Incidental recognition of foreign conviction and execution in lieu of EAW after refusal based on nationality ground

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 10/ME din data de 5 iulie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureş, în conformitate cu art. 109 alin. (1) cu referire la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a refuzat executarea mandatului european de arestare nr. x emis la data de 5 mai 2021 de Judecătoria Augsburg, Republica Federală Germania, pe numele persoanei solicitate A. .

În temeiul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, a recunoscut pe cale incidentală:

- Sentinţa din 9 noiembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Augsburg în dosarul nr. x, prin care persoana solicitată A. a fost condamnat la pedeapsa de un an şi 3 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiţionată, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 223 alin. (1), art. 224 alin. (1) pct. 2 din C. pen. german;

- Sentinţa din 24 iulie 2019 pronunţată de Judecătoria Augsburg în dosarul nr. BwR x, prin care s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei acordată prin sentinţa Judecătoriei Augsburg din 9 noiembrie 2017 şi s-a dispus executarea pedepsei de un an şi 3 luni închisoare aplicate împotriva persoanei solicitate A..

A dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de un an şi 3 luni închisoare aplicate persoanei condamnate A. prin Sentinţa din 9 noiembrie 2017 a Judecătoriei Augsburg, pedeapsă care a devenit executorie prin Sentinţa din 24 iulie 2019 a Judecătoriei Augsburg.

A scăzut din pedeapsa de un an şi 3 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A. un număr de 133 zile executate în detenţie pe teritoriul Republicii Federale Germania, precum şi perioada reţinerii, a arestării provizorii în vederea predării şi a arestării în vederea predării, începând cu data de 31 mai 2021 la zi.

În temeiul art. 99 alin. (3) teza finală din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de un an şi 3 luni închisoare la data de astăzi -de pronunţare a prezentei hotărâri- şi a revocat măsura arestării în vederea predării luată faţă de persoana solicitată A. prin încheierea penală din 7 iunie 2021.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. -Mureş a solicitat luarea măsurii arestării a persoanei solicitate A., în procedura prevăzută de art. 102 din Legea nr. 302/2004 republicată, având în vedere semnalarea introdusă în Sistemul de Informaţii Schengen pe numele acestuia, în baza mandatului european de arestare nr. x emis la data de 5 mai 2021 de Judecătoria Augsburg, Republica Federală Germania, în vederea executării pedepsei de un an şi 3 luni închisoare aplicate prin Sentinţa din 9 noiembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Augsburg pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 223 alin. (1), art. 224 alin. (1) pct. 2 din C. pen. german.

La termenul din 24 iunie 2021, A. a declarat în faţa primei instanţe că refuză să execute pedeapsa de un an şi 3 luni închisoare în statul membru emitent şi a cerut să execute această pedeapsă într-un penitenciar din România, prevalându-se de motivul facultativ de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată (art. 4 alin. (6) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI) -cetăţenia română a persoanei solicitate.

Având în vedere opoziţia persoanei solicitate, prima instanţă a informat autoritatea judiciară emitentă că evaluează posibilitatea să refuze executarea mandatului european de arestare şi să recunoască pe cale incidentală sentinţa de condamnare şi sentinţa prin care s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, ambele pronunţate de Judecătoria Augsburg, şi i-a solicitat trimiterea în maxim 20 de zile a celor două hotărâri traduse în limba română. În relaţiile trimise instanţei naţionale, procurorul din Augsburg a specificat că, în opinia sa, preluarea executării nu este valabilă nici în cazul refuzului executării unui mandat european de arestare fără o cerere formală, formulată prealabil conform Deciziei-cadru nr. 2008/909/JAI, iar preluarea executării fără cerere nu reprezintă un impediment în calea executării pedepsei în Germania. Cu toate acestea este posibilă acordarea ulterioară a aprobării privind preluarea executării.

În ceea ce priveşte motivul facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată (art. 4 alin. (6) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI), invocat de persoana solicitată, prima instanţă a constatat că este incident în cauză, întrucât persoana solicitată A. este cetăţean român, familia acestuia, de care este ataşat - sora lui şi cei trei copii minori- se află în România, că persoana solicitată are legături lingvistice, culturale şi sociale cu statul de origine, iar conexiunile cu statul german de condamnare sunt minimale şi se referă în particular la activităţile lucrative efectuate acolo în cursul anului 2017 şi la episodul care a dus la condamnarea lui în 9 noiembrie 2017, precum şi că, potrivit propriilor afirmaţii, în prezent în Germania nu se află nicio persoană apropiată lui.

