Territorial competence for fraud and document falsification: alternative jurisdiction where criminal activity occurred in multiple locations

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/2021 din 01 iulie 2021 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- A. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 2561 C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, unul în 2018 şi unul în 2019), şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (50 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.;

- B. pentru infracţiunile de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplicarea art. 2561 C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, unul în 2018 şi unul în 2019), şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., şi

- C. S.A. în perioada octombrie 2019 - decembrie 2020, fostă D. S.A. în perioada septembrie - octombrie 2019, fostă D. S.R.L. în perioada iulie- septembrie 2019, fostă E. S.R.L. în perioada 2009 - 2019) pentru infracţiunile de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 2561 C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, unul în 2018 şi unul în 2019), şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (50 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Astfel, s-a reţinut că fapta inculpatului A. care, în perioada 2017 - 2019, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu ajutorul complicelui B., de ale cărui fapte a profitat, în numele C. S.R.L. (la acel moment E. S.R.L.), unde a îndeplinit calităţile de asociat (25%) şi administrator (începând din 23.04.2019), a indus în eroare pe reprezentanţii persoanei vătămate F. S.A., încheind prin intermediul soţiei sale G., în calitate de reprezentant al C., contracte de vânzare-cumpărare şi contracte de leasing financiar între C. şi F. S.A. în vederea derulării afacerii de tipul "sell and leaseback" cu referire la 3 autorulote H., cu seriile de caroserie x, x, x (în 2018), şi la 10 autorulote I., cu seriile de caroserie x, x, x, x, x, x, x, x, x, x, în valoare totală de 2.795.387,84 RON (697.222,14 RON în 2018 şi 2.098.165,7 RON în 2019), context în care a folosit 52 de înscrisuri false, respectiv facturi de achiziţie şi documente de plată care ar fi fost emise pe relaţia C. cu furnizorii de autorulote H. (Germania) şi I. (Italia) şi înscrisuri prin care se atesta în fals că C. deţinea în proprietate şi posesie efectivă cele 13 autorulote la momentul vânzării, transmiterii proprietăţii şi preluării în leasing, în scopul obţinerii pentru sine a folosului patrimonial injust, şi pricinuind o pagubă totală de 2.795.387,84 RON (697.222,14 RON în 2018 şi 2.098.165,7 RON în 2019) persoanei vătămate F. S.A., constituie infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 2561 C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, unul în 2018 şi unul în 2019).

S-a mai arătat că fapta inculpatului A. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a plăsmuit şi folosit la dosarele de finanţare:

- în anul 2018, 2 înscrisuri - 2 extrase de cont privind plata autorulotelor cu seriile de caroserie x şi y; 3 înscrisuri - procesele-verbale de predare-primire a autorulotelor cu seriile de caroserie x, x şi y, datate 31.07.2018; 3 înscrisuri - Facturile nr. x/31.07.2018, nr. y/31.07.2018 şi nr. w/31.07.2018 prin care se atesta mincinos că C. a vândut către F. autorulotele cu seriile de caroserie x, x, x - în total 8 acte materiale ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârşite în scopul comiterii infracţiunii de înşelăciune;

- în anul 2019, 10 înscrisuri - facturi de achiziţie emise de I. din Italia, pe care este consemnat un preţ mai mare decât cel solicitat de furnizorul originar; 10 înscrisuri - ordine de plată datate 06.06.2019, care atestă mincinos că C.. a plătit furnizorului originar I. contravaloarea rulotelor; 10 înscrisuri - facturile fiscale x, toate datate 27.06.2019, care atestă mincinos că C.. a vândut către F. S.A. autorulotele cu aceste serii; 10 înscrisuri - "declaraţiile de posesie" datate 20.06.2018, care atestă în fals că autorulotele cu seriile de caroserie x, x, x, x, x, x, x, x, x, x se aflau în România şi erau în posesia furnizorului; 2 înscrisuri - "procesul-verbal de inspecţie obiecte leasing" şi anexa acestuia pe care sunt trecute şi autorulotele cu seriile de caroserie x, x, x, x, x, x, acte încheiate în data de 21.06.2019, ora 15:24, cu reprezentantul F. S.A., B., la adresa din municipiul Bucureşti, Şoseaua Bucureşti-Ploieşti nr. 64, prin care se atestă fapte necorespunzătoare adevărului, respectiv că "bunurile supuse inspecţiei sunt identificate conform anexei la prezenta (identificator unic, serie şasiu, număr de înmatriculare, serie de fabricaţie) - în total 42 acte materiale ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârşite în scopul comiterii infracţiunii de înşelăciune, constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (50 acte materiale).

