Preventive seizure of assets in organized crime and money laundering case upheld after appeals challenging proportionality, valuation, and third-party standing were dismissed

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 16 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016 s-au dispus următoarele:

- în temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-au menţinut măsurile sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile şi mobile şi asupra mijloacelor fixe, aparţinând inculpaţilor persoane fizice A., B., C., D. şi E. şi inculpaţilor persoane juridice SC F. SRL şi SC G. SRL, luate prin Ordonanţele din data de 14. X.2015, din data de 21. X.2015 şi din data de 7. XII.2015 ale Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015

- în temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii ale popririi asupra sumelor de bani aflate în/şi cu care vor fi alimentate conturile bancare, aparţinând inculpaţilor persoane fizice B., H. şi I. şi inculpaţilor persoane juridice SC F. SRL, SC G. SRL, SC J. SPRL şi SC K.., luate prin Ordonanţele din data de 28. X.2015 ale Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015, modificate, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii persoane juridice SC J. SPRL şi SC K.., prin Ordonanţele din data de 24. XI.2015 ale Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015

- în temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-a menţinut măsura asigurătorie a popririi asupra sumelor de bani aflate în/şi cu care vor fi alimentate conturile bancare aparţinând SC L. SRL, unde inculpatul H. are calitatea de asociat, luată prin Ordonanţa din data de 6. I.2016 a Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015

- în temeiul art. 2502 C. proc. pen., s-au respins, ca neîntemeiate, cererile de revocare şi de ridicare a măsurilor asigurătorii, formulate de inculpaţii A., H., personal şi pentru SC L. SRL, D., E., SC G. SRL şi SC F. SRL, precum şi de persoana interesată SC M. SRL.

- în temeiul art. 2523, raportat la art. 2521 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis cererea de valorificare a bunurilor mobile sechestrare prin Ordonanţa din data de 21. X.2015 ale Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism-Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015, în privinţa următoarelor autoturisme: N., înmatriculat cu nr. x, serie şasiu x; x, înmatriculat cu nr. x, serie şasiu x; x, înmatriculat cu nr. x, serie şasiu x; O. şi Motostivuitor serie x (adusă la îndeplinire prin procesul-verbal din data de 22. X.2015), formulată de inculpata SC F. SRL.

Măsura va fi adusă la îndeplinire prin intermediul Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate.

Sumele de bani rezultate din valorificarea bunurilor mobile se vor consemna potrivit art. 2521 alin. (4) C. proc. pen., şi art. 252 alin. (8), C. proc. pen.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, printre altele, următoarele:

Prin Rechizitoriul din data de 15.01.2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2014, au fost trimişi în judecată:

1. B. - pentru comiterea infracţiunilor:

• constituire de grup infracţional organizat, prev. de art. 367, alin. (1) şi alin. (2), C. pen.

• evaziune fiscală, prev. de art. 9, alin. (1), lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35, C. pen.

• spălare de bani, prev. de art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen.

• bancrută frauduloasă, prev. de art. 241, alin. (1), lit. c), C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen.

• luare de mită, prev. de art. 289, C. pen.

• dare de mită, prev. de art. 290, C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen. (3 acte materiale);

• participaţie improprie la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. art. 52, C. pen., raportat la art. 297, C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen. (2 acte materiale);

• participaţie improprie la comiterea infracţiunii fals intelectual, fapte prev. de art. 52, C. pen., raportat la art. 321, C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen. (2 acte materiale);

• uz de fals, prev. de art. 323, C. pen.

toate cu aplicarea art. 5, C. pen. şi art. 38, C. pen.

2. C. -pentru comiterea infracţiunilor:

• constituire de grup infracţional organizat, prev. de art. 367, alin. (1) şi alin. (2), C. pen.

• evaziune fiscală, prev. de art. 9, alin. (1), lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35, C. pen.

• spălare de bani, prev. de art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen.

• bancrută frauduloasă, prev. de art. 241, alin. (1), lit. c), C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen.

toate cu aplicarea art. 5, C. pen. şi art. 38, C. pen.

3. I. - trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunilor:

• constituire de grup infracţional organizat, prev. de art. 367, alin. (1) şi alin. (2), C. pen.

• evaziune fiscală, prev. de art. 9, alin. (1), lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35, C. pen.

• spălare de bani, prev. de art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen.

• bancrută frauduloasă, prev. de art. 241, alin. (1), lit. c), C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen.

toate cu aplicarea art. 5, C. pen. şi art. 38, C. pen.

4. A. -pentru comiterea infracţiunilor:

• constituire de grup infracţional organizat, prev. de art. 367, alin. (1) şi alin. (2), C. pen.

• evaziune fiscală, prev. de art. 9, alin. (1), lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35, C. pen.

• spălare de bani, prev. de art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen.

• bancrută frauduloasă, prev. de art. 241, alin. (1), lit. c), C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen.

toate cu aplicarea art. 5, C. pen. şi art. 38, C. pen.

5. H. -pentru comiterea infracţiunilor:

• constituire de grup infracţional organizat, prev. de art. 367, alin. (1) şi alin. (2), C. pen.

• evaziune fiscală, prev. de art. 9, alin. (1), lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35, C. pen.

• spălare de bani, prev. de art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen.

• bancrută frauduloasă, prev. de art. 241, alin. (1), lit. c), C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen.

toate cu aplicarea art. 5, C. pen. şi art. 38, C. pen.

6. D. - pentru comiterea infracţiunilor:

• constituire de grup infracţional organizat, prev. de art. 367, alin. (1) şi alin. (2), C. pen.

• evaziune fiscală, prev. de art. 9, alin. (1), lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35, C. pen.

• spălare de bani, prev. de art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen.

