Postponement of European Arrest Warrant surrender due to concurrent domestic criminal proceedings

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 96 din data de 06 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Republica Cehă cu privire la executarea mandatului european de arestare nr. 4T 72/2019-903 din data de 21.06.2019 emis de Curtea Raională din Litomerice, Republica Cehă, în vederea urmăririi penale a persoanei solicitate A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, înşelăciune cu credite şi falsificare, procurare neautorizată şi modificare de mijloace de plată, prevăzute de art. 209, 211 şi 234 C. pen. ceh şi, în consecinţă, s-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare cehe.

În baza art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată şi republicată, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Republica Cehia până la soluţionarea definitivă a cauzei nr. x/328/2020, aflată pe rolul Judecătoriei Turda şi cauzei nr. x/P/2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenţie, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

În baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată nu este de acord cu predarea către autorităţile judiciare din Cehia şi că nu a renunţat la regula specialităţii.

În baza art. 104 alin. (10) şi 13 rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus luarea măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării menţionate mai sus, în vederea predării către autorităţile judiciare din Republica Cehia.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de arestare a persoanei solicitate A. mandat ce va fi pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Totodată, s-a mai dispus ca cetăţeanul român A. să fie predat cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, acesta să fie transferat în România pentru executarea pedepsei.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că, prin propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj înregistrată la data de 18 decembrie 2020 la Curtea de Apel Cluj, ca urmare a declinării de competenţă dispusă de Curtea de Apel Constanţa prin Sentinţa penală nr. 171/2020 din data de 7 decembrie, s-a solicitat luarea măsurii arestării în vederea predării faţă de persoana solicitată A. pe o durată de 30 zile, respectiv şi cu propunerea de amânare a predării persoanei solicitate până la rămânerea definitivă a cauzei penale nr. x/328/2020 a Judecătoriei Turda şi a cauzei penale nr. x/P/2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca în care acesta este judecat, respectiv urmărit penal, până la executarea pedepsei privative de libertate, dacă va fi cazul sau până la data liberării condiţionate.

În cuprinsul propunerii parchetului, s-a arătat că sesizarea are la bază mandatul european de arestare nr. 4T 72/2019-903 din data de 21.06.2019, emis de Curtea Raională din Litomerice, Republica Cehă, în vederea urmăririi penale a persoanei solicitate A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, înşelăciune cu credite şi falsificare, procurare neautorizată şi modificare de mijloace de plată, prevăzute de art. 209, 211 şi 234 C. pen. ceh, constând în aceea că, începând cu luna martie şi până în aprilie 2017 persoana solicitată, împreună cu inculpatul B. ar fi procurat neautorizat prin intermediul internet banking suma de 940.000 coroane cehe de la societatea C..

Examinând actele dosarului, Curtea a reţinut că persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Cehia deoarece şi-a făcut o viaţă în România, are familie, loc de muncă, copii minori şi a menţionat expres că nu renunţă la regula specialităţii, aspecte consemnate în procesul-verbal de audiere.

Curtea a mai reţinut că infracţiunile de înşelăciune şi falsificare de monedă sunt menţionate pe lista celor 32 de infracţiuni expres indicate în art. 97 din Legea nr. 302/2004, nefiind necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări şi au corespondent în legislaţia română în dispoziţiile art. 244 şi 310 C. pen., neintervenind nici prescripţia răspunderii penale.

În virtutea art. 84 din Legea nr. 302/2004, s-a reţinut că mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al UE, în speţă cea română, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru, respectiv cel ceh, a unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea urmăririi penale care se execută în baza principiului recunoaşterii reciproce în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului Uniunii Europene nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002.

Raportat la dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004 cu modificările ulterioare, Curtea de Apel Cluj nu a constatat incidenţa vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului european de arestare.

În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condiţiile de formă şi de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 şi nefiind constatate impedimente legale la predare, Curtea a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.

Totodată, s-a constatat că, din fişa de cazier a persoanei solicitate A., precum şi din adresele comunicate la dosar rezultă că acesta se află trimis în judecată în cauza penală nr. x/328/2020, aflată pe rolul Judecătoriei Turda şi urmărit penal în cauza nr. x/P/2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, unde are calitatea de suspect.

Curtea a reţinut că, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 58 alin. (1) Legea nr. 302/2004, respectiv că, în situaţia în care persoana predată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenţie predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen, text aplicabil şi în prezenta cauză, având în vedere că persoana solicitată, aşa cum s-a menţionat mai sus, se află în faza de judecată şi cercetată în alte două cauze pe rolul instanţelor judiciare din România, impunându-se în acest context, amânarea predării.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie persoana solicitată A..

Concluziile formulate de apărare şi de reprezentantul Ministerului Public au fost redate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată: "Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate".

