Continuation of preventive seizure over marital property in organized crime: presumption of innocence and proportionality of asset measures

Asupra cauzei de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 22 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 2502 C. proc. pen. au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse în baza ordonanţele emise în Dosarul nr. x/2014 asupra bunurilor mai multor inculpaţii inculpaţilor, printre care şi:

- A.- imobil situat în Bucureşti, Şos. x, nr. cadastral x, deţinut în cote egale de A. şi B.; teren intravilan în suprafaţă de 468 mp, situat în com. Tisău, jud. Buzău, tarlaua x, nr. cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x UAT Tisău, având ca proprietar pe B., soţul inculpatei; imobil cu destinaţia locuinţă, P+M, construit pe terenul mai sus menţionat, situat în com. Tisău, jud. Buzău, deţinut de A. şi B.; autoturism marca x, nr. de înmatriculare provizoriu x, serie şasiu x, valoare aproximativă de 18.000 euro; 3.100 dolari SUA şi 6040 euro;

- C. -imobilul: casă de locuit, înscrisă în CF x Girisu de Criş, nr. topo x situată administrativ în com. Nojorid, sat Livada, nr. 205, jud. Bihor, proprietar C.

Pentru a dispune astfel instanţa de fond a reţinut că, analizând temeinicia măsurilor asigurătorii, potrivit art. 2502 C. proc. pen., instanţa a constatat că subzistă toate temeiurile avute în vedere la luarea acestor măsuri.

S-a arătat că inculpaţii D., E., F., A., G., H., I., J., K., L., M., N. O., P. şi Q., SC R. SRL, SC S. SRL, C., T., U., SC V. SRL Cluj-Napoca, sunt trimişi în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni de rezultat, că există constituire de parte civilă, existând şi suspiciunea rezonabilă că aceştia ar fi putut comite faptele pentru care sunt cercetaţi, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie de care aceştia beneficiază potrivit art. 4 C. proc. pen., art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 23 alin. (11) din Constituţia României.

Împotriva încheierii din data de 22 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021, în termen legal inculpaţii A. şi C. au formulat contestaţii.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 16 iunie 2021, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, susţinerile părţilor nemaifiind reluate.

Atât în concluziile formulate cu ocazia dezbaterilor cât şi în motive scrise, inculpatul C. a solicitat, admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii şi, în rejudecare, ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse în cauză.

Inculpata A. a solicitat, admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii şi, în rejudecare, ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse cu privire la cota parte din bunurile imobile, proprietatea soţului- numitul B..

Examinând legalitatea şi temeinicia încheierii contestate, atât prin prisma motivelor invocate de inculpaţii A. şi C. cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază contestaţiile ca fiind nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin Rechizitoriul nr. x refăcut din data de 06 aprilie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Structura Centrală, printre alţii au fost trimişi în judecată inculpaţii:

- C., pentru comiterea infracţiunilor de: constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., complicitate la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, fapte prev. de art. 48 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 C. pen. (68 acte materiale), luare de mită, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. (6 acte materiale), în condiţiile art. 5 şi 38 C. pen.

- A., pentru comiterea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., complicitate la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 C. pen. (263 acte materiale), în condiţiile art. 5 şi 38 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 122/A din data de 9 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosar nr. x/2014, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, şi de inculpaţii W., X., J., K., M., H., T., I., L., F., SC S. SRL - prin reprezentant legal Y., împotriva Sentinţelor penale nr. 209/F din 14 noiembrie 2017, nr. 25/F din 6 februarie 2018 şi nr. 104/F din 30 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarele nr. x/2014, nr. y/2016* şi, respectiv, nr. z/2017, privind şi pe intimaţii inculpaţi G., Z., A., AA., BB., CC., P., DD., N., C., EE., FF., SC R. SRL - prin reprezentant legal GG., SC V. SRL - prin administrator judiciar HH. SPRL, O., E. şi D..

Au fost desfiinţate în totalitate sentinţele penale atacate şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2014.

La data de 22 aprilie 2021 instanţa de fond, a procedat potrivit dispoziţiilor art. 2502 C. proc. pen., la verificarea subzistenţei temeiurilor care au determinat luarea măsurilor asigurătorii faţă de inculpaţi.