• bancrută frauduloasă, prev. de art. 241, alin. (1), lit. c), C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen.

toate cu aplicarea art. 5, C. pen. şi art. 38, C. pen.

7. E. - pentru comiterea infracţiunilor:

• constituire de grup infracţional organizat, prev. de art. 367, alin. (1) şi alin. (2), C. pen.

• luare de mită, prev. de art. 289, C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen. (4 acte materiale);

• fals în declaraţii, prev. de art. 326, C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen. (2 acte materiale);

• complicitate la comiterea infracţiunii de bancrută frauduloasă, prev. de art. 48, C. pen., raportat la art. 241, alin. (1), lit. c), C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen.

• participaţie improprie la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 52, C. pen., raportat la art. 297, C. pen.

• participaţie improprie la comiterea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 52, C. pen., raportat la art. 321, C. pen., toate cu aplicarea art. 5, C. pen. şi art. 38, C. pen.

8. P. - pentru comiterea infracţiunii dare de mită, prev. de art. 290, C. pen., cu aplicarea art. 5, C. pen. şi art. 97, C. pen.

9. Q. - pentru comiterea infracţiunilor:

• participaţie improprie la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 52, C. pen., raportat la art. 297, C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen. (2 acte materiale);

• participaţie improprie la comiterea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 52, C. pen., raportat la art. 321, C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen. (2 acte materiale);

• uz de fals, prev. de art. 323, C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen. (2 acte materiale), toate cu aplicarea art. 5, C. pen. şi art. 38, C. pen.

10. R. - pentru comiterea infracţiunii de favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269, C. pen.

11. S. - pentru comiterea infracţiunii de favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269, C. pen.

12. T. - pentru comiterea infracţiunilor:

• constituire de grup infracţional organizat, prev. de art. 367, alin. (1) şi alin. (2), C. pen.

• complicitate la comiterea infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 48, C. pen., raportat la art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen.

• complicitate la comiterea infracţiunii de bancrută frauduloasă, prev. de art. 48, C. pen., raportat la art. 241, alin. (1), lit. c), C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen.

toate cu aplicarea art. 5, C. pen. şi art. 38, C. pen.

13. U. - pentru comiterea infracţiunilor:

• constituire de grup infracţional organizat, prev. de art. 367, alin. (1) şi alin. (2), C. pen.

• complicitate la comiterea infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 48, C. pen., raportat la art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen.

• complicitate la comiterea infracţiunii de bancrută frauduloasă, prev. de art. 48, C. pen., raportat la art. 241, alin. (1), lit. c), C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen.

toate cu aplicarea art. 5, C. pen. şi art. 38, C. pen.

14. J. - pentru comiterea infracţiunilor:

• evaziune fiscală, prev. de art. 9, alin. (1), lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35, C. pen.

• spălare de bani, prev. de art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen.

ambele cu aplicarea art. 5, C. pen. şi art. 38, C. pen.

15. SC F. SRL - pentru comiterea infracţiunilor:

• evaziune fiscală, prev. de art. 9, alin. (1), lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35, C. pen.

• spălare de bani, prev. de art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen.

ambele cu aplicarea art. 5, C. pen. şi art. 38, C. pen.

16. K. - pentru comiterea infracţiunilor:

• evaziune fiscală, prev. de art. 9, alin. (1), lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35, C. pen.

• spălare de bani, prev. de art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen.

ambele cu aplicarea art. 5, C. pen. şi art. 38, C. pen.

17. SC G. SRL - pentru comiterea infracţiunilor:

• evaziune fiscală, prev. de art. 9, alin. (1), lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35, C. pen.

• spălare de bani, prev. de art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen.

ambele cu aplicarea art. 5, C. pen. şi art. 38, C. pen.

În ceea ce îi priveşte pe contestatorii din prezenta cauză, în cursul urmăririi penale, au fost luate măsuri asigurătorii asupra bunurilor aparţinând acestora, după cum urmează:

1. inculpata SC F. SRL - Prin Ordonanţa din data de 21. X.2015 a Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor imobile şi mobile aparţinând inculpatului SC F. SRL, iar, în datele de 22. X.2015, 26. X.2015, 29. X.2015 şi 30. X.2015 s-au încheiat, de către ofiţerii de poliţie judiciară delegaţi, procesul-verbal de aplicare a sechestrului cu privire la următoarele bunuri:

- locul de parcare x, situat în municipiul Bucureşti, Calea x, subsol 1, având identificator unic x, nr. cadastral vechi x şi carte funciară veche x, compus din parcare cu o suprafaţă utilă de 25 mp, împreună cu cota parte de 8,72 mp din părţile şi dependinţele comune ale ansamblului V., care prin natura şi destinaţia lor sunt în folosinţă comună, forţată şi perpetuă a tuturor coproprietarilor ansamblului V., precum şi dreptul de proprietate a cotei părţi de teren aferent parcării, în suprafaţă de 5,63 mp, din întregul teren pe care se află construit ansamblul V., în valoare de 59,562.21 RON;

- apartamentul nr. x, situat la etajul 6 al imobilului din Municipiul Bucureşti, Calea x, având identificator unic x, număr cadastral vechi x şi carte funciară veche x, a localităţii Bucureşti, compus din trei camere de locuit şi dependinţe (bucătărie, baie, hol, baie), având o suprafaţă utilă de 101,72 mp, balcon 7,43 mp, balcon, 2,16 mp, rezultând o suprafaţă totală de 111,31 mp, împreună cu cota parte de 35,47 mp din părţile şi dependinţele comune ale ansamblului V., care prin natura şi destinaţia lor sunt în folosinţă comună, forţată şi perpetuă a tuturor coproprietarilor ansamblului V., precum şi dreptul de proprietate a cotei părţi de teren aferent apartamentului, în suprafaţă de 22,92 mp, din întregul teren pe care se află construit ansamblul V., în valoare de 570,311.94 RON;

