Romanian prisoner's appeal against refusal to credit 45 days of Italian early release to transferred sentence dismissed as unfounded.

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 180 din 28 octombrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatorul A., deţinut în Penitenciarul Bucureşti-Rahova, ca nefondată.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 70 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, a rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 27.10.2020 a fost înregistrată contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A., prin care, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. coroborat cu art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 rep. şi art. 20 din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI, a solicitat recunoaşterea ordinului de punere în libertate emis la data de 10.09.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Bologna - Biroul Executări Penale, încetarea executării hotărârii şi punerea sa imediată în libertate.

În motivarea contestaţiei la executare, în esenţă, contestatorul a arătat următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1818/2014-12995/2013 RGNR-14537/2013 RGGIP, pronunţată de Tribunalul din Bologna la data de 23.10.2014, definitivă la data de 03.05.2016 şi recunoscută prin Sentinţa penală nr. 21/30.01.2020 de către Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2020, a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani şi 8 luni închisoare pentru două fapte de tâlhărie, astfel cum sunt descrise în sentinţele menţionate. A formulat cerere prin care a solicitat să fie transferat într-un penitenciar din România în anul 2016, această cerere producându-şi efectele în anul 2020, solicitarea de transfer fiind admisă prin Sentinţa nr. 21/2020, în Dosarul nr. x/2020, fiind transferat la Penitenciarul Rahova în luna septembrie 2020.

La data de 10.09.2020, Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Bologna - Biroul Executări Penale a emis Ordin de punere în libertate pentru persoana condamnată A., dispunând astfel: "Data finalizării pedepsei, deja stabilită pentru 09.12.2020, a fost devansată pentru 25.10.2020, dată la care acesta va fi pus în libertate, dacă nu va fi reţinut pentru alte infracţiuni."

Conform art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004: "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător."

Conform art. 156 din Legea nr. 302/2004 - Legea care guvernează executarea: "(l) În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare o oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent."

Conform art. 304 din Legea nr. 302/2004 - Încetarea executării când România este stat de executare: "Autorităţile române încetează executarea hotărârii imediat ce sunt informate de autoritatea competentă din statul emitent cu privire la orice hotărâre sau măsură luată conform art. 294."

Conform art. 20 din Decizia-Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008: "(1) Autoritatea competentă din statul emitent informează imediat autoritatea competentă din statul de executare cu privire la orice decizie sau măsură în urma cărora pedeapsa încetează, imediat sau într-un anumit termen, să aibă un caracter executoriu.

(2) Autoritatea competentă din statul de executare încetează executarea pedepsei de îndată ce este informată de către autoritatea competentă a statului emitent cu privire la decizia sau măsura menţionată la alin. (1)."

În speţă, contestatorul a solicitat recunoaşterea ordinului emis la data de 10.09.2020, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Bologna - Biroul Executări Penale, de punere în libertate la data de 25.10.2020, încetarea executării hotărârii şi punerea sa imediată în libertate, având în vedere dispoziţiile legale menţionate, respectiv faptul că ordinul în discuţie a fost comunicat statului de executare la data de 05.10.2020 (fiind depăşită perioada la care trebuia să fie eliberat), coroborat cu art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi raportat la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cazul Degerli şi alţii v. Turcia (18242/02, 5 februarie 2008) prin care se arată:

"22. În prezenta cauză, Curtea menţionează că ordinul de punere în libertate a reclamanţilor, emis la 3 iulie 2001, a fost transmis la ora 5:50 p.m. în aceeaşi zi, către locaţia în care erau deţinuţi reclamanţii. Totuşi, aceştia nu au fost eliberaţi decât a doua zi, după o întârziere cuprinsă între 18 ore şi 50 de minute şi 23 de ore şi 35 de minute. Curtea consideră că, în lipsa unei raportări, oră cu oră, a acţiunilor şi formalităţilor efectuate de autorităţile penitenciare, afirmaţia Guvernului că nu a existat nicio întârziere privind punerea în libertate a reclamanţilor este inacceptabilă... 25. De asemenea, consideră că numărul deţinuţilor care necesită punerea în libertate nu poate justifica întârzierile observate. În scopul garantării dreptului la libertate persoanelor aflate sub jurisdicţia lor, Statele-Părţi trebuie să adopte măsurile necesare care permit personalului penitenciar să execute fără întârziere ordinele de punere în libertate, chiar dacă este vorba despre punerea în libertate a unui număr mare de deţinuţi. 26. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că prelungirea detenţiei reclamanţilor în orele de după eliberarea ordinului de punere în libertate a acestora contravine cerinţelor Articolului 5 din Convenţie, întrucât nu a fost bazată pe unul dintre obiectivele autorizate de primul alineat al respectivului articol."