Totodată, alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează în sensul că: "Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că, în cauza pendinte, respectând rigorile legii, prima instanţă a verificat temeinic îndeplinirea condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare privind pe numitul A., faţă de care autorităţile judiciare cehe au dispus arestarea preventivă, persoana căutată fiind suspectată de săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, înşelăciune cu credite şi falsificare, procurare neautorizată şi modificare de mijloace de plată, prevăzute de art. 209, 211 şi 234 C. pen. ceh.

Deopotrivă, Înalta Curte reţine că faptele pentru care este solicitată persoana urmărită au corespondent în legislaţia română în dispoziţiile art. 244 şi 310 C. pen. român, fiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

În continuare, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată, pe de o parte, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz la predare, prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004, iar pe de altă parte, că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa.

Astfel se reţine că, în cuprinsul dispoziţiilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, sunt reglementate cazurile în care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, iar la alin. (2) al aceluiaşi articol sunt enumerate cazurile ce constituie motive opţionale de refuz al executării mandatului european de arestare.

Analizând dispoziţiile legale menţionate, prin raportare la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz obligatoriu al predării persoanei solicitate.

Totodată, Înalta Curte apreciază că nu este aplicabilă niciuna dintre situaţiile de refuz facultativ la predare prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Principiul recunoaşterii reciproce care stă la baza structurii Deciziei-cadru 2002/584 presupune, potrivit articolului 1 alin. (2) din aceasta, că statele membre sunt, în principiu, obligate să dea curs unui mandat european de arestare (Hotărârea din 16 noiembrie 2010, Mantello, C - 261/09, EU:C:2010:683, punctul 36). Astfel, potrivit dispoziţiilor Deciziei-cadru 2002/584, statele membre nu pot refuza executarea unui astfel de mandat decât în cazurile de neexecutare obligatorie prevăzute la articolul 3, precum şi în cazurile de neexecutare facultativă enumerate la articolele 4 şi 4a din aceasta. În plus, executarea unui mandat european de arestare nu poate fi supusă de autoritatea judiciară de executare decât condiţiilor definite la articolul 5 din decizia - cadru (Hotărârea Curţii din 29 ianuarie 2013, R C - 396/11, EU:C:2013:39, punctul 36). Prin urmare, autorităţile judiciare din România sunt obligate să pună în executare mandatul european de arestare chiar dacă persoana solicitată susţine că nu doreşte predarea către autorităţile judiciare din Cehia.

Totodată, Înalta Curte reţine că, în conformitate cu art. 114 raportat la art. 58 alin. (1) - (5) şi (7) din Legea nr. 302/2004, în ipoteza în care s-a dispus executarea mandatului european de arestare şi amânarea predării persoanei solicitate, instanţa admite cererea autorităţilor statului solicitant şi dispune amânarea predării până la soluţionarea definitivă a cauzei în care este cercetată pe rolul instanţelor române.

Se reţine în acest sens că prima instanţă a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Republica Cehia până la soluţionarea definitivă a cauzelor nr. x/328/2020 aflată pe rolul Judecătoriei Turda şi nr. x/P/2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenţie predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

În urma propriilor demersuri efectuate în cauză, instanţa de control judiciar constată că, faţă de persoana solicitată A., în Dosarul nr. x/2019 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen., iar în Dosarul nr. x/2020, aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia penală, persoana solicitată A. este judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen.

Prin urmare, Înalta Curte, constatând că sunt incidente dispoziţiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, care constituie un impediment la predarea imediată a persoanei solicitate, aceasta fiind cercetată penal în România şi pentru o bună administrare a justiţiei în ţara al cărei cetăţean este, în baza art. 114 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, va dispune amânarea predării persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Republica Cehia până la soluţionarea definitivă a cauzelor nr. x/328/2020 aflată pe rolul Judecătoriei Turda, nr. x/P/2018 aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca şi a cauzelor nr. x/P/2019 aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej şi nr. x/328/2020 aflată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia penală, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenţie, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

În acest context argumentativ, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 96 din data de 06 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa atacată şi, în baza art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată şi republicată, va dispune amânarea predării persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Republica Cehia până la soluţionarea definitivă a cauzelor nr. x/328/2020 aflată pe rolul Judecătoriei Turda, nr. x/P/2018 aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, nr. x/P/2019 aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej şi nr. x/328/2020 aflată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia penală, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenţie, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei vor rămâne în sarcina statului, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) din acelaşi cod, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 96 din data de 06 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Desfiinţează, în parte, sentinţa atacată şi, în baza art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată şi republicată, dispune amânarea predării persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Republica Cehia până la soluţionarea definitivă a cauzelor nr. x/328/2020 aflată pe rolul Judecătoriei Turda, nr. x/P/2018 aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, nr. x/P/2019 aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej şi nr. x/328/2020 aflată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia penală, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenţie, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iunie 2021.

GGC - GV