În baza Ordonanţei nr. x/D/P/2014 din 11.03.2014, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor imobile şi mobile aparţinând inculpatei A., s-a încheiat procesul-verbal de aplicare a sechestrului în data de 12.03.2014 de către ofiţerii de poliţie judiciară delegaţi cu privire la următoarele bunuri:

- imobil situat în Bucureşti, Şos. x, nr. cadastral x, deţinut în cote egale de A. şi B.;

- teren intravilan în suprafaţă de 468 mp, situat în com. Tisău, jud. Buzău, tarlaua x, nr. cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x UAT Tisău, având ca proprietar pe B., soţul inculpatei;

- imobil cu destinaţia locuinţă, P+M, construit pe terenul mai sus menţionat, situat în com. Tisău, jud. Buzău, deţinut de A. şi B..

Toate cele imobile prezentate sunt evaluate de către proprietari la suma de aproximativ 160.000 euro.

- autoturism marca x, serie şasiu x, cu nr. de înmatriculare x, valoare aproximativă de 7.000 euro, deţinut de B.;

Prin ordonanţa din data de 25.07.2014 s-a încuviinţat inculpatei A. să înstrăineze autoturismul, fiind instituit sechestru cu privire la suma care urma a fi primită cu titlu de preţ al vânzării.

Astfel, prin ordonanţa din data de 23.10.2014, s-a instituit sechestru asupra sumei de 6000 euro care reprezenta contravaloarea autoturismului, sumă de bani care se află indisponibilizată la II. - Sucursala Pantelimon.

- autoturism marca x, nr. de înmatriculare provizoriu x, serie şasiu x, valoare aproximativă de 18.000 euro.

În baza procesului-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare din data de 12.03.2014, s-a ridicat suma de 3.100 dolari SUA şi 40 euro, care a fost depusă ulterior la JJ. Lipscani în contul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti.

Prin Ordonanţa nr. x/D/P/2014 din data de 12.11.2014 a fost instituită măsura asigurătorie a sechestrului cu privire la imobilul: casă de locuit, înscrisă în CF x Girisu de Criş, nr. topo x situată administrativ în comuna Nojorid, sat Livada, nr. 205, jud. Bihor, proprietar C..

Potrivit dispoziţiilor art. 2502 C. proc. pen. (text de lege introdus, începând cu data de 28 februarie 2021, prin Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167 din 18 februarie 2021.) "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Înalta Curte reaminteşte că măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin inculpatului sau părţii responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Potrivit art. 249 din C. proc. pen.: (1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

(2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

(3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.

(4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

(41) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie.

(5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora.

(6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii, şi la cererea) părţii civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi şi părţii civile.

Din interpretarea dispoziţiilor legale evocate rezultă că, în principiu, luarea măsurilor asigurătorii este condiţionată de constatarea prealabilă a necesităţii instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege, principiu care guvernează, de altfel, toate măsurile procesuale. Totodată, dispunerea măsurilor asigurătorii trebuie să satisfacă şi cerinţa proporţionalităţii acestora cu scopul urmărit prin dispunerea lor şi cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri.

Prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 20 noiembrie 2015), Curtea Constituţională a stabilit că "sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancţiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârşite, neavând aşadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv."

Totodată, prin Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 4 aprilie 2016) Curtea Constituţională a reţinut că "instituirea unor măsuri cu caracter provizoriu şi preventiv în vederea împiedicării distrugerii, sustragerii sau înstrăinării unor bunuri care au legătură cu săvârşirea unei infracţiuni nu este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie a proprietarului sau posesorului acestora, prezumţie care subzistă până la constatarea vinovăţiei acestuia printr-o hotărâre judecătorească definitivă".

Susţinerile inculpatei A., potrivit cu care trecerea unei perioade semnificative de timp nu mai justifică menţinerea acestei măsuri sunt nefondate.