Deopotrivă, s-a apreciat că fapta inculpatului B. care, în perioada 2018 - 2019, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-a ajutat pe A. să comită infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave deoarece, în calitatea sa de referent de vânzări în cadrul F. S.A., a propus altor analişti şi persoane cu putere de decizie ai angajatorului său relaţia comercială cu clientul C., respectiv cu inculpatul A., susţinând credibilitatea acestui partener şi a propus aplicarea unor excepţii de la procedura obişnuită în ceea ce priveşte evaluarea bunurilor şi plata furnizorului C., care au condus în mod direct la producerea prejudiciului (în anul 2018 excepţia a constat în plata unui avans de 90% înainte de livrarea propriu-zisă a celor 3 autorulote H. şi efectuarea unei inspecţii de risc doar cu privire la o singură autorulotă; în anul 2019 a propus înlocuirea procedurii de evaluare a bunului cu o simplă inspecţie de risc efectuată de un reprezentant TL şi apoi a întocmit el însuşi procesul-verbal privind inspecţia de risc referitoare la 10 autorulote I., consemnând în fals că le-a observat cu propriile simţuri la adresa din Bucureşti, Şoseaua Bucureşti-Ploieşti nr. 64 în data de 21.06.2019), inculpatul neavând putere de decizie nici pentru aprobarea contractelor şi nici de dispoziţie asupra patrimoniului persoanei vătămate F. S.A., dar ajutorul dat de B. lui A. fiindu-i util celui din urmă întrucât în urma acţiunilor sale acesta a dobândit folosul patrimonial injust şi a produs paguba totală de 2.795.387,84 RON aferentă celor 13 autorulote (3 autorulote H. şi 10 autorulote I.) în patrimoniul persoanei vătămate F. S.A., constituie infracţiunea de complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, în modalitatea prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 2561 C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, unul în 2018 şi unul în 2019).

S-a mai arătat că fapta inculpatului B. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a plăsmuit 2 înscrisuri - "procesul-verbal de inspecţie obiecte leasing" şi anexa acestuia pe care sunt trecute şi autorulotele cu seriile de caroserie x, x, x, x, x, x, acte încheiate în data de 21.06.2019, ora 15:24, cu reprezentantul C.., A., la adresa din municipiul Bucureşti, Şoseaua Bucureşti-Ploieşti nr. 64, prin care se atestau fapte necorespunzătoare adevărului, respectiv că "bunurile supuse inspecţiei sunt identificate conform anexei la prezenta" (identificator unic, serie şasiu, număr de înmatriculare, serie de fabricaţie), precum şi 1 înscris - "nota de informare" din data de 10.12.2019, prin care a atestat fapte necorespunzătoare adevărului, respectiv că a inspectat vizual 4 autorulote şi că a presupus că celelalte erau în curte, cu scopul de a ascunde săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale).

De asemenea, s-a considerat că fapta inculpatei C. S.R.L. (la acel moment E. S.R.L.) care, în perioada 2017 - 2019, prin intermediul lui A. care a acţionat în numele său, a indus în eroare pe persoana vătămată F. S.A., încheind prin intermediul lui G., administratorul său, contracte de vânzare-cumpărare şi contracte de leasing financiar cu F. S.A. în vederea derulării afacerii de tipul "sell and leaseback" cu referire la 3 autorulote H., cu seriile de caroserie x, x, x (în 2018), şi la 10 autorulote I., cu seriile de caroserie x, x, x, x, x, x, x, x, x, x, în valoare totală de 2.795.387,84 RON (697.222,14 RON în 2018 şi 2.098.165,7 RON în 2019), context în care A., în interesul C., a folosit 52 de înscrisuri false, respectiv facturi de achiziţie şi documente de plată care ar fi fost emise pe relaţia C. cu furnizorii de autorulote H. (Germania) şi I. (Italia) şi înscrisuri prin care se atesta în fals că C. deţinea în proprietate şi posesie efectivă cele 13 autorulote la momentul vânzării, transmiterii proprietăţii şi preluării în leasing, în scopul obţinerii pentru sine a folosului patrimonial injust, pricinuindu-se o pagubă totală de 2.795.387,84 RON (697.222,14 RON în 2018 şi 2.098.165,7 RON în 2019) persoanei vătămate F. S.A., constituie infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 2561 C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, unul în 2018 şi unul în 2019).