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Craiova a constatat următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 21 din 30 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, s-au hotărât următoarele:

S-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. şi a fost recunoscută Sentinţa penală nr. 1818/2014-12995/2013 RGNR-14537/2013 RGGIP, pronunţată de Tribunalul din Bologna la data de 23.10.2014, definitivă la 03.05.2016, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- o infracţiune de tâlhărie prev. de art. 110, 628 alin. (3) pct. 1 C. pen. italian şi art. 4 din Legea nr. 110/1975, săvârşită la data de 09.07.2013, în localitatea Casalecchio di Reno, care are corespondent în infracţiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) C. pen.

- o infracţiune de tâlhărie prev. de art. 110, 628 alin. (3) pct. 1 C. pen. italian şi art. 4 din Legea nr. 110/1975, săvârşită la data de 18.07.2013 în localitatea Imola, care are corespondent în infracţiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) C. pen.

S-a dispus transferarea condamnatului A. pentru continuarea executării pedepsei de 8 ani şi 8 luni închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 24.08.2013, la zi.

S-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 315 zile cu titlu de eliberare anticipată.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 21 din 30 ianuarie 2020.

Sentinţa penală nr. 21 din 30 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, a rămas definitivă prin neapelare la data de 7 aprilie 2020, fiind emis, la 21 aprilie 2020, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 21/2020 pentru pedeapsa de 8 ani şi 8 luni închisoare, pe numele condamnatului A.. Condamnatul fost transferat din Italia la data de 10 septembrie 2020 şi încarcerat la Penitenciarul Bucureşti - Rahova la aceeaşi dată.

La data de 07.10.2020, autorităţile italiene au transmis ordinul de eliberare nr. SIEP 496/2016, emis la data de 10.09.2020 de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Bologna - Biroul Executări Penale, din care rezultă că, prin ordonanţa Biroului de Supraveghere din Cagliari nr. 578/2020 din data de 10.03.2020, s-au acordat condamnatului 45 de zile cu titlu de eliberare anticipată cu privire la perioada 25.08.2019 - 24.02.2020, suplimentar faţă de cele 315 zile recunoscute prin Sentinţa penală nr. 21 din 30.01.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 07.04.2020, sfârşitul executării pedepsei fiind anticipat la 25.10.2020.

Prin Sentinţa penală nr. 165 din 8 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, s-a recunoscut ordonanţa Biroului de Supraveghere din Cagliari nr. 578/2020 din data de 10.03.2020, aşa cum rezultă din ordinul de eliberare nr. SIEP 496/2016, emis la data de 10.09.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Bologna - Biroul Executări Penale şi s-a constatat, astfel, că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 45 de zile cu titlu de eliberare anticipată cu privire la perioada 25.08.2019 - 24.02.2020, executată în regim de detenţie pe teritoriul Italiei, suplimentar faţă de cele 315 zile recunoscute prin Sentinţa penală nr. 21 din 30.01.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 07.04.2020.

S-a observat că, prin Ordinul nr. SIEP 496/2016, emis la data de 10.09.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Bologna - Biroul Executări Penale, ca urmare a acordării beneficiului de 45 de zile cu titlu de eliberare anticipată, s-a stabilit că data finalizării pedepsei, deja stabilită pentru 09.12.2020, a fost devansată pentru 25.10.2020 şi că, la această dată, condamnatul va fi pus în libertate, dacă nu va fi reţinut pentru alte infracţiuni.

Cu toate acestea, s-a reţinut că dispoziţia din ordin ce priveşte liberarea condamnatului la data de 25.10.2020 nu poate fi recunoscută şi nu poate produce efecte în România, aşa cum a solicitat contestatorul, întrucât, după data transferului condamnatului în România, devin aplicabile legile naţionale, nemaifiind valabile cele din statul străin de condamnare, aşa cum dispun dispoziţiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, unde se arată că "în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română". Or, în atare situaţie, având în vedere dispoziţiile art. 100 alin. (3) din C. pen., s-a constatat că durata de pedeapsă considerată ca executată pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, nu poate fi scăzută din pedeapsa ce se execută şi, prin urmare, aceasta nu poate conduce la constatarea ca executată în integralitate a pedepsei şi, implicit, la punerea în libertate a condamnatului, ca urmare a finalizării pedepsei, aceasta putând fi valorificată doar pe calea instituţiei liberării condiţionate, avându-se în vedere în cadrul calculului fracţiei de pedeapsă ce trebuie obligatoriu executată din pedeapsă pentru a se putea dispune liberarea condiţionată.

În acest sens s-a reţinut că este şi Decizia nr. 15/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că, după transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România, putând fi valorificată prin prisma altor instituţii de drept, cum este cea referitoare la liberarea condiţionată.

Ca urmare a celor arătate, instanţa de fond a respins contestaţia la executare, ca nefondată.

Împotriva Sentinţei penale nr. 180 din 28 octombrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, contestatorul condamnat A. a formulat contestaţie, fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac. Contestaţia a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 27 noiembrie 2020.

