Deduction of foreign early release credits from Romanian sentence under Law 302/2004

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 84 din data de 21 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A..

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că, prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Mehedinţi la data de 12.02.2021 sub nr. x/2021 a fost înregistrată contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A..

În motivarea contestaţiei, petentul condamnat a arătat că solicită să i se deducă din pedeapsa în a cărei executare se află cele 465 de zile considerate ca executate de autorităţile italiene, precizând faptul că acestea au fost recunoscute de către Curtea de Apel Craiova, însă nu şi de către Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin.

Prin Sentinţa penală nr. 25 din data de 08 martie 2021, Tribunalul Mehedinţi a admis excepţia de necompetenţă materială şi teritorială şi a declinat în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin.

Prin Sentinţa penală nr. 474/23.03.2021, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepţia necompetenţei materiale pusă în discuţia părţilor din oficiu.

În baza art. 50 din C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, privind persoana condamnată A., deţinut în Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, la data de 08.04.2021, sub nr. x/2021.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 17 din 22.01.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 11.02.2020, s-a admis cererea formulată de autorităţile italiene şi au fost recunoscute: Sentinţa penală nr. 207/10 Reg. Sent. - 5545/10 RGNR pronunţată la data de 20.08.2010 de Tribunalul din Tivoli, definitivă la 01.10.2010, Sentinţa penală nr. 1300/14 Reg. Sent. -2606/14 RGNR pronunţată la data de 11.06.2014 de Judecătorul de Instrucţie din cadrul Tribunalului din Roma, definitivă la 10.06.2015, Sentinţa penală nr. 102/15 Reg. Sent. - 66792/14 RGNR pronunţată la data de 07.01.2015 de Tribunalul din Roma, definitivă la 06.07.2016, Sentinţa penală nr. 7622/15 Reg. Sent. - 15271/14 RGDIB pronunţată la data de 24.11.2015 de Curtea de Apel din Roma, definitivă la 13.07.2016 şi Sentinţa penală nr. 4504/16 Reg. Sent. - 6212/15 RGCA pronunţată la data de 06.05.2016 de Curtea de Apel din Roma, definitivă la 23.05.2017 şi s-a dispus transferarea condamnatului A., deţinut într-un penitenciar din Italia, în vederea continuării executării pedepsei de 7 ani, 7 luni şi 17 zile închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de 1485 zile calculate la data de 14.01.2019 şi în continuare la zi.

S-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 375 zile câştigate cu titlu de eliberare anticipată.

Prin Sentinţa penală nr. 69 din 12.05.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., a fost admisă contestaţia la executare privind Sentinţa penală nr. 17/22.01.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 rep., a fost recunoscută Ordonanţa Biroului de Supraveghere din Viterbo emisă la data de 19.03.2019 şi Ordonanţa Biroului de Supraveghere din Roma emisă la data de 25.11.2019, cum rezultă din certificatul de stadiu al executării nr. SIEP 507/2017 emis la data de 03.03.2020 de Parchetul general al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Roma - Biroul Executări Penale.

S-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 90 zile câştigate cu titlu de eliberare anticipată cu privire la perioadele 12.08.2018 - 12.02.2019 şi 12.02.2019 - 11.08.2019 executate în regim de detenţie pe teritoriul Italiei, suplimentar faţă de cele 375 zile recunoscute prin Sentinţa nr. 17/22.01.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 11.02.2020.

Curtea a reţinut că, deşi este adevărat că prin aceste ordonanţe emise de autorităţile italiene, ca urmare a acordării beneficiului zilelor cu titlu de eliberare anticipată, s-a stabilit că data anticipată a finalizării pedepsei este 29.04.2021, cu toate acestea, dispoziţia din aceste ordonanţe ce priveşte finalizarea pedepsei la data de 29.04.2021 nu poate fi recunoscută şi nu poate produce efecte în România, aşa cum solicită petentul, întrucât, după data transferului condamnatului în România, devin aplicabile legile naţionale, nemaifiind valabile cele din statul străin de condamnare, aşa cum dispun dispoziţiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, unde se arată că "în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română."

Or, în atare situaţie, având în vedere dispoziţiile art. 100 alin. (3) din C. pen., Curtea a constatat că durata de pedeapsă considerată ca executată pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, nu poate fi scăzută din pedeapsa ce se execută şi, prin urmare, aceasta nu poate conduce la constatarea ca executată în integralitate a pedepsei şi implicit la punerea în libertate a condamnatului ca urmare a finalizării pedepsei, aceasta putând fi valorificată doar pe calea instituţiei liberării condiţionate, avându-se în vedere în cadrul calculului fracţiei de pedeapsă ce trebuie obligatoriu executată din pedeapsă pentru a se putea dispune liberarea condiţionată.

În acest sens, Curtea a făcut referire la Decizia nr. 15/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că, după transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România, putând fi valorificată prin prisma altor instituţii de drept, cum este cea referitoare la liberarea condiţionată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie condamnatul A..

