, aşa cum s-a arătat şi anterior, persoana solicitată nu a formulat obiecţiuni cu privire la identitate, iar faptele care au determinat emiterea mandatului european de arestare sunt grave prin raportare la contextul în care se reţine că au fost săvârşite şi urmările produse, faptul că persoana solicitată a suferit mai multe condamnări în Marea Britanie conform fişei de cazier judiciar, reţinând şi natura juridică a acestei instituţii care are la bază încrederea reciprocă între statele membre, Curtea a apreciat că se impune menţinerea stării de arest a persoanei solicitate, nici o altă măsură preventivă nefiind oportună la acest moment.

Împotriva încheierii din data de 8 iulie 2021 pronunţate în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestaţie, solicitând înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Examinând legalitatea şi temeinicia încheierii contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată A., cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază contestaţia ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte constată pe numele cetăţeanului român A. a fost emis un mandat european de arestare la data de 20.05.2021 de către Parchetul Tribunalului Judiciar din Annecy, la baza acestuia aflându-se un mandat de arestare intern al autorităţilor judiciare din Franţa, emis la data de 4.12.2020.

În cuprinsul mandatului european de arestare s-a menţionat că persoana solicitată a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 1070/2020 pronunţată de Tribunalul Corectional din Annecy, Franţa, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea a 119 infracţiuni de furt, prev. de art. 331-1, art. 331-4, art. 311-5, art. 322-l, art. 322-4, art. 322-15, art. 132-73 şi art. 132-74 din C. pen. francez.

În esenţa, s-a reţinut că persoana solicitata a participat în calitate de coautor la o vastă serie de furturi comise în bandă organizată în detrimentul multor companii de construcţii sau de lucrări publice, cât şi pentru comiterea unor fapte de distrugere în dauna aceloraşi victime, în Savoie şi în Haute-Savoie, în intervalul cuprins între 16 iunie 2019 şi 15 octombrie 2019.

Se constată că faptele anterior menţionate se regăsesc în cadrul dispoziţiilor art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 republicată ca infracţiuni care dau loc la predare fără verificarea condiţiei dublei incriminări, în cazul în care sunt sancţionate de statul emitent cu o pedeapsă maximă de cel puţin 3 ani închisoare - or, în speţa, potrivit datelor din mandatul european de arestare, infracţiunea anterior menţionată este sancţionată de legea franceză cu o pedeapsă maximă de 10 ani închisoare.

Totodată, Înalta Curte reţine că la data de 8 iulie 2021, instanţa de fond a solicitat autorităţilor franceze, faţă de răspunsul incomplet înaintat, realizarea unei expuneri succinte a împrejurărilor în care au fost comise infracţiunile menţionate în cuprinsul mandatului european de arestare, de către persoana solicitată A., cu arătarea circumstanţelor de comitere a acestor infracţiuni (loc şi dată), în condiţiile în care în mandatul european de arestare aceste fapte sunt descrise generic, precum şi necesitatea de a preciza data la care hotărârea de condamnare a rămas definitivă, modalitatea de aducere la cunoştinţă a persoanei solicitate A. despre procesul care s-a derulat împotriva sa în Franţa, dacă persoanei solicitate i s-a comunicat hotărârea de condamnare şi dacă acesta a fost asistat, în cursul procesului derulat pe teritoriul Franţei, de către un apărător ales sau din oficiu, întrucât aceste elemente nu se regăsesc în cuprinsul mandatului european emis.

Potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, "Instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112".

Examinând legalitatea şi temeinicia măsurii preventive dispuse faţă de persoana solicitată, Înalta Curte apreciază că în cauză subzistă temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării şi impun în continuare privarea de libertate a persoanei solicitate.

Scopul bunei desfăşurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare poate fi atins doar prin menţinerea măsurii arestării preventive, aspectele învederate de persoana solicitată în sensul că nu a avut cunoştinţă de dosar şi că nu a fost citat la niciun termen de judecată de către instanţa din Franţa care a pronunţat hotărârea de condamnare, nejustificând înlocuirea cu o altă măsură preventivă, respectiv arest la domiciliu sau control judiciar.

Art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 prevede următoarele:

"În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile".

Raportat la dispoziţiile mai sus-citate, Înalta Curte constată că nu a fost depăşită durata totală a măsurii arestării, persoana solicitată A. fiind arestată provizoriu la data de 16.06.2021.

Opţiunea Curţii de Apel Bucureşti pentru menţinerea măsurii arestării provizorii a fost determinată, pe lângă caracterul urgent al acestei proceduri şi de natura şi gravitatea faptelor pentru care persoana solicitată a fost condamnată de autorităţile judiciare franceze la o pedeapsă privativă de libertate, dar şi de antecedenţa penală a contestatorului, acesta fiind condamnat anterior la pedeapsa închisorii pentru fapte similare comise pe teritoriul Marii Britanii, precum şi de necesitatea obţinerii informaţiilor din partea autorităţilor franceze, necesare soluţionării cauzei.

În raport de aspectele prezentate, Înalta Curte constată că orice altă măsură preventivă, nu este oportună pentru asigurarea prezenţei persoanei solicitate în prezenta procedură de executare a mandatului european de arestare, măsura preventivă a arestului la domiciliu nefiind suficientă în privinţa contestatorului faţă de circumstanţele concrete ale cauzei şi în lipsa unor elemente concrete în raport cu care să se aprecieze că o măsură mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului pentru care a fost dispusă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale din data de 8 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2021.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator persoană solicitată, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A., împotriva încheierii penale din data de 8 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iulie 2021.

GGC - MM