În acest context, instanţa a constatat că sunt mult mai realiste şansele de reintegrare socială a lui A. dacă acesta va executa în România pedeapsa de un an şi 3 luni închisoare, decât dacă o va executa pe teritoriul Germaniei.

Referitor la pedeapsa de un an şi 3 luni închisoare aplicată persoanei solicitate A. prin sentinţa din 9 noiembrie 2017 a Judecătoriei Augsburg, a cărei executare a fost dispusă prin sentinţa aceleiaşi instanţe pronunţată în 24 iulie 2019, Curtea a constatat că nu există niciun impediment legal ca aceasta să fie executată într-un stabiliment penitenciar din România.

Cu privire la recunoaşterea pe cale incidentală a sentinţei din 9 noiembrie 2017 şi a sentinţei din 24 iulie 2019 pronunţate de Judecătoria Augsburg, din materialul dosarului, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa 9 noiembrie 2017, definitivă la data de 24 aprilie 2018, A. a fost condamnat la pedeapsa de un an şi 3 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiţionat, pentru săvârşirea unei infracţiuni de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 223 alin. (1), art. 224 alin. (1) pct. 2 din C. pen. german.

Prin sentinţa din 24 iulie 2019, definitivă la data de 17 decembrie 2019, Judecătoria Augsburg, dat fiind faptul că persoana condamnată a încălcat în mod grav şi cu insistenţă condiţia monetară care i-a fost impusă prin hotărârea din 9 noiembrie 2017, de a plăti 500 euro cel târziu până în a XII-a lună de la rămânerea definitivă a acelei hotărâri, a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei acordată prin sentinţa Judecătoriei Augsburg din 9 noiembrie 2017 şi a dispus executarea pedepsei de un an şi 3 luni închisoare aplicate împotriva lui A..

În fapt, prin sentinţa de condamnare din 9 noiembrie 2017, s-a reţinut că la data de 30 iunie 2017, în jurul orei 21:40, în localul "Parstuberl" de la adresa Parkstrasse 7 din Langweid am Lech, A., în mod conştient şi voluntar a lovit-o în faţă pe persoana vătămată B.. În timpul incidentului, A. a ţinut în mână un obiect cu tăiş ascuţit pe care l-a folosit pentru a înjunghia victima în faţă. În urma acestui fapt, victima a suferit dureri, precum şi o tăietură la buza superioară de aproximativ trei centimetri lungime, consecinţă pe care inculpatul, în orice caz, a prevăzut-o şi a cărei producere a acceptat-o.

Având în vedere această stare de fapt, prima instanţă a constatat că fapta pentru care Judecătoria Augsburg a aplicat persoanei condamnate A. pedeapsa de un an şi 3 luni închisoare ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen.

Întrucât nu au fost identificate motive de nerecunoaştere şi neexecutare ale sentinţelor din 9 noiembrie 2017 şi din 24 iulie 2019 pronunţate de Judecătoria Augsburg în dosarul nr. x, în baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea a dispus recunoaşterea pe cale incidentală a celor două hotărâri, cu consecinţa executării de către persoana solicitată A. într-un penitenciar din România a pedepsei de un an şi 3 luni închisoare.

A computat din pedeapsa de un an şi 3 luni închisoare un număr de 133 zile executate de persoana solicitată în detenţie pe teritoriul Germaniei, precum şi perioada reţinerii, a arestării provizorii în vederea predării şi a arestării în vederea predării, petrecute în România, începând cu data de 31 mai 2021 la zi.

Întrucât s-a constatat că au dispărut temeiurile care au determinat luarea faţă de persoana solicitată a măsurii arestării provizorii în vederea predării, prima instanţă a dispus revocarea ei.

Împotriva acestei sentinţe, persoana solicitată a formulat contestaţie, solicitând, în esenţă, reindividualizarea pedepsei un an şi 3 luni închisoare sau înlocuirea măsurii arestării provizorii cu arestul la domiciliu.

Examinând sentinţa penală contestată prin prisma criticilor invocate, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie este nefondată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că faţă de persoana solicitată A. a fost emis, la data de 5 mai 2021, de Judecătoria Augsburg, Republica Federală Germania, mandatul european de arestare nr. x, în vederea executării pedepsei de un an şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa din 9 noiembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Augsburg pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 223 alin. (1), art. 224 alin. (1) pct. 2 din C. pen. german.

