Inadmissibility of execution challenge challenging definitive consolidation of penalties and applicable criminal law

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 64/F din 24 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. cu privire la Sentinţa penală nr. 175/F din 27.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 45 din 22.01.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanţei petentul - condamnat A. a formulat contestaţie la executare, apreciind că, în mod greşit, i-a fost stabilită pedeapsa, ultima modificare a acesteia fiind făcută de Curtea de Apel Bucureşti.

Prin Sentinţa penală nr. 1468 din 14.12.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de condamnat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinându-se, în esenţă, că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse la care a fost condamnat în primă instanţă de Curtea de Apel Bucureşti, motiv pentru care, acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 21.12.2020, sub nr. x/2020.

La solicitarea instanţei, în vederea soluţionării contestaţiei la executare formulate, a fost ataşat Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în care a fost pronunţată Sentinţa penală nr. 175/F din 27.09.2019.

Curtea a reţinut că, la data de 02.08.2019, a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. x/2019, cererea formulata de petentul condamnat A. prin care s-a solicitat contopirea pedepselor cu închisoarea la care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 612 din 21.07.2011 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22.12.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, prin Sentinţa penală nr. 357 din 03.03.2015 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 05.07.2016 a Curţii de Apel Bucureşti şi prin Sentinţa nr. 112/F din 16.06.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia penală 135/A din 30.05.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea cererii, petentul condamnat A. a invocat împrejurarea că faptele pentru care a fost condamnat prin sentinţele menţionate sunt concurente.

Prin Sentinţa penală nr. 175/F din 27.09.2019, pronunţată în dosarul penal nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I a Penală, instanţa a admis cererea formulată de petent privind contopirea pedepselor cu închisoarea aplicate prin Sentinţa penală nr. 612 din 21.07.2011 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22.12.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, prin Sentinţa penală nr. 357 din 03.03.2015 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 05.07.2016 a Curţii de Apel Bucureşti şi prin Sentinţa nr. 112/F din 16.06.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia penală 135/A din 30.05.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinându-se că infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţele anterior menţionate au fost comise în concurs.

A fost descontopită pedeapsa de 10 ani închisoare aplicata prin Sentinţa penală nr. 357 din 03.03.2015 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 05.07.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor astfel:

- 6 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen.;

- 8 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2013.

S-a constatat că pedepsele anterior menţionate au fost aplicate pentru infracţiuni concurente cu cele pentru care petentul A. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare, prin Sentinţa penală nr. 612 din 21.07.2011 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22.12.2014 a Curţii de Apel Bucureşti (pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000) şi la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, prin Sentinţa nr. 112/F din 16.06.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia penală 135/A din 30.05.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie [pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen.].

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 6 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., 8 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2013, 15 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., în pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani şi 2 (două) luni (o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite), în final inculpatul având de executat pedeapsa de 20 de ani şi 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., raportat la art. 65 alin. (1) C. pen. au fost aplicate pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. au fost interzise pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale sau considerarea acesteia ca executată exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de la 10.10.2010, ora 02:25 la 11.10.2010, ora 02:25, precum şi durata arestării de la 22.05.2014 la zi.

Au fost anulate mandatele de executare a pedepsei nr. 1239 din 22.12.2014 emis de Tribunalul Bucureşti, nr. 929 din 05.07.2016 emis de Tribunalul Bucureşti şi nr. 346 din 30.05.2018 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, dispunându-se emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, conform sentinţei de contopire.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie petentul condamnat A., acesta solicitând aplicarea dispoziţiilor privind legea penală mai favorabilă, iar, prin Decizia penală nr. 45 din data de 22 ianuarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia declarată.

Analizând cererea formulată de petentul condamnat A., precum şi înscrisurile aflate în dosarul ataşat, Curtea a constatat că, deşi, în motivarea cererii formulate contestatorul a făcut referire la dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., susţinând că aspectele invocate ar reprezenta o cauză de micşorare a pedepsei, în esenţă, acesta critică modalitatea în care s-a realizat contopirea pedepselor prin sentinţa contestată, susţinând că în cauză ar fi trebuit analizată chestiunea legată de legea penală mai favorabilă şi să se aplice dispoziţiile vechiul C. pen. privind sancţionarea concursului de infracţiuni şi nu cele ale noului C. pen.

Prin urmare, s-a reţinut că, aspectele invocate prin contestaţia formulată, nu reprezintă altceva decât o reluare a motivelor invocate în susţinerea contestaţiei declarate împotriva sentinţei de contopire şi tind să pună în discuţie chestiuni asupra cărora instanţa a dispus definitiv prin sentinţa penală de contopire, astfel cum a rămas aceasta definitivă, astfel încât, prin aceste critici petentul solicită schimbarea modalităţii în care s-a realizat contopirea şi urmăreşte de fapt exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri care potrivit legii, nu mai poate fi atacată cu contestaţie.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat contestaţie condamnatul A., reluând, cu ocazia dezbaterilor, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu aspectele prezentate în cererea iniţială, în sensul aplicării dispoziţiilor privind legea penală mai favorabilă.

