Withdrawal of appeal in European Arrest Warrant surrender procedure

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 49 din data de 30 iunie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi în baza art. 104 alin. (7), art. 109 din Legea nr. 302/2004 a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 16.06.2021 de Judecătorul de Drepturi şi Libertăţi din Den Haag - Olanda, în dosarul A., pe numele persoanei solicitate B., deţinut în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul I.P.J. Sibiu, precum şi predarea persoanei solicitate către autorităţile competente ale statului emitent.

A constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Olanda şi nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii.

În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 s-a stabilit că predarea persoanei solicitate se va face sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România în vederea executării acesteia.

În baza art. 104 alin. (9) din Legea 302/2004, a fost menţinută măsura arestării în vederea predării dispusă faţă de persoana solicitată prin încheierea penală nr. 70/2021 pronunţată la 25.06.2021 în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Alba Iulia (Mandat de arestare în vederea predării nr. 30/2021 din 25.06.2021), până la predare, dar nu mai mult de 30 de zile.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin sesizarea formulată în dosarul nr. x/2021 din 25.06.2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat luarea măsurii arestării provizorii faţă de persoana solicitată B., având în vedere semnalarea introdusă de Biroul SIRENE naţional din Olanda privind mandatul european de arestare emis la 8.06.2021 pe numele persoanei solicitate în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

În motivarea sesizării s-a arătat că persoana solicitată B. este cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de participarea la o organizaţie infracţională, art. 225: uz de fals, art. 231: călătorie cu paşaport fals, art. 326 înşelătorie, art. 420 bis: spălare de bani, art. 420 ter: spălare de bani în formă repetată, participare într-o organizaţie infracţională, înşelătorie, cu afectarea intereselor 5 financiare ale Comunităţilor europene în sensul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor europene, iar potrivit C. pen. român, aceste fapte constituie infracţiunile de spălare de bani în formă continuată, prevăzute de art. 29 din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 35 C. pen., înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., uz de fals prev. de art. 323 C. pen.

În fapt, s-a reţinut că Investigaţia A. se concentrează pe o organizaţie infracţională care este implicată în înşelătorii prin care se ofereau case spre închiriere. (Fapta 1) Persoana căutata este suspectată că este implicată în scheme frauduloase din anul 2015, prin care se ofereau case spre închiriere. Se suspicionează, în baza unor caracteristici similare, în special folosirea unei anumite identităţi false de cetăţenie suedeză, că persoana căutata a fost implicată în cel puţin 300 de cazuri de înşelătorie. (Fapta 2) În plus, se suspicionează că persoana este membru al unei organizaţii care săvârşea înşelătorii, deschidea conturi în străinătate, posta anunţuri şi spăla bani. (Fapta 3) Se suspicionează că persoana a fost implicată în spălarea produselor infracţiunii rezultate din înşelătorii, în valoare de 696,000 EURO. Din cele 300 de cazuri de înşelătorii, s-a realizat un venit de această valoare prin intermediul unor conturi bancare din diferite ţări europene. Această sumă a dispărut. Persoana este suspectată că i-ar fi revenit cel puţin o parte din această sumă. Ancheta penală a arătat faptul că persoana a contactat părţile vătămate cu ajutorul unui număr de telefon olandez. Acest număr şi/sau echipamentul telefonic sunt disponibile în câteva declaraţii. Înşelătoriile au făcut uz de un document suspectat a fi fals, de origine suedeză, care a fost folosit în câteva duzini de cazuri. Prezumţia este că persoana a fost implicată în aceste fraude. Din rapoartele primite reiese că unul sau mai mulţi participanţi la infracţiuni au câştigat încrederea victimelor utilizând numele şi logo-ul C. şi un site C. care nu se putea vizualiza foarte bine. Prin acest site, se făcea plata în avans, care reprezenta chiria pe mai multe luni. În toate aceste cazuri, nu se putea face plata prin website-ul fals, victimei cerându-i-se să facă un transfer bancar într-un cont dintr-o bancă străină. În toate cazurile, adevăratul proprietar sau deţinător al casei nu voia să închirieze casa, totul fiind o escrocherie.