Preţul acestor două imobile a fost de 141.183,88 euro, conform contractului de vânzare autentificat sub nr. x din data de 26.09.2014;

- x înmatriculat cu nr. x, serie şasiu x valoare de inventar 163.000 RON;

- x înmatriculat cu nr. x, serie şasiu x valoare de inventar 3.863 RON;

- x înmatriculat cu nr. x, serie şasiu x valoare de inventar 2609,94 RON;

- x înmatriculat cu nr. x, serie şasiu x valoare de inventar 6.158,97 RON;

- W. înmatriculat cu nr. x, serie şasiu x valoare de inventar 50.821,14 RON;

- x înmatriculat cu nr. x, serie şasiu x valoare de inventar 13.500;

- Grup electrogen x valoare de inventar 6.6671 RON;

- Motostivuitor serie x- valoare de inventar 10.000 RON;

- imobil compus din teren intravilan, având categoria de folosinţă curţi construcţii, în suprafaţă totală tabulară de 2060 mp şi construcţii de sub A1.1. având destinaţia construcţii industriale şi edilitare - clădire restaurant, situat în comuna Şoimuş, judeţul Hunedoara, având număr cadastral/topografic x, pentru teren, respectiv x, pentru construcţie, drept de proprietate intabulat în CF nr. x Şoimuş, judeţul Hunedoara, nr. CF vechi x, în valoare de 139,889.62 RON;

- imobil compus din teren în suprafaţă de 5.660 mp, categoria de folosinţă curţi construcţii, cu construcţia depozit de dinamită, în suprafaţă construită de 100 mp, construită din piatră şi bolţari, în anul 1970, având racord electric, cod construcţie C1, imobil situat administrativ în municipiul Reşiţa, zona x, judeţ Caraş-Severin, având nr. cadastral x, pentru teren, respectiv x, pentru construcţie, număr topografic x, înscris în CF nr. x Reşiţa, judeţul Caraş-Severin, în valoare de 43,000 RON;

- imobil înscris în CF nr. x Timişoara, nr. CF vechi x, cu nr. top. x, constând în apartamentul nr. x, situat în Mun. Timişoara, str. x, jud. Timiş, compus din: un antreu, una cameră, una cameră, una cameră alimente, una bucătărie, una baie, magazie şi pivniţă, cu cote părţi comune de 38%, având părţi comune: terenul construit şi neconstruit, poarta de intrare cu intrarea uscată, podul cu intrarea, racordul de apă, branşamentul electric, WC-ul din curte şi coridorul, în valoare de 37.500 euro;

- imobil înscris în CF nr. x Timişoara, nr. CF vechi x, cu nr. top. x, constând în apartamentul nr. x, situat în Mun. Timişoara, str. x, jud. Timiş, compus din: un antreu, una bucătărie, una cameră, una cameră, magazie, cu o cotă de 32% parte din terenul în suprafaţă de 738 mp înscris în CF x Timişoara în proprietate, cu cote părţi comune de 32%, având părţi comune: terenul construit şi neconstruit, poarta de intrare cu intrarea uscată, podul cu intrarea, racordul de apă, branşamentul electric, WC-ul din curte şi coridorul, în valoare de 45.500 euro;

- imobil înscris în CF nr. x Timişoara, nr. CF vechi x, cu nr. top. x, constând în apartamentul nr. x, situat în Mun. Timişoara, str. x, jud. Timiş, compus din: un antreu, una bucătărie, una cameră, magazie, cu o cotă de 30% parte din terenul în suprafaţă de 738 mp înscris în CF x Timişoara în proprietate, cu cote părţi comune de 30%, având părţi comune: terenul construit şi neconstruit, podul cu intrarea, racordul de apă, branşamentul electric, WC-ul din curte şi coridorul, în valoare de 42.000 euro;

- construcţiile de sub A1.1. şi A1.2., reprezentând Hală P şi corp administrativ P+2E, situate în Timişoara, în suprafaţă măsurată de 2796 mp, cu destinaţia construcţii administrative şi social culturale, cu nr. cadastral x, de sub A1.1 şi anexe P situate în Timişoara, în suprafaţă măsurată de 564 mp, cu destinaţia construcţii anexă, cu nr. cadastral x, de sub A1.2, înscrise în CF nr. x Timişoara, situate administrativ în municipiul Timişoara, judeţul Timiş, în valoare de 190,000 RON;

- construcţiile de sub A1.1., reprezentând clădire administrativă P+2E, situată în Timişoara, în suprafaţă măsurată de 177 mp, cu destinaţia construcţii administrative şi social culturale, cu nr. cadastral x, de sub A1.1, înscrise în CF nr. x Timişoara, situată administrativ în municipiul Timişoara, judeţul Timiş, în valoare de 30,000 RON.

De asemenea, prin Ordonanţa din data de 28. X.2015 a Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a popririi asupra sumelor de bani aflate în/şi cu care vor fi alimentate conturile inculpatului SC F. SRL, iar X. a comunicat instituirea acestei măsuri până la concurenţa sumei de 24.432,579 RON, la data instituirii popririi acesta figurând cu solduri în valoare de 1.885.26 RON şi 0.97 RON.

2. inculpatul D. - Prin Ordonanţa din data de 7. XII.2015 a Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului D., după cum urmează:

- imobil teren intravilan în suprafaţă de 726 mp înscris în CF x Reşiţa, nr. cadastral x, nr. topo x şi construcţie înscrisă în CF x Reşiţa, nr. cadastral x;

- imobil teren intravilan în suprafaţă de 1254 mp şi construcţii, înscrise în CF x Reşiţa, nr. cadastral x, nr. topo x;

- imobil teren intravilan în suprafaţă de 6.363 mp, înscris în CF x Reşiţa, nr. cadastral x, nr. topo x şi construcţiile aferente având nr. topo x;

- imobil apartament, în suprafaţă de 71 mp, situat în mun. Reşiţa, str. x, jud. Caraş-Severin, înscris în CF x-C1-U1, nr. topo x.