Concluziile formulate de apărare şi de reprezentantul Ministerului Public, precum şi poziţia contestatorului-persoană condamnată din ultimul cuvânt, au fost redate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Examinând contestaţia formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 597 alin. (7), (8) C. proc. pen. şi art. 4251 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea este întemeiată, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit dispoziţiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, (astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 236/2017) "(1) În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent."

Înalta Curte notează că acest text de lege, reglementat ca un mecanism procedural care garantează că, în procedura de transferare, persoanele condamnate vor beneficia de toate deducerile de pedeapsă acordate în statul emitent până la momentul transferării efective în România, a instituit în sarcina instanţelor naţionale obligaţia deducerii din pedeapsa privativă de libertate care trebuie executată în România atât a duratei pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, cât şi, dacă este cazul, a numărului de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent."

În considerarea acestor dispoziţii legale, cetăţeanul român condamnat într-un stat membru al Uniunii Europene printr-o hotărâre judecătorească definitivă, recunoscută în România, care a beneficiat în statul de condamnare de o eliberare anticipată constând în recunoaşterea ca executată a unei perioade de timp, ca efect al muncii prestate şi a conduitei pozitive pe parcursul executării pedepsei sau a altor instituţii ale statului de condamnare, îşi păstrează acest drept şi ulterior transferării sale într-un loc de deţinere din ţara de origine, el urmând să producă efecte identice în ambele ordini juridice, atât a statului de condamnare, cât şi a statului de executare.

Altfel spus, instanţele naţionale au obligaţia să scadă din durata pedepsei aplicate persoanei condamnate prin hotărârea recunoscută, alături de perioada efectiv executată din aceasta pe teritoriul statului străin sau ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, şi perioada recunoscută ca executată de către autorităţile statului emitent, indiferent de modalitatea procedurală în care a fost acordat acest beneficiu persoanei condamnate (pe baza muncii prestate sau a altei instituţii reglementate de legislaţia statului emitent, cu excepţia amnistiei şi graţierii acordate de statul emitent, pentru care există dispoziţie expresă).

În consecinţă, prin finalitatea ei, această soluţie legislativă ulterioară diferă de dezlegarea dată de instanţa supremă, în complet specializat, prin Decizia nr. 15 din 22 mai 2015 prin care s-a stabilit că, "după transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România.", făcând-o inaplicabilă. Potrivit art. 477 din C. proc. pen., efectele deciziei încetează în cazul modificării dispoziţiei legale care a generat problema de drept dezlegată.

Evaluând, în acest context legislativ, hotărârea atacată, Înalta Curte constată că, deşi prima instanţă a identificat în mod just că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 90 zile câştigate cu titlu de eliberare anticipată cu privire la perioadele 12.08.2018-12.02.2019 şi 12.02.2019-11.08.2019 executate în regim de detenţie pe teritoriul Italiei, suplimentar faţă de cele 375 zile recunoscute prin Sentinţa nr. 17/22.01.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 11.02.2020, cu toate acestea, în mod eronat, a apreciat că, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 156 alin. (1) teza finală din Legea nr. 302/2004.

Or, procedând în acest fel, prima instanţă a lipsit de finalitate demersul judiciar al contestatorului, recunoaşterea formală a beneficiului acordat părţii în Italia fiind inaptă a asigura în statul de executare, doar prin ea însăşi, efectul juridic pe care acest drept al contestatorului îl are în statul de condamnare, scăderea efectivă din pedeapsa de executat a duratei recunoscute ca executate, cu consecinţele fireşti în planul executării acesteia, şi, prin aceasta, finalitatea urmărită prin aduse dispoziţiile art. 156 alin. (1) teza finală din Legea nr. 302/2004.

În acest context argumentativ, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 597 alin. (7) raportat la art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 84 din data de 21 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va desfiinţa sentinţa contestată, şi rejudecând, va admite contestaţia la executare formulată de acelaşi condamnat şi va deduce din pedeapsa de 7 ani, 7 luni şi 17 zile aplicată de autorităţile judiciare italiene şi recunoscută prin Sentinţa penală nr. 17 din 22 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 şi cele 375 de zile, respectiv 90 de zile, beneficiu acordat cu titlu de eliberare anticipată.

În consecinţă, va constata executată pedeapsa aplicată condamnatului A. şi va dispune punerea de îndată în libertate a acestuia de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 17/2020 din 11.02.2020 emis de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., va lăsa în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) din acelaşi cod, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană condamnată, în cuantum de 313 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 84 din data de 21 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Desfiinţează sentinţa contestată, şi rejudecând:

Admite contestaţia la executare formulată de acelaşi condamnat şi deduce din pedeapsa de 7 ani, 7 luni şi 17 zile aplicată de autorităţile judiciare italiene şi recunoscută prin Sentinţa penală nr. 17 din 22 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019 şi cele 375 de zile, respectiv 90 de zile, beneficiu acordat cu titlu de eliberare anticipată.

Constată executată pedeapsa aplicată condamnatului A. şi dispune punerea de îndată în libertate a acestuia de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 17/2020 din 11.02.2020 emis de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, dacă nu este arestat în altă cauză.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iunie 2021.

GGC - GV