Prin încheierea penală nr. 70/2021 din 25.06.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi în consecinţă, în baza art. 104 alin. (8), (10) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate B., pe o perioadă de 10 zile, începând cu data de 25.06.2021 şi până la data de 4.07.2021, inclusiv.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că pe numele persoanei solicitate B., cetăţean român, domiciliat în România, a fost emis la data de 8.06.2021 de către procurorul D. un mandat de arestare în afara flagrantului delict în baza căruia a fost emis la data de 16.06.2021 în dosarul A. de către Judecătorul de Drepturi şi Libertăţi din 7 Den Haag, Olanda.

În mandatul european de arestare s-a reţinut că cercetarea din dosar se referă la fapte de înşelătorii prin care se ofereau case spre închiriere, săvârşite începând cu anul 2015, din plângerile penale formulate rezultând că unul sau mai mulţi infractori, în colaborare, au câştigat încrederea victimelor folosindu-se de numele şi logo-ul C., precum şi un website C. fals, greu de distins de cel adevărat. Pe acest site web infractorii intermediau închirierea de locuinţe, solicitând plata unui avans constând în chiria pe câteva luni şi o garanţie. În toate cazurile însă, plata pe website-ul fals nu a reuşit, astfel că victimelor li s-a cerut să transfere suma direct într-un cont bancar străin. Totodată, s-a arătat că în toate cazurile chiriaşul/proprietarul real nu dorea să închirieze locuinţa, fiind vorba de o înşelătorie. S-a reţinut că din ancheta penală a reieşit suspiciunea implicării persoanei solicitate în aceste înşelătorii, aceasta intrând în contact cu părţile păgubite prin intermediul unui număr de telefon din Olanda, folosit la comiterea mai multor fapte, şi al unui document de identitate suedez presupus fals, folosit şi în alte zeci de cazuri.

S-au reţinut următoarele fapte: Fapta 1) Persoana căutata este suspectată că este implicată în scheme frauduloase încă din anul 2015, oferind în mod fals locuinţe spre închiriere. Se suspicionează că, în baza unor caracteristici corespunzătoare, în special a utilizării unei anumite identităţi false suedeze, persoana căutata a fost implicată în cel puţin 300 de cazuri de înşelătorie. (Fapta 2) În plus, se suspicionează că persoana solicitată a făcut parte dintr-un grup infracţional care a facilitat aceste înşelătorii prin deschiderea de conturi în străinătate, plasarea de anunţuri şi spălarea banilor. (Fapta 3) Se mai suspicionează că persoana solicitată a fost implicată în spălarea veniturilor provenite din înşelătorii, în valoare de 696,000 EURO. Din cele 300 de cazuri de înşelătorii, s-a realizat un venit de această valoare. Această sumă a dispărut de fiecare dată, prin intermediul unor conturi bancare din diferite ţări europene.

S-a reţinut că persoana solicitată este suspectată că ar fi fost implicat în spălarea banilor sau că cel puţin i-ar fi revenit o parte din această sumă.

Curtea a reţinut şi că potrivit celor menţionate şi în mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare olandeze, persoana solicitată este cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de participare la o organizaţie infracţională, prev. de art. 225; uz de fals, prev. de art. 231; călătorie cu paşaport fals, prev. de art. 326; înşelătorie, prev. de art. 420 bis; spălare de bani, prev. de art. 420 ter; spălare de bani în formă repetată, participare într-o organizaţie infracţională, înşelătorie, cu afectarea intereselor financiare ale Comunităţilor europene în sensul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor europene, prev. de art. 140 din C. pen. olandez, fapte sancţionate cu pedepse cu închisoarea de până la 6, respectiv 8 ani, iar C. pen. român incriminează faptele de spălare de bani în formă continuată, pedeapsa fiind închisoarea de la 3 la 10 ani, înşelăciune, pedeapsa fiind închisoarea de la 1 la 5 ani, uz de fals, pedeapsa fiind închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda, fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări a faptei care dă loc la predare, cerută de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Prima instanţă a constatat că mandatul european de arestare emis în baza mandatului olandez de arestare în afara flagrantului delict pe numele persoanei solicitate conţine toate informaţiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004.

