Impossibility to defer European Arrest Warrant execution or replace post-surrender detention with judicial surveillance after surrender judgment became final
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal's order to maintain provisional detention and refusing to defer the surrender process. The case involved a request to replace pre-trial detention with judicial surveillance and to postpone execution of two definitive European Arrest Warrants (issued by Italian and French authorities) until a separate domestic criminal trial concluded. The Court held that the initial ground for deferring surrender (serving a concurrent domestic sentence) had ceased, and the defendant could not invoke a new ground (a pending domestic case known before the final surrender rulings) after the detention orders had become final, as this would circumvent the res judicata of the definitive judgments. Under Articles 58 and 114 of Law No. 302/2004 and Articles 104(6), (11), and 13, the Court ruled that once surrender is ordered via final judgment, provisional detention is mandatory and cannot be replaced by lighter preventive measures, which are permissible only during the preliminary phase of the extradition request proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 275 alin. (2) C. proc. pen, art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, art. 109 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, art. 230 C. proc. pen, art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004; Impossibility to defer European Arrest Warrant execution or replace post-surrender detention with judicial surveillance after surrender judgment became final: În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. persoana solicitată a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 30 iunie 2021, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondată cererea formulată de persoana solicitată A. privind amânarea predării către autorităţile judiciare din Italia, în baza mandatului european de arestare emis la data de 30.07.2020 de către Judecătorul de Instrucţie de la Tribunalul Reggio- Calabria- Italia, în dosarul de referinţă - x, aşa cum s-a dispus cu titlu definitiv prin Sentinţa penală nr. 151 din 28.09.2020.
Prin aceeaşi încheiere a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar, formulată de persoana solicitată A..
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. persoana solicitată a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut că, la data de 29.06.2021, persoana solicitată A. a solicitat înlocuirea măsurii arestării cu măsura preventivă a controlului judiciar şi amânarea predării sale către autorităţile judiciare din Italia, întrucât pe rolul Judecătoriei Focşani se află Dosarul nr. x/2020, în care are calitatea de inculpat, apreciind că se impune amânarea predării sale către autorităţile judiciare străine până la rămânerea definitivă a hotărârii ce urmează a fi dispusă în acest dosar. Totodată, persoana solicitată a susţinut că doreşte să îşi rezolve afacerile judiciare din România şi intenţionează să se împace cu persoana vătămată, în cadrul dosarului mai sus indicat.
Analizând actele şi lucrările dosarului Curtea a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 151 din 28.09.2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în Dosarul nr. x/2020, definitivă, în baza art. 109 alin. (1) în referire la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a admis cererea autorităţilor judiciare italiene, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 30.07.2020 de către Judecătorul de Instrucţie de la Tribunalul Reggio - Calabria - Italia, în dosarul de referinţă - x pe numele persoanei solicitate A. şi s-a luat act de consimţământul persoanei solicitate A. de a fi predată autorităţilor judiciare italiene.
Conform art. 114 alin. (1) în referire la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a amânat predarea persoanei solicitate A. până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei de 2 ani şi 3 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 843/19.06.2010, pronunţată de Judecătoria Oradea - mandat de executare nr. 953/09.07.2019.
Totodată, în baza art. 12 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene şi art. 104 alin. (13) în referire la art. 109 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în vederea predării autorităţilor judiciare din Italia, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data încetării cauzei pentru care s-a dispus amânarea predării, respectiv până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate ori până la executarea pedepsei la termen.
În baza art. 230 C. proc. pen. s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare şi executarea acestuia în vederea predării în cadrul Arestului IPJ Vrancea.
S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la regula specialităţii.
Deopotrivă, prima instanţă a reţinut şi că prin Sentinţa penală nr. 187 din 20.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/2020, definitivă, s-a admis cererea autorităţii judiciare franceze şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.10.2020 de Parchetul de pe lângă Jurisdicţia Inter-Regională Specializată din Nancy, în dosarul de referinţă Nr. Parchet: x; Nr. Instrucţie: x (în baza mandatului de arestare din data de 22.05.2020 emis de Judecătorul de Instrucţie de la Tribunalul Judiciar din Nancy), faţă de persoana solicitată A., s-a luat act de consimţământul persoanei solicitate de a fi predată autorităţilor judiciare din Franţa.
Conform art. 114 alin. (1) în referire la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a amânat predarea persoanei solicitate A. până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate ori executării pedepsei de 2 ani 3 luni şi 10 zile închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 843/19.06.2019, pronunţată de Judecătoria Oradea în Dosarul nr. x/2018.
În baza art. 12 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene şi art. 104 alin. (6) şi (10) din Legea nr. 302/2004, în vederea predării autorităţilor judiciare din Franţa, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data încetării cauzei pentru care s-a dispus amânarea predării.
În baza disp. art. 116 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a stabilit prioritatea de predare a persoanei solicitate A. în favoarea autorităţilor judiciare din Italia, potrivit Sentinţei penale nr. 151/28.09.2020 a Curţii de Apel Galaţi (Dosar nr. x/2020, mandat de arestare provizorie nr. 50/E/28.09.2020).