S-a mai arătat că fapta inculpatei C. S.R.L. (la acel moment E. S.R.L.) care, în perioada 2017 - 2019, prin intermediul lui A. care a acţionat în numele său, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a plăsmuit şi folosit la dosarele de finanţare:

- în anul 2018, 2 înscrisuri - 2 extrase de cont privind plata autorulotelor cu seriile de caroserie x şi y; 3 înscrisuri - procesele-verbale de predare-primire a autorulotelor cu seriile de caroserie x, x şi y, datate 31.07.2018; 3 înscrisuri - Facturile nr. x/31.07.2018, nr. y/31.07.2018 şi nr. w/31.07.2018 prin care se atestă mincinos că C. a vândut către TL autorulotele cu seriile de caroserie x, x, x - în total 8 acte materiale ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârşite în scopul comiterii infracţiunii de înşelăciune;

- în anul 2019, 10 înscrisuri - facturi de achiziţie emise de I. din Italia, pe care este consemnat un preţ mai mare decât cel solicitat de furnizorul originar; 10 înscrisuri - ordine de plată datate 06.06.2019, care atestă mincinos că C. a plătit furnizorului originar I. contravaloarea rulotelor; 10 înscrisuri - facturile fiscale x, toate datate 27.06.2019, care atestă mincinos că C. a vândut către F. S.A. autorulotele cu aceste serii; 10 înscrisuri - "declaraţiile de posesie" datate 20.06.2018, care atestă în fals că autorulotele cu seriile de caroserie x, x, x, x, x, x, x, x, x, x se aflau în România şi erau în posesia furnizorului; 2 înscrisuri - "procesul-verbal de inspecţie obiecte leasing" şi anexa acestuia pe care sunt trecute şi autorulotele cu seriile de caroserie x, x, x, x, x, x, acte încheiate în data de 21.06.2019, ora 15:24, cu reprezentantul F. S.A., B., la adresa din mun. Bucureşti, Şoseaua Bucureşti-Ploieşti nr. 64, prin care se atestă fapte necorespunzătoare adevărului, respectiv că "bunurile supuse inspecţiei sunt identificate conform anexei la prezenta" (identificator unic, serie şasiu, număr de înmatriculare, serie de fabricaţie) - în total 42 acte materiale ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârşite în scopul comiterii infracţiunii de înşelăciune, constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (50 acte materiale).

Cauza având ca obiect Rechizitoriul nr. x/2021 din 01 iulie 2021 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, care, prin încheierea din 28 septembrie 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 346 alin. (6) C. proc. pen., coroborat cu art. 50 C. proc. pen., art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi art. 41 alin. (5) teza a II-a C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe invocată de inculpatul A., prin apărător ales, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Braşov a reţinut, în esenţă, că inculpaţii A., S.C. C. S.R.L. şi B. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 2561 C. pen. şi art. 35 C. pen., şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în forma autoratului şi, după caz, a complicităţii, iar din actele dosarului rezultă că inducerea în eroare a persoanei vătămate F. S.A. s-a produs cu ocazia încheierii contractelor de leasing şi de vânzare cumpărare, convenţii care au fost perfectate în Municipiul Bucureşti, unde au fost folosite în vederea producerii de consecinţe juridice şi înscrisurile care conţineau informaţii necorespunzătoare adevărului. Tot în această localitate s-a produs şi urmarea periculoasă a infracţiunii de înşelăciune (paguba în patrimoniul persoanei vătămate) şi se află şi sediul F. S.A., persoana vătămată în cauză. Ca urmare, s-a apreciat că locul săvârşirii faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor este Municipiul Bucureşti.

Deopotrivă, s-a arătat că, din probele administrate în cursul urmăririi penale, rezultă că, în vederea încheierii contractelor de leasing şi de vânzare cumpărare, inculpatul A. a apelat la un broker din Bucureşti, respectiv martorul J., reprezentant al societăţii de brokeraj K., care a declarat că aducea la sediul F. S.A. toate documentele semnate şi ştampilate de inculpatul A., în calitate de reprezentant al S.C. E. S.R.L., cel din urmă semnându-le în original fie la Bucureşti, fie la Braşov (unde le trimitea printr-un angajat al inculpatului), după care erau trimise prin curier sau prin angajaţi către firma de leasing pentru a fi perfectate contractele.