3. inculpatul E. - Prin Ordonanţa din data de 7. XII.2015 a Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului E., după cum urmează:

- imobil teren intravilan în suprafaţă de 450 mp. şi construcţii, situate în mun. Reşiţa, str. x, jud. Caraş-Severin, înscris în CF x Reşiţa, nr. topo xd/52/d/3/b/25/2.

4. inculpatul B. - Prin Ordonanţa din data de 14. X.2015 a Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor imobile şi mobile aparţinând inculpatului B., iar, în datele de 27. X.2015 şi 29. X.2015, s-au încheiat, de către ofiţerii de poliţie judiciară delegaţi, procesul-verbal de aplicare a sechestrului cu privire la următoarele bunuri:

- imobil constând în apartament nr. 7/A, compus din o cameră, bucătărie, baie, boxa la subsol, cu 2,31% din teren în folosinţă, cu nr. cad. x, cote părţi comune 2,31% acestea fiind: (terenul clădit şi neclădit, fundaţiile, faţadele, pereţii despărţitori dintre apartamente, intrarea uscată, poarta de intrare, casa scării, coridoarele, spălătoria de la subsol, podul cu urcarea la pod, şarpanta, învelitoarea, branşamentul electric, apă, canal, toate instalaţiile şi dependinţele folosite în comun) înscris în CF x-C1-U7 Timişoara, nr. CF vechi x, situat în mun. Timişoara, jud. Timiş, strada x nr. 7, dat în plată pentru stingerea creanţei în sumă de 176.100 RON;

- imobil constând în apartament nr. 7/B, situat la etajul I, compus din o cameră, cameră de alimente, antreu comun cu ap. 9 şi 10 în 1/3 parte cu 0,79% p.c. şi teren în folosinţă, cu nr. cad. x, părţile comune fiind: (terenul clădit şi neclădit, fundaţiile, faţadele, pereţii despărţitori dintre apartamente, intrarea uscată, poarta de intrare, casa scării, coridoarele, spălătoria de la subsol, podul cu urcarea la pod, şarpanta, învelitoarea, branşamentul electric, apă, canal, toate instalaţiile şi dependinţele folosite în comun) înscris în CF x-C1-U8 Timişoara, nr. CF vechi x, situat în mun. Timişoara, jud. Timiş, strada x nr. 7, ap. 7/B, dat în plată pentru stingerea creanţei în sumă de 125.500 RON;

- imobil categoria teren extravilan, în suprafaţă totală de 5670 mp, categoria de folosinţă pădure, situat în comuna Târnova, jud. Caraş-Severin, individualizat în tarla UP II, parcela UA 13/B înscris în CF nr. x Târnova, jud. Caraş-Severin, nr. cadastral x, în preţul de 15.309 RON;

- imobil categoria teren extravilan, în suprafaţă totală de 5850 mp, categoria de folosinţă pădure, situat în comuna Târnova, jud. Caraş-Severin, individualizat în tarla UP II, parcela UA 13/A înscris în CF nr. x Târnova, jud. Caraş-Severin, nr. cadastral x, în preţul de 15.795 RON;

- imobilul categoria teren extravilan, situat în Valea Bârzavei (Salastiuta), în suprafaţă măsurată de 11.800 mp, înscris în CF nr. x Târnova, nr. cadastral/topografic x, categoria folosinţă: 2900 mp - păşune, 2900 mp - fâneaţă, 6000 mp - păşune.

De asemenea, prin Ordonanţa din data de 28. X.2015 a Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a popririi asupra sumelor de bani aflate în/şi cu care vor fi alimentate conturile inculpatului B., iar X. a comunicat instituirea acestei măsuri până la concurenţa sumei de 24.432,579 RON, la data instituirii popririi acesta figurând cu solduri în valoare de 17.65 RON şi 302.75 RON.

În acest context factual şi în raport de dispoziţiile art. 2502 C. proc. pen., instanţa de fond a apreciat că temeiurile care au fundamentat luarea acestor măsuri asigurătorii continuă să existe şi nu a intervenit niciun element de noutate care aibă aptitudinea de a modifica sau de a justifica revocarea sau ridicarea acestor măsuri.

Astfel, în ceea ce priveşte apărările formulate de inculpata D., instanţa de fond a arătat că din moment ce este trimisă în judecată, printre altele, pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9, alin. (1), lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35, C. pen. şi spălare de bani, prev. de art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen. sunt incidente dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi art. 32 din Legea nr. 656/2002, măsurile asigurătorii dispuse au fost luate în vederea reparării pagubei cauzate prin infracţiuni, precum şi a confiscării speciale

În acest sens, s-a reţinut că sechestrul asigurător a fost instituit, în vederea reparării pagubei cauzate prin infracţiuni, precum şi a confiscării speciale a întregii sume reciclate, până la concurenţa sumei de 24.432.579 RON, nicidecum a sumei de 38.000 RON, aşa cum a susţinut inculpata.

Totodată, inculpata D. a mai susţinut că nu au fost respectate dispoziţiile art. 252, alin. (1) C. proc. pen., însă, la momentul punerii în aplicare a măsurilor asigurătorii, organele judiciare delegate au avut în vedere toate informaţiile privind preţurile bunurilor imobile, inserate în cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare, depuse la volumul VII din dosarul de urmărire penală, care nu depăşesc, prin însumare, valoarea sumei de recuperat.