În baza art. 230 C. proc. pen. s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.
S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la regula specialităţii.
S-a solicitat autorităţii judiciare franceze respectarea garanţiilor prevăzute în art. 5 din Decizia Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 - 2002/584/JAI, precum şi în art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Faţă de aspectele anterior menţionate, prima instanţă a constatat că predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Italia are caracter definitiv, întrucât motivul iniţial care a impus amânarea predării persoanei solicitate, respectiv executarea pedepsei de 2 ani şi 3 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 843/19.06.2010, pronunţată de Judecătoria Oradea, a încetat.
În aceste condiţii, la data de 23.06.2021, persoana solicitată a fost încarcerată - la Arestul IPJ Vrancea, în baza mandatului de arestare nr. x din 28.09.2020, emis de Curtea de Apel Galaţi, în Dosarul nr. x/2020, baza Sentinţei penale nr. 151 din 28.09.2020.
În acelaşi timp, prima instanţă a considerat că nu se impune amânarea predării persoanei solicitate A., nefiind incidente prevederile art. 114 în referire la art. 58 alin. (1) - (5) din Legea nr. 302/2004, întrucât amânarea predării se poate dispune în situaţia în care motivul care ar impune soluţia de amânare ar fi adus în discuţia participanţilor procesuali pe durata judecăţii cererii privind executarea mandatului european de arestare, deci până la adoptarea unei soluţii pe fondul cauzei. În speţă, soluţia vizând punerea în executare a mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Italia este definitivă. O eventuală admitere a cererii referitoare la amânarea predării în baza mandatului european de arestare, ar afecta caracterul definitiv al Sentinţei penale nr. 151 din 28.09.2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în Dosarul nr. x/2020, precum şi al Sentinţei penale nr. 187 din 20.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/2020.
Mai mult, s-a arătat că la momentul soluţionării Dosarului nr. x/2020, respectiv la data pronunţării Sentinţei penale nr. 187/20.11.2020, exista înregistrat pe rolul Judecătoriei Focşani, Dosarul nr. x/2020.
Prima instanţă a considerat că nu se impune înlocuirea măsurii arestării cu măsura preventivă a controlului judiciar, întrucât soluţia de predare a persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Italia şi implicit cea de arestare pentru o perioadă de 30 de zile au caracter definitiv, stabilit prin Sentinţa penală nr. 151 din 28.09.2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.
Raportat la exigenţele art. 104 alin. (6) şi (11) din Legea nr. 302/2004, art. 98 din aceeaşi lege şi 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, după admiterea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare singura măsură preventivă ce poate fi dispusă este cea a arestării provizorii, lăsarea în libertate a persoanei solicitate prin luarea altei măsuri preventive putând avea loc doar pe parcursul soluţionării cererii privind executarea mandatului european de arestare, nu şi după momentul pronunţării unei hotărâri definitive vizând predarea către autorităţile judiciare emitente.
Prima instanţă a apreciat că în speţă sunt îndeplinite dispoziţiile art. 223 şi art. 226 C. proc. pen., iar cererea persoanei solicitate vizând înlocuirea măsurii arestării cu măsura preventivă a control judiciar nu are fundament juridic şi excedează dispoziţiilor legale referitoare la executarea mandatului european de arestare.
Împotriva acestei încheieri, persoana solicitată A. a formulat contestaţie, solicitând înlocuirea măsurii arestării cu măsura controlului judiciar şi amânarea predării până la soluţionarea Dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Judecătoriei Focşani. De asemenea, a apreciat că măsura arestării este una excesivă în considerarea faptului că o altă persoană, cercetată de autorităţile franceze în aceeaşi cauză, a fost plasată sub control judiciar, dispunându-se şi amânarea predării până la soluţionarea definitivă a cauzelor penale în care este cercetat în România, indicând Hotărârea nr. 167/14.10.2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată contestaţia ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, dispoziţiile art. 58 alin. (1) - (5) din aceeaşi lege, privind predarea amânată sau temporară în cazul extrădării, se aplică în mod corespunzător şi în situaţia persoanei solicitate.
Astfel, conform art. 58 din Legea nr. 302/2004:
(1) În situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
(2) Predarea poate fi amânată atunci când:
a) se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana extrădată suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată. În acest caz, predarea se amână până când starea de sănătate a persoanei extrădate se va ameliora;
b) persoana extrădată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În acest caz, predarea se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, astfel încât predarea să fie posibilă;
c) din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată.
(3) În cazul amânării predării persoanei extrădate, instanţa emite un mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. În cazul în care persoana extrădată se află, la momentul admiterii cererii de extrădare, sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autorităţile judiciare române, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.
(4) Prin excepţie de la alin. (1), la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autorităţile române şi statul solicitant.
(5) Atunci când cererea prevăzută la alin. (4) este transmisă după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, predarea temporară este aprobată de preşedintele secţiei penale a curţii de apel care a soluţionat cererea de extrădare, prin încheiere motivată, dată în cameră de consiliu. La cererea preşedintelui secţiei penale a curţii de apel, organul judiciar pe rolul căruia se află cauza ori instanţa de executare transmite informaţiile solicitate.