Potrivit situaţiei de fapt reţinute în sentinţă, la data de 30 iunie 2017, în jurul orei 21:40, în localul "Parstuberl" de la adresa Parkstrasse 7 din Langweid am Lech, A., în mod conştient şi voluntar a lovit-o în faţă pe persoana vătămată B.. În timpul incidentului, A. a ţinut în mână un obiect cu tăiş ascuţit pe care 1-a folosit pentru a înjunghia victima în faţă. În urma acestui fapt, victima a suferit dureri, precum şi o tăietură la buza superioară de aproximativ trei centimetri lungime, consecinţă pe care inculpatul, în orice caz, a prevăzut-o şi a cărei producere a acceptat-o.

Întrucât persoana solicitată A. nu a plătit 500 EURO cel târziu până în a XII-a lună de la rămânerea definitivă a hotărârii, prin sentinţa din data de 24 iulie 2019 pronunţată de Judecătoria Augsburg în dosarul nr. BwR x, a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei acordată prin sentinţa Judecătoriei Augsburg din 9 noiembrie 2017, dispunându-se executarea pedepsei de un an şi 3 luni închisoare.

În faţa primei instanţe, persoana solicitată A. a invocat motivul facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, invocând faptul că este cetăţean român şi nu doreşte să execute pedeapsa într-un penitenciar din Germania având în vedere că familia sa este în România.

Potrivit art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, "autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare (...) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent".

Înalta Curte constată că actele dosarului confirmă susţinerile persoanei solicitate, respectiv că este cetăţean român, familia sa - sora lui şi cei trei copii minori- se află în România, are legături lingvistice, culturale şi sociale cu statul de origine, în Germania neaflându-se nicio persoană apropiată lui.

În aceste condiţii, în mod legal, prima instanţă a procedat la recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârilor străine de condamnare potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (3) din Legea 302/2004, respectiv a sentinţelor din 9 noiembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Augsburg în dosarul nr. x (prin care s-a dispus condamnarea) şi din 24 iulie 2019 pronunţată de Judecătoria Augsburg în dosarul nr. BwR x (prin care s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei), trimise de autorităţile judiciare germane la cererea instanţei naţionale.

Înalta Curte, în baza propriului demers analitic constată că cele două sentinţe pronunţate în străinătate au caracter definitiv şi sunt executorii, fapta pentru care persoanei condamnate A. i s-a aplicat pedeapsa de un an şi 3 luni închisoare ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen., durata pedepsei de 1 an şi 3 luni închisoare pe care trebuie să o execute este compatibilă cu pedeapsa prevăzută de legea română în cazul infracţiunilor de natura celei comise de contestator, persoana solicitată este de acord să execute pedeapsa într-un penitenciar din România şi nu există motive de nerecunoaştere şi neexecutare din cele prev. de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în mod corect prima instanţă a dispus recunoaşterea hotărârilor penale definitive privind persoana solicitată A..

Solicitarea contestatorului de reindividualizare a pedepsei de 1 an şi 3 luni închisoare în sensul reducerii ei sau de a schimba modalitatea de executare nu poate fi primită.

În procedura specială de recunoaşterea hotărârilor străine de condamnare şi executare a pedepselor aplicate prin aceste hotărâri pe teritoriul României instanţa naţională nu este abilitată să analizeze temeinicia pedepsei aplicate prin hotărârea străină de condamnare care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Examenul pe care îl poate face instanţa naţională se rezumă la îndeplinirea cerinţelor prev. de art. 166 - 173 din Legea nr. 302/2004.

Intervenţia instanţei naţionale este permisă doar în limita dispoziţiilor art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, atunci când este necesară adaptarea pedepsei aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, respectiv dacă natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română, sau dacă durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

Doar în aceste situaţii adaptarea de către instanţa de judecată a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiuni similare.

Însă pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare este compatibilă cu natura pedepsei prevăzute de legislaţia penală română şi nu depăşeşte maximul special al pedepsei închisorii impus pentru infracţiunea prev. de art. 193 alin. (1) C. pen. (care este de 2 ani).

Nici cererea privind arestul la domiciliu formulată de persoana solicitată nu poate fi primită având în vedere natura acestei măsuri, respectiv măsură preventivă care are caracter temporar, putând fi dispusă doar până la soluţionarea definitivă a cauzei. Or, prezenta decizie este definitivă, iar dispoziţiile sentinţei pronunţate de prima instanţă şi confirmate prin prezenta hotărâre sunt executorii potrivit art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în cauză fiind emis deja mandat de executare a pedepsei închisorii.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 10/ME din data de 5 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 10/ME din data de 5 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iulie 2021.

GGC - MM