Cu privire la inculpatul E., s-a reţinut că, în raport cu acuzaţiile aduse şi cu scopul măsurii asigurătorii, în vederea confiscării speciale a sumelor de bani primite cu titlu de folos necuvenit, respectiv 60.000 euro şi 32.000 RON, se justifică, în continuare, menţinerea măsurii.

Fără a nega faptul că dosarul încă se află în faza de judecată în primă instanţă, deşi au trecut mai mult de 5 ani de la instituirea măsurilor asigurătorii, Curtea a apreciat că, în raport cu complexitatea cauzei, numărul de inculpaţi şi ansamblul vast al materialului probator administrat, cauza nu a depăşit un termen rezonabil, astfel că dreptul la proprietate nu este afectat.

Cât priveşte celelalte apărări, care rezultă din interpretarea probelor de la dosar, s-a precizat că acestea nu pot fi valorificate în această procedură, unde se analizează doar legalitatea şi oportunitatea măsurilor asigurătorii, din punct de vedere al acuzaţiilor aduse şi al scopului măsurilor, şi nicidecum realitatea faptică care rezultă din probe sau vinovăţia inculpaţilor.

Tot în acelaşi sens, respectiv aspectele strâns legate de fondul acuzaţiilor, cum sunt apărările invocate de inculpata SC F. SRL, privind diferenţa dintre perioada infracţională şi perioada de funcţionare a societăţii, valoarea maximă a veniturilor societăţii în perioada de funcţionare, precum şi bunurile dobândite în afara perioadei infracţionale, s-a apreciat că nu pot fi analizate şi valorificate în această procedură.

Pentru aceste motive, în lipsa vreunei împrejurări noi care să conducă la concluzia că măsurile asigurătorii nu sunt oportune, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca neîntemeiate, cererile de revocare şi ridicare a măsurilor asigurătorii, formulate de inculpaţii D., E. şi SC F. SRL.

În privinţa bunurilor imobile aparţinând persoanei interesate SC M. SRL, instanţa de fond a reţinut că se justifică menţinerea măsurii asigurătorii, având în vedere suspiciunea rezonabilă că, la momentul transferului dreptului de proprietate, inculpatul B. cunoştea că există o anchetă în derulare împotriva sa. Prin urmare, s-a apreciat că există suspiciunea că actele de înstrăinare îndeplinite ulterior reprezintă doar o modalitate prin care inculpatul B. încearcă să sustragă bunuri de la instituirea sechestrului, împiedicând, totodată, recuperarea prejudiciilor cauzate părţilor civile şi recuperarea cheltuielilor de judecată, dar şi confiscarea specială sau extinsă, fiind de notorietate că pot face obiectul măsurii asigurătorii şi pot fi confiscate bunuri care, în realitatea faptică, se află sub stăpânirea inculpaţilor.

Pentru aceste motive, instanţa de fond a respins, ca neîntemeiată, şi cererea de ridicare a măsurii asigurătorii, formulată de persoana interesată SC M. SRL.

Împotriva încheierii din data de 16 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016, au formulat contestaţie inculpaţii D., E. şi SC F. SRL precum şi persoana interesată SC M. SRL.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 24 mai 2021, sub nr. x/2016/a11 fiind repartizată aleatoriu spre soluţionare Completului nr. 8, cu termen de judecată la data de 02.06.2021.

Prin motivele de contestaţie formulate cât şi prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, inculpata D., în esenţă, a criticat soluţia pronunţată de către instanţa de fond din prisma perioadei de timp, de la instituirea sechestrului asigurător şi până în prezent, fiind excesiv de lungă respectiv de aproximativ 6 ani, fiind indicată în acest sens, cu titlu de jurisprudenţă cauza Curţii Europene a Drepturilor Omului Forminster Enterprises Limited v. Republica cehă conform căreia durata excesivă a unei măsuri asigurătorii în raport cu evoluţia procedurii şi consecinţele pe care le produce depăşesc efectele normale unei astfel de măsuri.

Totodată, a criticat hotărârea pronunţată de către prima instanţă, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor art. 252 C. proc. pen. privind modalitatea de evaluare a bunurilor supuse sechestrului asigurător în raport de prejudiciul menţionat în cuprinsul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 10.12.2014, înscris ce a fost contestat atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, în acest moment efectuându-se o expertiză contabilă pentru stabilirea acestui presupus prejudiciu.

Inculpatul E., prin motivele de contestaţie formulate a criticat hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală apreciind, că nu mai subzistă temeiurile care au determinat instituirea măsurilor asigurătorii, luate faţă de acesta prin Ordonanţa din data de 07.12.2015, dată în dosarul de urmărire penală nr. x/D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -D.I.I.C.O.T.- Structura Centrală.

De asemenea, în cuprinsul contestaţiei depuse la dosarul cauzei, în data de 31.05.2021 inculpatul a argumentat că în cursul cercetării judecătoreşti în Dosarul penal nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti a rezultat din toate probele administrate în cauză că, în afara susţinerilor procurorului, nu există nicio altă probă, directă sau indirectă, că ar fi fost implicat în vreun fel în activitatea infracţională descrisă de reprezentanţii DIICOT în rechizitoriu, astfel, fiind indicate, pe larg, mai multe aspecte ce vizează situaţia de fapt şi de drept reţinută în sarcina acestuia.

Un alt motiv de critică formulat de acesta vizează faptul că, ordonanţa sau hotărârea prin care se instituie măsura asigurătorie trebuie să arate motivele de fapt şi de drept care justifică această dispoziţie, inclusiv prin raportare la scopul măsurii, astfel cum rezultă din art. 249 alin. (1) C. proc. pen.

În acest sens s-a apreciat că în absenţa unor elemente concrete, organul judiciar nu poate prezuma intenţia desfăşurării de către proprietarul/posesorul bunurilor a acţiunilor indicate limitativ de art. 249 alin. (1) C. proc. pen. şi nu poate institui această măsură asigurătorie, în caz contrar s-ar ajunge la o tratare diferenţiată a suspecţilor sau inculpaţilor, ceea ce înseamnă arbitrariu judiciar.