Înalta Curte constată că faţă de persoana solicitată A. au fost emise:
- mandatul european de arestare, la data de 30.07.2020 de către Judecătorul de Instrucţie de la Tribunalul Reggio - Calabria - Italia, în dosarul de referinţă - x;
- mandatul european de arestare, la data de 14.10.2020 de Parchetul de pe lângă Jurisdicţia Inter-Regională Specializată din Nancy, în dosarul de referinţă Nr. Parchet: x; Nr. Instrucţie: x.
Cererile autorităţilor judiciare emitente ale celor două mandate europene de arestare şi de punere în executare a acestora au fost admise prin Sentinţa penală nr. 151 din 28.09.2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/2020 şi respectiv, prin Sentinţa penală nr. 187 din 20.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/2020, ambele definitive, întrucât persoana solicitată şi-a exprimat consimţământul la predare.
Întrucât persoana solicitată, la momentul soluţionării celor două cauze, se afla în executarea pedepsei de 2 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 843/19.06.2010, pronunţată de Judecătoria Oradea în Dosarul nr. x/2018, predarea persoanei solicitate a fost amânată până la executarea sau considerarea ca executată a acestei pedepse.
La data de 23.06.2021, constatându-se că motivul care a impus amânarea predării a dispărut, persoana solicitată a fost încarcerată în baza mandatului de arestare nr. x din 28.09.2020, emis de Curtea de Apel Galaţi, în Dosarul nr. x/2020, în baza Sentinţei penale nr. 151 din 28.09.2020.
La data de 29 iunie 2021, persoana solicitată a formulat cerere de înlocuire a măsurii arestării cu măsura preventivă a controlului judiciar şi de amânare a predării către autorităţile judiciare din Italia până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2020, în care are calitatea de inculpat, aflat pe rolul Judecătoriei Focşani.
Înalta Curte constată că hotărârile prin care s-au admis cererile de punere în executare a mandatelor europene de arestare emise de autorităţile judiciare italiene, şi respectiv franceze, sunt definitive, iar motivul pentru care s-a dispus, prin cele două hotărâri, amânarea predării a încetat.
Noua cerere de amânare a predării formulată de persoana solicitată vizează Dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Judecătoriei Focşani, în care acesta are calitatea de inculpat, şi a fost formulată ulterior soluţionării definitive a celor două cereri de punere în executare a mandatelor europene de arestare, la care s-a făcut referire în precedent.
Din datele furnizate de persoana solicitată a rezultat că, la momentul pronunţării Sentinţei penale nr. 187 din 20.11.2020, în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Galaţi, prin care a fost admisă cererea de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare franceze, Dosarul nr. x/2020 invocat în cauza de faţă era deja înregistrat pe rolul Judecătoriei Focşani (16.11.2020), ceea ce înseamnă că persoana solicitată cunoştea şi putea invoca un eventual motiv suplimentar de amânare a predării, ceea ce nu s-a întâmplat.
În acest context, prima instanţă a apreciat în mod corect că nu sunt incidente prevederile art. 114 cu referire la art. 58 alin. (1) - (5) din Legea nr. 302/2004, întrucât amânarea predării se poate dispune în situaţia în care motivul care ar impune soluţia de amânare, atunci când este preexistent soluţionării definitive a cererii de predare, a fost comunicat sau cunoscut în orice alt mod de autoritatea judiciară pe durata soluţionării cererii de executare a mandatului european de arestare, deci până la adoptarea unei soluţii pe fondul cauzei. Or, în cauză, deşi avea cunoştinţă de implicarea sa într-o altă procedură, contestatorul nu a adus la cunoştinţa autorităţii judiciare de executare o atare împrejurare, anterior rămânerii definitive a soluţiei de predare, ci abia ulterior punerii efective în executare a mandatului european de arestare.
Procedând în acest mod, contestatorul persoană solicitată a urmărit eludarea caracterului definitiv al Sentinţei penale nr. 151 din 28.09.2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/2020, încercând să valorifice judiciar propria culpă şi să obţină, astfel, modificarea unei hotărâri definitive, ceea ce nu este permis de lege.
Solicitarea contestatorului persoană solicitată de a se dispune înlocuirea măsurii arestării cu măsura controlului judiciar este, de asemenea, lipsită de temei legal.
Din interpretarea sistematică a textelor care reglementează luarea măsurilor preventive pe parcursul procedurii de punere în executare a unui mandat european de arestare, cuprinse în art. 104 alin. (11) şi 13 din Legea nr. 302/2004, rezultă că măsura arestării este obligatorie şi se dispune de îndată atunci când s-a admis sesizarea autorităţilor statului solicitant şi s-a dispus predarea.
În acest sens, instanţa de control judiciar notează că posibilitatea înlocuirii măsurii arestării cu o măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., este posibilă doar în cursul judecării cererii de executare a mandatului european, nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării.
Constatând, aşadar, legalitatea şi temeinicia încheierii din data de 30 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de persoana solicitată A., dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar plata onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, te din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 30 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 iulie 2021.
GGC - GV