Constitutional unconstitutionality challenge dismissed for lack of case relevance; appellant ordered to pay judicial costs

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 4/R din data de 29 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Încheierii nr. 2/CP/16.03.2021 a Tribunalului Covasna pronunţate în Dosarul nr. x/2020, privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

În baza 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-au respins cererile formulate de petentul A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor dispoziţii:

- art. 153, art. 154, art. 155, art. 156, art. 157, art. 158, art. 159, art. 160, art. 161, art. 162, art. 163, art. 164 şi art. 173 din C. proc. civ.,

- art. 257, art. 258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 262, art. 263, art. 264 din C. proc. pen.,

- art. 40, art. 80, art. 81, art. 91, art. 92 şi art. 93 din C. proc. pen.,

- art. 3, art. 6, art. 8, art. 13, art. 80, art. 90 din C. proc. civ.,

- art. 29 alin. (1), (2), (3), (4), (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,

- art. 367 alin. (8), (9) din C. proc. pen.,

- art. 341, art. 347, art. 408, art. 425, art. 351 din C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul A. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin Încheierea nr. 2/CP/16.03.2021 a Tribunalului Covasna pronunţată în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă în baza art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, cererea invocată de petentul A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor dispoziţii legale:

- art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 22 alin. (1), art. 23, art. 24, art. 27 şi art. 31 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor;

- art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale;

- art. 80, art. 81, art. 91, art. 93, art. 341, art. 347, art. 351 alin. (2), art. 367 alin. (9), art. 408 şi art. 425 din C. proc. pen.

- art. 3 alin. (1), (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), (2), art. 80 alin. (1) şi art. 90 alin. (1), (2) lit. b) şi alin. (3) din C. proc. civ., precum şi

- C. proc. pen. şi C. proc. civ., privind lipsa prevederilor care asigură dreptul persoanei vătămate şi a victimei infracţiunilor de a beneficia, din oficiu, de asistenţă juridică de specialitate.

În baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanţei nr. x/D/P/2020 din data de 8 mai 2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Covasna, prin care s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerea formulată de acelaşi petent, soluţie menţinută prin Ordonanţa nr. x/II-2/2020 din data de 09 iunie 2020 a procurorului şef serviciu al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Braşov.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul A. să plătească statului 1.500 RON cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu pentru petentul A. - av. B., în sumă de 313 RON, a rămas în sarcina statului, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Împotriva Încheierii nr. 2/CP/16.03.2021 a Tribunalului Covasna, cu referire la dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, petentul A. a formulat recurs.

Cu ocazia soluţionării prezentului recurs, petentul a înţeles să formuleze o nouă cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor dispoziţii:

- art. 153, art. 154, art. 155, art. 156, art. 157, art. 158, art. 159, art. 160, art. 161, art. 162, art. 163, art. 164 şi art. 173 din C. proc. civ., art. 257, art. 258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 262, art. 263, art. 264 din C. proc. pen., toate raportate la Constituţia României, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului;

- art. 40, 80, 81, 91, 92 şi 93 din C. proc. pen., art. 3, art. 6, art. 8, art. 13, art. 80, art. 90 din C. proc. civ., prin raportare la art. 24 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, privind avocatul ales sau din oficiu;

- art. 29 alin. (1), (2), (3), (4), (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, fiind încălcate prevederile art. 24, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 22, art. 23, art. 42, art. 58, art. 52, art. 59 din Constituţia României;

- art. 367 alin. (8), (9) din C. proc. pen., respectiv neprevederea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de suspendarea judecăţii până la soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate, conform prevederilor Constituţiei României privind dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare şi altele asemenea;

- art. 341, 347, 408, 425, 351 din C. proc. pen. privind neprevederea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, conform Constituţiei României.

În ceea ce priveşte excepţiile de neconstituţionalitate, curtea de apel a constatat că textele legale criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, condiţie esenţială impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în vederea sesizării Curţii Constituţionale. De asemenea, instanţa a reţinut că o parte din articolele indicate de recurent sunt norme de procedură civilă, ce nu au nicio incidenţă în cauza penală, iar celelalte reglementează diverse aspecte în materia procedurii de citare, competenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acordării asistenţei juridice pentru părţile din procesul penal (inculpat, parte civilă, parte responsabilă civilmente) şi subiecţii procesuali principali (suspect, persoană vătămată), în condiţiile în care recurentul nu are niciuna din aceste calităţi, precum şi reglementări în materia modalităţii de soluţionare a plângerilor împotriva soluţiilor procurorului, soluţionării contestaţiei împotriva încheierilor pronunţate în cadrul etapei procesuale a camerei preliminare sau legate de etapa procesuală a judecăţii în primă instanţă şi în apel, toate fără nicio aplicare concretă în cadrul judecării recursului.

Dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 au fost criticate de recurent ca fiind neconstituţionale prin prisma faptului că nu prevăd posibilitatea declarării recursului împotriva încheierii în termen de 48 de ore de la comunicare, în loc de pronunţare, dar nici aceste dispoziţii nu au legătură cu soluţionarea cauzei având în vedere că recurentul a promovat prezentul recurs în termenul prevăzut de lege.