Inculpatul E. a mai criticat hotărârea pronunţată în prezenta cauză şi din perspectiva proporţionalităţii limitării dreptului de proprietate în raportat de măsura asigurătorie dispusă, aceasta trebuind să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată fără discriminări şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii conform art. 53 din Constituţie.

Inculpata SC F. SRL în susţinerea căii de atac formulate a precizat că, deşi aceasta s-a înfiinţat în anul 2013, este cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălarea banilor în perioada 2009 - 2014 şi astfel s-ar fi săvârşit un prejudiciu în valoare de peste 600.000 RON cu toate că, în conformitate cu înscrisurile aflate la dosar, societatea a obţinut venituri doar în valoare de 500.000 RON în perioada menţionată.

În raport de cele menţionate inculpata a solicitat restrângerea măsurii asigurătorii dispuse până la concurenţa sumei de 500.000 de RON, astfel cum rezultă din actele aflate la dosar.

Totodată a solicitat să se constate că măsurile asigurătorii au fost impuse în urmă cu aproximativ cu 6 ani, astfel că trecere unei perioade de timp aşa lungi constituie un motiv suficient pentru reanalizarea menţinerii acestor măsuri asigurătorii.

Împotriva încheierii pronunţate în prezenta cauză a formulat contestaţie şi SC M. SRL prin care a solicitat admiterea căii de atac declarate, desfiinţarea în parte a hotărârii şi rejudecând să se dispună scoaterea de sub sechestru asigurător a următoarelor bunuri imobile:

- apartamentul nr. 7/A, înscris în CF x-C1-U7 Timişoara, situat în mun. Timişoara, strada x nr. 7, Ap. 7/A, jud. Timiş;

- apartamentul nr. x (rezultat în urma alipii apartamentelor 7/B, 9 şi 10), asupra apartamentului 7/B fiind impusa măsura asigurătorie a sechestrului prin Ordonanţa nr. x/D/P/2014 din 14.10.2015, înscris în CF nr. x Timişoara, situat administrativ în Mun. Timişoara, Str. x, Jud, Timiş.

În susţinerea celor solicitate, SC M. SRL, în esenţă, a precizat că nu deţine nicio calitate în Dosarul nr. x/2016 fiind doar un cumpărător de buna credinţă, în accepţiunea dispoziţiilor art. 14 C. civ., a celor două imobile menţionate, achiziţionate de la inculpatul B., fiind astfel nelegal limitat dreptul societăţii de a dispune din punct de vedere juridic de acestea, fiind afectate şi posibilităţile dezvoltării obiectului de activitate.

Aşadar analizând situaţia juridică concretă a celor doua imobile descrisă în cuprinsul notelor scrise, apreciază contestatoarea că este imposibilă indisponibilizarea bunurilor acestei societăţi în prezenta cauză, din moment ce nu are nicio calitate procesuală şi absolut nicio implicaţie în acuzaţiile aduse de către procurorul de caz altor persoane fizice/juridice.

De asemenea contestatoare a susţinut că, în raport de dispoziţiile legii procesual penale nu s-ar fi putut dispune măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile aparţinând societăţii, din moment ce nu are nicio calitate în cauză iar măsurile asigurătorii menţionate ar fi putut viza doar bunurile suspectului, inculpatului sau persoanei responsabile civilmente.

În acelaşi context s-a susţinut că sechestrul asigurător dispus nu se justifică nici din perspectiva confiscării speciale, măsură ce nu poate fi luată în mod arbitrar, faţă de orice persoană, fără ca aceasta să fie condamnată penal şi fără ca aceasta să fi săvârşit fapte prevăzute de legea penală.

În acest sens, trebuie avut în vedere şi faptul că în contextul măsurilor de siguranţă, confiscarea specială are un caracter punitiv mai accentuat, fiind intim legată de comiterea unei infracţiuni sau fapte prevăzute de legea penală.

În continuare a precizat contestatoare că pot fi subiecţi ai confiscării speciale şi dobânditorii de rea-credinţă, adică cei care cunosc provenienţa ilicită a bunurilor dobândite, dar, şi de această dată, măsura confiscării este luată ca o consecinţă a faptei lor proprii, respectiv de săvârşire a infracţiunii de tăinuire sau favorizare a făptuitorului, şi nu ca o consecinţă a faptelor autorului. A fortiori, nu se poate dispune măsura de siguranţa a confiscării extinse fata de terţe persoane.

Examinând contestaţiile formulate de inculpaţii D., E. şi SC F. SRL precum şi persoana interesată SC M. SRL, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Prioritar examinării motivelor de netemeinicie invocate de contestatori, Înalta Curte va statua în prealabil asupra admisibilităţii prezentei căi de atac iar, în acest sens, constată că încheierea atacată a avut ca obiect verificarea situaţiei în care mai subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse în prezenta cauză.

Potrivit art. 2502 C. proc. pen. "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Conform art. 2501 C. proc. pen. "Împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanţa de judecată sau de instanţa de apel, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare.

În contextul dispoziţiilor legale precizate, Înalta Curte, contrar celor susţinute de instanţa de fond cu privire la inadmisibilitatea formulării unei contestaţii în această procedură, arată că legiuitorul a prevăzut că procedura realizată de instanţa de judecată privind verificarea situaţiei în care mai subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse se completează cu dispoziţiile art. 2501 C. proc. pen. ce prevăd, însă, posibilitatea de a declara contestaţie împotriva încheierii pronunţate.