Înalta Curte constată că presupusele prejudicii nu au fost recuperate şi nu s-a depăşit un termen rezonabil de desfăşurare a procedurilor judiciare, având în vedere complexitatea mare a cauzei determinată de numărul de persoane implicate, durata activităţii infracţionale, activitatea infracţională presupus a fi fost desfăşurată, materialul probator administrat şi care se impune a fi readministrat, aspecte în raport de care se apreciază că nu a fost încălcat art. 1 Protocol nr. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

S-a reţinut că măsurile asigurătorii sunt necesare pentru a garanta repararea eventualele pagube produse prin infracţiune şi sunt luate asupra bunurilor inculpaţilor, până la concurenţa valorii probabile a presupuselor pagube.

Mai mult, Înalta Curte constată că inculpaţii sunt trimişi în judecată pentru infracţiuni pentru care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

În ce priveşte existenţa unui pericol concret de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire a bunurilor care pot servi la repararea pagubei, acesta poate rezulta, în aprecierea instanţei nu doar dintr-un element faptic punctual ci şi dintr-un ansamblu de indicii, care apreciate global conturează o stare de pericol concret şi de risc al unei viitoare insolvabilităţi autocreate de debitor în vederea sustragerii de la repararea pagubei, cu atât mai mult cu cât, urmare a caracteristicilor procedurii judiciare, mai sus enunţate, este cert că va exista un interval mai mare de timp până la pronunţarea unei hotărâri definitive.

Referitor la criticile privind instituirea măsurii asigurătorii asupra cotei părţi din bunurile imobile proprietatea numitul B. soţul inculpatei contestatoare, precum şi asupra unor bunuri imobile proprietatea exclusivă a acestuia, Înalta Curte constată că şi acestea sunt neîntemeiate.

Se observă că în prezenta cauză numitul B. nu a formulat contestaţie împotriva instituirii măsurii asigurătorii iar inculpata nu a fost mandatată de a promova o asemenea contestaţie pentru soţul său, singurul care ar fu avut interes în promovarea unei asemenea proceduri.

Mai mult, în ceea ce priveşte bunurile proprietatea comună a soţilor sunt aplicabile dispoziţiile art. 667 C. civ. care reglementează proprietatea devălmaşă potrivit cu care "Există proprietate în devălmăşie atunci când, prin efectul legii sau în temeiul unui act juridic, dreptul de proprietate aparţine concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintre acestea să fie titularul unei cote-părţi determinate din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor comune", fapt pentru care, la acest moment, nu se cunoaşte care este cota efectivă ce ar aparţine soţului inculpatei.

Contrar susţinerilor inculpatului C., luarea unei măsuri asigurătorii nu încalcă prezumţia de nevinovăţie şi nu echivalează cu formularea unei acuzaţii penale - în sensul în care această noţiune a fost definită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia din 23 aprilie 2009, pronunţată în Cauza Kamburov II împotriva Bulgariei (parag. 22), ca "noţiune autonomă a Convenţiei", independent de conotaţia pe care o are în sistemele naţionale de drept ale statelor contractante - a fost menţionat de instanţa europeană şi în Cauza Arcuri contra Italiei, arătându-se că astfel de proceduri, prin care nu se urmăreşte stabilirea unui grad de vinovăţie raportat la o infracţiune săvârşită, au o natură preventivă, neputând constitui o acuzaţie în materie penală.

În fine, examinând critica apărării inculpatului C. în sensul că încheierea din data de 22 aprilie 2021, nu respectă cerinţa motivării, din analiza conţinutului încheierii, Înalta Curte constată că aceasta cuprinde atât argumentele de fapt, cât şi de drept pe care s-a întemeiat judecătorul şi conferă suficiente elemente pentru a putea face obiectul cenzurii, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei acesteia.

În raport cu argumentele prezentate, Înalta Curte consideră că încheierea contestată este legală şi temeinică, finalitatea urmărită prin instituirea măsurilor asigurătorii fiind garantarea reparării pagubei produse prin infracţiune.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251, raportat la art. 2501 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de contestatorii A. şi C. împotriva încheierii din data de 22 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorii vor fi obligaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea A. în sumă de 313 RON şi onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul C. în sumă de 80 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de contestatorii A. şi C. împotriva încheierii din data de 22 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea A. în sumă de 313 RON, şi onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul C. în sumă de 80 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iunie 2021.

GGC - GV