De asemenea, s-a constatat că dispoziţiile art. 367 alin. (9) din C. proc. pen., potrivit cărora ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate nu suspendă judecarea cauzei, nu au legătură cu cauza, în raport de faptul că suspendarea cauzei nu a fost solicitată de către petent în faţa instanţei de recurs. Deopotrivă, s-a apreciat că nici dispoziţiile art. 367 alin. (8) C. proc. pen. care vizează verificarea măsurilor preventive în cursul judecăţii nu au legătură cu cauza.

Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate din cuprinsul Deciziei penale nr. 4/R din data de 29 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a declarat recurs petentul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 26 aprilie 2021, sub nr. x/2020.

Examinând recursul declarat împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate din cuprinsul Deciziei penale nr. 4/R din data de 29 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se observă că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:

- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce priveşte primele trei condiţii, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepţia a fost invocată de recurentul A. într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Braşov, are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 153, art. 154, art. 155, art. 156, art. 157, art. 158, art. 159, art. 160, art. 161, art. 162, art. 163, art. 164 şi art. 173 din C. proc. civ.. art. 257, art. 258, art. 259, art. 260, art. 261, art. 262, art. 263, art. 264 din C. proc. pen. art. 40, 80, 81, 91, 92 şi 93 din C. proc. pen. art. 3, art. 6, art. 8, art. 13, art. 80, art. 90 din C. proc. civ. art. 29 alin. (1), (2), (3), (4), (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale; art. 367 alin. (8), (9) din C. proc. pen. art. 341, 347, 408, 425, 351 din C. proc. pen., iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Referitor la condiţia privind legătura normei ce face obiectul excepţiei cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză.

Fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, "legătura cu soluţionarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea atât a "aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (mutatis mutandis, Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M.Of. nr. 916/16.12.2014).

În cauză, se constată că recurentul a declarat recurs împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 153 - art. 164 din C. proc. civ. (citarea şi comunicarea actelor de procedură, organe competente şi modalităţi de comunicare, locul citării, obligaţia alegerii locului citării, cuprinsul citaţiei, alegerea locului citării şi al comunicării altor acte de procedură, termenul pentru înmânarea citaţiei, invocarea şi înlăturarea neregularităţilor privind citarea, înmânarea făcută personal celui citat, înmânarea făcută altor persoane, procedura de comunicare şi cuprinsul dovezii de înmânare şi al procesului-verbal) şi art. 173 din C. proc. civ. (comunicarea către alţi participanţi); art. 257 - art. 264 din C. proc. pen. art. 40, art. 80 (desemnarea unui reprezentant al persoanelor vătămate, art. 81 (drepturile persoanei vătămate), art. 91 (avocatul din oficiu), art. 92 (drepturile avocatului suspectului şi inculpatului) şi art. 93 din C. proc. pen. (asistenţa juridică a persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente); art. 3 (aplicarea prioritară a tratatelor internaţionale privitoare la drepturile omului), art. 6 (dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil), art. 8 (egalitatea), art. 13 (dreptul la apărare), art. 80 (Reprezentarea părţilor în judecată - formele reprezentării), art. 90 din C. proc. civ. (asistenţa judiciară - condiţii de acordare); art. 29 alin. (1), (2), (3), (4), (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale (soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; art. 367 alin. (8), (9) din C. proc. pen. (suspendarea judecăţii) şi art. 341 (soluţionarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară), art. 347 (contestaţia), art. 408 (hotărârile supuse apelului), art. 425 (limitele rejudecării), art. 351 din C. proc. pen. (oralitatea, nemijlocirea şi contradictorialitatea), din cuprinsul Deciziei penale nr. 4/R din data de 29 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

Totodată, Înalta Curte reţine că excepţiile de neconstituţionalitate mai sus menţionate au fost invocate în recursul promovat de recurent împotriva Încheierii nr. 2/CP/16.03.2021 a Tribunalului Covasna pronunţate în Dosarul nr. x/2020, încheiere prin care s-a respins plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanţei nr. x/D/P/2020 din data de 8 mai 2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Covasna, prin care s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerea formulată de acelaşi petent, soluţie menţinută prin Ordonanţa nr. x/II-2/2020 din data de 09 iunie 2020 a procurorului şef serviciu al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Braşov.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu îndeplineşte una din condiţiile cumulative prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, şi anume nu are legătură cu soluţionarea cauzei. Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă. Stabilirea existenţei interesului se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.

Înalta Curte constată, notând şi că scopul invocării excepţiei de neconstituţionalitate nu poate fi doar acela de a supune formal jurisdicţiei constituţionale orice dispoziţie legală, ci de a împiedica o judecată şi pronunţarea unei soluţii întemeiate pe o dispoziţie neconstituţională, că remediul procesual al excepţiei de neconstituţionalitate nu a fost folosit în concordanţă cu finalitatea sa, respectiv armonizarea normelor criticate cu legea fundamentală, iar soluţia dispusă prin hotărârea recurată este legală.

Pentru aceste considerente, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80, art. 81, art. 91 şi art. 93 C. proc. pen. cuprinsă în încheierea penală nr. 96/CP din data de 04 august 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate din cuprinsul Deciziei penale nr. 4/R din data de 29 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2021.

GGC - GV