Prin urmare, având caracterul unei normei completatoare, art. 2501 C. proc. pen. prevede posibilitatea legală, ca în procedură verificare în cursul judecaţii a măsurilor asigurătorii prevăzută de art. 2502 C. proc. pen., de a fi exercitată calea de atac a contestaţiei.

De altfel, acest raţionament referitor la posibilitatea exercitării căii de atac a contestaţiei în procedura prevăzută de art. 2502 C. proc. pen., se regăseşte şi în jurisprudenţa actuală şi constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în acest sens, cu titlu de exemplu, dosarele nr. x/2015, y/2015/a6, z/2018/a14.

În ceea ce priveşte aspectele de netemeinicie invocate de către contestatori, potrivit dispoziţiilor art. 2502 C. proc. pen. (text de lege introdus, începând cu data de 28 februarie 2021, prin Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167/18.02.2021.) "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin inculpatului sau părţii responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Potrivit art. 249 din C. proc. pen.: "(1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

(2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

(3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.

(4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

(41) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie.

(5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora.

(6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii, şi la cererea) părţii civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi şi părţii civile".

Reţinând dispoziţiile legale evocate şi analizând legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse, Înalta Curte constată că în cauză sunt întrunite exigenţele legale pentru menţinerea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor contestatorilor din prezenta cauză.

În cauză, prin rechizitoriul din data de 15.01.2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2014, au fost trimişi în judecată:

- inculpata D. - pentru comiterea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat, prev. de art. 367, alin. (1) şi alin. (2), C. pen., evaziune fiscală, prev. de art. 9, alin. (1), lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35, C. pen., spălare de bani, prev. de art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen., bancrută frauduloasă, prev. de art. 241, alin. (1), lit. c), C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen., toate cu aplicarea art. 5, C. pen. şi art. 38, C. pen.

- inculpata SC F. SRL - pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9, alin. (1), lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35, C. pen., spălare de bani, prev. de art. 29, lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35, C. pen. şi ambele cu aplicarea art. 5, C. pen. şi art. 38, C. pen.

- inculpatul E. - pentru comiterea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat, prev. de art. 367, alin. (1) şi alin. (2), C. pen., luare de mită, prev. de art. 289, C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen., fals în declaraţii, prev. de art. 326, C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen., complicitate la comiterea infracţiunii de bancrută frauduloasă, prev. de art. 48, C. pen., raportat la art. 241, alin. (1), lit. c), C. pen., cu aplicarea art. 35, C. pen., participaţie improprie la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 52, C. pen., raportat la art. 297, C. pen. şi participaţie improprie la comiterea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 52, C. pen., raportat la art. 321, C. pen., toate cu aplicarea art. 5, C. pen. şi art. 38, C. pen.

Astfel, în cursul urmăririi penale, faţă de contestatorii mai sus menţionaţi au fost luate măsuri asigurătorii asupra bunurilor aparţinând acestora, respectiv:

- Prin Ordonanţa din data de 7. XII.2015 a Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului D..

- Prin Ordonanţa din data de 7. XII.2015 a Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului E..

- Prin Ordonanţa din data de 21. X.2015 a Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor imobile şi mobile aparţinând inculpatului SC F. SRL.

Măsurile asigurătorii dispuse, au fost menţinute, în temeiul art. 2502 C. proc. pen. prin prin încheierea din data de 16 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016.

Cu privire la motivele de critică formulate de inculpaţii D. şi SC F. SRL, Înalta Curte constată că aceştia sunt trimişi în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de Legea nr. 241/2005 şi Legea nr. 656/2002, iar dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi art. 32 din Legea nr. 656/2002 justifică ope legis luarea măsurilor asigurătorii în situaţia săvârşirii unor astfel de infracţiuni. Sub acest aspect, din probele administrate în cauză, chiar dacă nu înlătură prezumţia de nevinovăţie, care subzistă în favoarea inculpaţilor, rezultă indicii cu privire la faptul că aceştia ar fi putut comite faptele pentru care sunt cercetaţi.

Înalta Curte reaminteşte că în procedura prevăzută de art. 2502 C. proc. pen., rolul său în cenzurarea unor eventuale imprecizii ale acuzaţiilor penale este extrem de limitat, ceea ce determină, în contextul exigenţelor principiului separării funcţiilor judiciare, o analiză a cauzei doar în limitele prezentului cadru procesual, fără a putea antama decât tangenţial şi aspecte ce ţin de vinovăţia şi faptele pentru care sunt judecaţi inculpaţii.

Pentru aceste motive, în acest stadiu procesual, susţinerile inculpatei SC F. SRL, privind diferenţa dintre perioada infracţională şi perioada de funcţionare a societăţii, valoarea maximă a veniturilor societăţii în perioada de funcţionare, precum şi bunurile dobândite în afara perioadei - sunt chestiuni care vizează fondul cauzei şi care nu pot fi examinate decât tangenţial în prezenta procedură judiciară, iar, din perspectiva căii de atac cu care a fost învestită instanţa de control judiciar, existenţa unei pretinse pagube cauzată prin săvârşirea unor fapte penale presupus comise de inculpată în condiţiile reţinute, oferă datele necesare analizei temeiurilor măsurii asigurătorii.

Reţinând acelaşi context argumentativ, Înalta Curte constată că motivele de critică formulate de inculpatul E. vizează în realitate situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare a instanţei şi implicit a elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, ce nu pot face, însă, obiectul prezentei cauze în care se analizează dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii dispuse.

Înalta Curte arată faptul că luarea unei măsuri asigurătorii nu echivalează cu formularea unei acuzaţii penale - în sensul în care această noţiune a fost definită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia din 23 aprilie 2009, pronunţată în Cauza Kamburov II împotriva Bulgariei (parag. 22), ca "noţiune autonomă a Convenţiei", independent de conotaţia pe care o are în sistemele naţionale de drept ale statelor contractante - a fost menţionat de instanţa europeană şi în Cauza Arcuri contra Italiei, arătându-se că astfel de proceduri, prin care nu se urmăreşte stabilirea unui grad de vinovăţie raportat la o infracţiune săvârşită, au o natură preventivă, neputând constitui o acuzaţie în materie penală.

În acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Înalta Curte constată şi respectarea, în prezenta cauză, a exigenţelor de proporţionalitate a măsurilor asigurătorii în raport cu scopul urmărit, în conformitate cu garanţiile procedurale prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

Din această perspectivă, Curtea Europeană a statuat în repetate rânduri că o ingerinţă în dreptul de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege şi să urmărească unul sau mai multe scopuri legitime. În plus, trebuie să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopurile urmărite. Cu alte cuvinte, trebuie să se stabilească dacă a fost păstrat un echilibru între cerinţele interesului general şi interesele persoanelor în cauză (cauza Silickienė contra Lituaniei).

În acest context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că măsurile de confiscare constituie o parte a unei politici de prevenire a infracţiunilor.

Astfel, în contextul factual al cauzei, se constată că la acest moment procesual subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea şi menţinerea măsurilor asigurătorii, din perspectiva caracterului necesar al acestora în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracţiunile presupus a fi comise.

În ceea ce priveşte motivul de critică formulat de toţi contestatorii din prezenta cauză privind nerezonabilitatea termenului de 6 ani scurs de la data luării măsurilor asigurătorii, Înalta Curte arată că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie nu impune decât existenţa unui raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi obiectivul urmărit (Phillips împotriva Regatului Unit, Balsamo împotriva San Marino), astfel că trecerea unei perioade relativ mari de timp nu este de natură să pună în discuţie principiul rezonabilităţii, în accepţiunea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părţilor, complexitatea cauzei şi durata procedurilor în faţa instanţei.

În acest sens, Înalta Curte consideră că durata măsurilor instituite prin ordonanţele procurorului menţionate mai sus este justificată, la acest moment procesual, de complexitatea cauzei şi de natura acuzaţiilor aduse inculpaţilor, iar consecinţele pe care le produc asupra inculpaţilor nu depăşesc efectele normale ale unei astfel de măsuri, în raport cu valoarea prejudiciului reţinut în sarcina fiecărui inculpat.

În ceea ce priveşte contestaţia formulată de SC M. SRL, Înalta Curte reţine că aceasta are calitate de persoană interesată în cadrul acestei proceduri din prisma faptului că a achiziţionat de la inculpatul B., două bunuri imobile respectiv:

- apartamentul nr. 7/A, înscris în CF x-C1-U7 Timişoara, situat în mun. Timişoara, strada x nr. 7, Ap. 7/A, jud. Timiş;

- apartamentul nr. x (rezultat în urma alipii apartamentelor 7/B, 9 şi 10), asupra apartamentului 7/B fiind impusa măsura asigurătorie a sechestrului prin Ordonanţa nr. x/D/P/2014 din 14.10.2015, înscris în CF nr. x Timişoara, situat administrativ în Mun. Timişoara, Str. x, Jud, Timiş.

ce fac obiectul sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din data de 14. X.2015 a Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală fiind încheiate astfel în datele de 27.10.2015 şi 29.10.2015 de către ofiţerii de poliţie judiciară delegaţi a proceselor-verbale de aplicare.

În fapt, prin contractul de vânzare autentificat de către BNP Y. prin Încheierea nr. 1059/31.07.2015 a fost transferat dreptul de proprietate al numitului B. către SC M. SRL asupra imobilului constând în apartamentul nr. x iar prin contractul de vânzare autentificat de către BNP Y. prin Încheierea nr. 1060/31.07.2015 a fost transferat dreptul de proprietate al numitului B. către SC M. SRL asupra imobilului constând în apartamentul nr. 7/A.

Potrivit art. 249 alin. (4) C. proc. pen. "Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate"

Astfel, în raport de modalitatea de derularea cronologică a operaţiunilor imobiliare prin care cele doua apartamente au ajuns în patrimoniul SC M. SRL (societate înfiinţată cu aproximativ 2 luni înainte de a se emite ordonanţa de instituire a sechestrului asigurător) Înalta Curte reţine că întemeiată concluzia instanţei de fond cu privire la existenţa unei suspiciuni rezonabile cu privire la aceste formalităţi îndeplinite care ar reprezenta, în realitate, doar un demers simulat prin care inculpatul B. (ce la momentul perfectării celor două contracte de vânzare-cumpărare cunoştea că făcea obiectul cercetărilor penale din dosarul x/2014) încearcă să sustragă aceste bunuri de la instituirea măsurilor asigurătorii dispuse în vederea recuperării prejudiciilor cauzate părţilor civile şi recuperarea cheltuielilor de judecată, dar şi confiscării speciale sau extinse, conform art. 249 alin. (4) C. proc. pen.

Prin urmare, prin raportare şi la cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în această materie (cu titlu de exemplu cauza Gogitidze şi alţii împotriva Georgiei) se constată că măsurile asigurătorii sunt justificate, impunându-se în continuare menţinerea acestor măsuri.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că subzistă temeiurile care au determinat menţinerea măsurilor asigurătorii, motiv pentru care, în baza art. 2502, raportat la art. 2501 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de contestatorii F. SRL, D., M. SRL şi E. împotriva încheierii din data de 16 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016.

În baza art. 276 alin. (2) din C. proc. pen., vor fi obligaţi contestatorii la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru contestatori, în cuantum de câte 80 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de contestatorii F. SRL, D., M. SRL şi E. împotriva încheierii din data de 16 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru contestatori, în cuantum de câte 80 RON rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2021.

GGC - GV