Audiată în faţa instanţei, persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea sa, şi nu renunţă la beneficiul conferit de regula specialităţii.

Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, infracţiunile pentru care a fost emis mandatul european de arestare fiind incriminate şi în legislaţia română la art. 29 din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 35 C. pen. (spălare de bani în formă continuată, pedeapsa fiind închisoarea de la 3 la 10 ani), la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (înşelăciune, pedeapsa fiind închisoarea de la 1 la 5 ani) şi la art. 323 C. pen..(uz de fals, pedeapsa fiind închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau amenda), în cauză nu este incident niciunul din motivele de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004 şi nu există niciun motiv de amânare a predării, problemele de sănătate invocate de persoana solicitată nefiind de o gravitate care să facă imposibilă predarea sa imediată, aşa cum prevede art. 114 rap. la art. 58 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce priveşte motivul de amânare a predării invocat de către persoana solicitată, prevăzut de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, respectiv situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, raportat la conţinutul înscrisului depus la dosar la solicitarea instanţei de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea, Curtea a considerat că nu este incident în cauză.

Deopotrivă, Curtea a apreciat că în cauză nu este incident nici motivul de refuz al predării prevăzut 58 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004, întrucât afecţiunea de care acesta persoana solicitată nu poate fi încadrată în categoria bolilor grave care fac imposibilă predarea imediată

În ceea ce priveşte legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a arestării în vederea predării, s-a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă în continuare, raportat în principal la durata scurtă de timp scursă de la luarea măsurii, iar persoana solicitată nu prezintă suficiente garanţii care să asigure prezenţa sa în faţă autorităţilor judiciare şi care să înlăture orice risc de sustragere de la derularea procedurilor în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare cu atât mai mult cu cât procedura prevăzută de art. 104 din Legea nr. 302/2004, nu este compatibilă cu altă măsură preventivă decât cea a arestării în vederea predării.

Pe cale de consecinţă, instanţa, constatând îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de lege, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Împotriva acestei sentinţe persoana solicitată a formulat contestaţie, solicitând înlocuirea măsurii arestării provizorii, în principal, cu măsura arestului la domiciliu, indicând şi adresa sa, municipiul Sibiu, Aleea x, jud. Sibiu, iar în subsidiar, cu măsura controlului judiciar, învederând motive de sănătate, dovedite cu acte medicale.

La termenul din data de 13 iulie, cu ocazia dezbaterilor, contestatorul persoană solicitată B. a învederat instanţei că doreşte să retragă contestaţia formulată împotriva Sentinţei penale nr. 49 din data de 30 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, poziţia părţii fiind confirmată şi de apărătorul acesteia.

Evaluând manifestarea de voinţă a contestatorului persoană solicitată B. Înalta Curte constată că aceasta respectă exigenţele art. 415 alin. (1) C. proc. pen., aplicabile în procedura pendinte ca efect al dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., care completează dispoziţiile art. 110 alin. (1) şi art. 111 din Legea nr. 302/2004, în condiţiile art. 7 din acelaşi act normativ, raportat la art. 24 din Legea nr. 255/2013.

Ca urmare, dând eficienţă principiului dreptului părţii de a dispune asupra cererii formulate, principiu instituit expres în materia dreptului procesual penal, ale cărui norme completează dispoziţiile legii speciale, Înalta Curte va lua act de retragerea contestaţiei formulate de persoana solicitată B. împotriva Sentinţei penale nr. 49 din data de 30 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Înalta Curte constată că în cadrul prezentei proceduri, persoana solicitată B. a fost reţinută şi arestată provizoriu în perioada 25 iunie 2021 la zi.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca, potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din acelaşi cod, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestaţiei formulată de persoana solicitată B. împotriva Sentinţei penale nr. 49 din data de 30 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Constată că persoana solicitată B. a fost reţinută şi arestată provizoriu în perioada 25 iunie 2021 la zi.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 iulie 2021.

GGC - MM