Examinând contestaţia formulată de condamnatul A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 598 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Înalta Curte reţine că, aşa cum este în prezent reglementată contestaţia la executare (art. 598 C. proc. pen.), aceasta se înfăţişează ca un procedeu jurisdicţional ce poate fi exercitat pentru soluţionarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii definitive sau după executarea hotărârii definitive, dar în legătura cu aceasta.

Astfel, pe calea contestaţiei la executare nu pot fi invocate aspecte anterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii, nu se poate modifica o astfel de hotărâre, prin pronunţarea unei alte soluţii, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.

În cauză, prin Sentinţa penală nr. 175/F din 27.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019, a fost admisă cererea formulată de petentul A. privind contopirea pedepselor cu închisoarea aplicate prin Sentinţa penală nr. 612 din 21.07.2011 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22.12.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, prin Sentinţa penală nr. 357 din 03.03.2015 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 05.07.2016 a Curţii de Apel Bucureşti şi prin Sentinţa nr. 112/F din 16.06.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia penală 135/A din 30.05.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinându-se că infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţele anterior menţionate au fost comise în concurs.

A fost descontopită pedeapsa de 10 ani închisoare aplicata prin Sentinţa penală nr. 357 din 03.03.2015 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 05.07.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor astfel:

- 6 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen.;

- 8 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2013.

S-a constatat că pedepsele anterior menţionate au fost aplicate pentru infracţiuni concurente cu cele pentru care petentul A. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare, prin Sentinţa penală nr. 612 din 21.07.2011 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22.12.2014 a Curţii de Apel Bucureşti (pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000) şi la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, prin Sentinţa nr. 112/F din 16.06.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia penală 135/A din 30.05.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie [pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen.].

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 6 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., 8 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2013, 15 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., în pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani şi 2 (două) luni (o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite), în final inculpatul având de executat pedeapsa de 20 de ani şi 2 (două) luni închisoare.

Au fost anulate mandatele de executare a pedepsei nr. 1239 din 22.12.2014 emis de Tribunalul Bucureşti, nr. 929 din 05.07.2016 emis de Tribunalul Bucureşti şi nr. 346 din 30.05.2018 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, dispunându-se emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, conform sentinţei de contopire.

Ulterior, prin Decizia penală nr. 45 din 22 ianuarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, a fost respinsă contestaţia formulată de condamnat împotriva sentinţei penale mai sus amintite.

Analizând motivele invocate de către condamnat, prin prisma dispoziţiilor legale anterior menţionate, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că acestea vizează, în realitate, critici aduse sentinţei prin care s-a dispus contopirea pedepselor.

Or, pe calea contestaţiei la executare nu se poate modifica Sentinţa penală nr. 175/F din 27.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia nr. 45 din 22 ianuarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019 prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că infracţiunile pentru care a fost condamnat contestatorul A. prin Sentinţa penală nr. 357 din 03.03.2015 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 05.07.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, prin Sentinţa penală nr. 612 din 21.07.2011 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1613 din 22.12.2014 a Curţii de Apel Bucureşti şi, respectiv, prin Sentinţa penală nr. 112/F din 16.06.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 135/A din 30.05.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, au fost săvârşite în concurs real, iar sancţionarea concursului de infracţiuni se face potrivit dispoziţiilor Noului C. pen.

Totodată, se constată că, în cadrul soluţionării contestaţiei promovate împotriva sentinţei de contopire, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că tratamentul sancţionator pentru concursul de infracţiuni reţinut în sarcina petentului - condamnat este determinat de prevederile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, potrivit cărora se aplică legea nouă atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabile.

Sub acest aspect, s-a arătat că, în condiţiile în care infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 357 din 03.03.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti au fost săvârşite în perioada februarie - aprilie 2014, deci după intrarea în vigoare a Noului C. pen., sancţionarea concursului de infracţiuni se face potrivit dispoziţiilor legii penale noi.

Ca urmare, în condiţiile în care pe calea contestaţiei la executare se pot invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor, fără ca pe această cale să se poată pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea şi fără a se realiza modificarea unei hotărâri rămase definitive, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul A..

Faţă de considerentele mai sus expuse, constatând legală şi temeinică hotărârea atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 64/F din 24 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, pe care, faţă de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 64/F din 24 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2021.

GGC - GV