În susţinerea orală a căii de atac, apărătorul desemnat din oficiu contestatorului condamnat a apreciat că, în condiţiile în care acesta din urmă a fost liberat condiţionat, la data de 14 ianuarie 2021, de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, contestaţia a rămas fără obiect.

Examinând contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea. Dispoziţiile art. 598 din C. proc. pen. prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestaţia la executare, prin a căror limitare legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce priveşte soluţia.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

În speţă, contestatorul condamnat A. a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. coroborat cu art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 şi art. 20 din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI, recunoaşterea ordinului de punere în libertate la data de 25.10.2020, emis de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Bologna - Biroul Executări Penale, la data de 10.09.2020, încetarea executării hotărârii şi punerea sa imediată în libertate.

Prin Ordinul nr. SIEP 496/2016, emis la data de 10.09.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Bologna - Biroul Executări Penale, ca urmare a acordării beneficiului de 45 de zile cu titlu de eliberare anticipată, s-a dispus că data finalizării pedepsei, stabilită pentru 09.12.2020, se va devansa pentru 25.10.2020 şi că, la această dată, condamnatul va fi pus în libertate, dacă nu va fi reţinut pentru alte infracţiuni.

La data de 07.10.2020, autorităţile italiene au transmis ordinul anterior menţionat, din care rezultă că, prin ordonanţa Biroului de Supraveghere din Cagliari nr. 578/2020 din data de 10.03.2020, s-au acordat condamnatului 45 de zile cu titlu de eliberare anticipată, suplimentar faţă de cele 315 zile recunoscute prin Sentinţa penală nr. 21 din 30.01.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 07.04.2020.

În acest ultim sens, se reţine că, prin Sentinţa penală nr. 21 din 30 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, constatându-se îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută Sentinţa penală nr. 1818/2014-12995/2013 RGNR-14537/2013 RGGIP, pronunţată de Tribunalul din Bologna la data de 23.10.2014, definitivă la 03.05.2016, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, pe teritoriul statului italian, având corespondent în infracţiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) C. pen. român, dispunându-se transferarea acestuia în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, cu deducerea corespunzătoare din pedeapsă a perioadei executate. Prin aceeaşi hotărâre, s-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 315 zile cu titlu de eliberare anticipată şi s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinţei.

Sentinţa penală nr. 21 din 30 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, a rămas definitivă prin neapelare la data de 7 aprilie 2020, fiind emis, la data de 21 aprilie 2020, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 21/2020, pentru pedeapsa de 8 ani şi 8 luni închisoare, pe numele condamnatului A., acesta fiind transferat din Italia la data de 10 septembrie 2020 şi încarcerat în Penitenciarul Bucureşti - Rahova la aceeaşi dată.

Potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.

În cauză, Înalta Curte constată că cele 45 de zile cu titlu de eliberare anticipată au fost acordate condamnatului prin ordonanţa Biroului de Supraveghere din Cagliari nr. 578/2020 din data de 10.03.2020, aşadar anterior transferării sale în România, ordinul privind devansarea datei punerii în libertate a condamnatului fiind transmis de statul emitent după transferarea sa, respectiv la data de 07.10.2020.

Ulterior, prin Sentinţa penală nr. 165 din data de 8 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, a fost recunoscută ordonanţa Biroului de Supraveghere din Cagliari nr. 578/2020 din data de 10.03.2020 şi s-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 45 de zile cu titlu de eliberare anticipată cu privire la perioada 25.08.2019 - 24.02.2020, executată în regim de detenţie pe teritoriul Italiei, suplimentar faţă de cele 315 zile recunoscute prin Sentinţa penală nr. 21 din 30.01.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, definitivă.

Cât priveşte dispoziţia autorităţilor judiciare italiene din cuprinsul Ordinului nr. SIEP 496/2016, emis la data de 10.09.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Bologna - Biroul Executări Penale, privind liberarea condamnatului la data de 25.10.2020, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, reţine că nu poate face obiectul recunoaşterii de către instanţele naţionale, prin raportare la dispoziţiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, conform cărora, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română.

Astfel, cum după transferarea condamnatului în România, executarea pedepsei este guvernată de legea naţională, cele 45 de zile de eliberare anticipată, recunoscute suplimentar faţă de cele 315 zile, stabilite iniţial prin hotărârea de recunoaştere, nu pot fi scăzute din pedeapsa ce se execută, cu consecinţa de a se considera integral executată pedeapsa şi de a fi pus în libertate contestatorul drept urmare a contestaţiei la executare promovate, beneficiul celor 45 de zile acordat în favoarea condamnatului putând fi valorificat pe calea instituţiei liberării condiţionate, în acest sens fiind şi Decizia nr. 15 din 22 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 180 din 28 octombrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 180 din 28 octombrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28 ianuarie 2021.

GGC - GV