S-a apreciat că, în condiţiile în care locul unde s-a realizat elementul material al presupuselor infracţiuni de înşelăciune şi cel în care s-a produs urmarea acestora este Municipiul Bucureşti, la sediul persoanei vătămate F. S.A., acesta fiind şi locul unde se reţine că au fost prezentate înscrisurile presupus a fi false în vederea producerii de consecinţe juridice, nu prezintă relevanţă, aşa cum a considerat parchetul, faptul că doi dintre inculpaţii trimişi în judecată (A. şi S.C. C. S.R.L.) au domiciliul şi, respectiv, sediul în judeţul Braşov, de vreme ce pe raza acestei unităţi administrativ teritoriale nu s-a derulat, cel puţin în parte, activitatea infracţională şi nu s-a produs urmarea periculoasă. În atare situaţie, s-a considerat că devin incidente dispoziţiile art. 41 alin. (5) teza a II-a C. proc. pen., în conformitate cu care ordinea de prioritate de la alin. (1) se aplică când urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini, astfel că Tribunalul Bucureşti este competent să soluţioneze cauza.

Ca urmare, dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2021/a1 la Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, care, prin încheierea din 29 octombrie 2021, în baza art. 47 alin. (3) şi (4) C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (6) C. proc. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată de Ministerul Public, şi, în baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii B., A. şi S.C. C. S.R.L. în favoarea Tribunalului Braşov.

Totodată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Braşov şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că, în conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi alin. (3) şi alin. (4) C. proc. pen., Tribunalul Braşov este instanţa competentă sub aspect teritorial să soluţioneze cauza, având în vedere că a fost primul sesizat şi că, potrivit actului de sesizare, în circumscripţia sa teritorială s-a desfăşurat o parte a activităţii pretins infracţionale.

Astfel, s-a arătat că, în cauză, locul săvârşirii infracţiunii este şi cel în care facturile pro forma sau procesul-verbal de primire-predare bunuri/protocol de recepţie au fost întocmite ori cel în care au fost semnate contractele de vânzare-cumpărare şi de leasing cu persoana vătămată F. S.A., cu atât mai mult cu cât sediul societăţii inculpate s-a aflat, în perioada infracţională, în comuna Prejmer, judeţul Braşov.

În acest sens, s-a subliniat că, din declaraţia martorului J., rezultă că la încheierea contractelor/semnarea documentelor se aplica sistemul recepţiunii acceptării de către ofertant (în cazul persoanelor neprezente, dacă în contract nu este indicat locul încheierii, atunci se va considera încheiat la domiciliul sau sediul ofertantului), respectiv documentele erau semnate şi ştampilate de inculpatul A., în calitate de reprezentant al S.C. E. S.R.L., fie la Bucureşti, fie la Braşov (unde le trimitea printr-un angajat al inculpatului), după care acestea erau trimise prin curier sau prin angajaţi către firmele de leasing pentru a fi perfectat contractul. Sub acest aspect, martorul a declarat că:

"după ce firmele de leasing semnau contractul, acesta fie era trimis prin curier către A., fie mi se dădea mie şi eu îl dădeam lui A. să îl semneze, dacă acesta era în Bucureşti. Dacă nu, eu trimiteam printr-un angajat al lui A. contractul la Braşov de unde pleca semnat către firmele de leasing. Nu pot face o proporţie între contractele semnate în Bucureşti şi cele semnate la Braşov".

De asemenea, s-a menţionat că, în activitatea infracţională, în vederea obţinerii pe nedrept a unor sume de bani, rezultate din încheierea contractelor cu partea civilă S.C. F. S.A., au fost folosite procesele-verbale de predare-primire autorulote, încheiate şi semnate de A. cu sine însuşi, ca reprezentant al C., la data de 31 iulie 2018, la Braşov, acestea figurând în dosarul de finanţare.

Ca urmare, în condiţiile în care activitatea infracţională dedusă judecăţii s-a desfăşurat şi pe raza de competenţă a Tribunalului Braşov, s-a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 41 alin. (5) C. proc. pen., care impun respectarea ordinii de prioritate prevăzută de alin. (1) al textului de lege.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Tribunalul Braşov este competent să soluţioneze cauza privind pe inculpaţii B., A. şi S.C. C. S.R.L., trimişi în judecată prin Rechizitoriul nr. x/2021 din 01 iulie 2021 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.

Astfel, reglementând competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti, art. 41 C. proc. pen. stabileşte, în alin. (1), că aceasta este determinată, în ordine, de: a) locul săvârşirii infracţiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoana fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta; d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate, iar, în alin. (2), defineşte noţiunea de "loc al săvârşirii infracţiunii" ca fiind acela unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, pentru ca, în alin. (3), să stipuleze că în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

Totodată, art. 41 alin. (4) C. proc. pen. prevede că atunci când niciunul din locurile menţionate la alin. (1) nu sunt cunoscute sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele indicate în primul alineat, competenţa revine instanţei mai întâi sesizate. În plus, conform art. 41 alin. (5) C. proc. pen., ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Aşadar, dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. pen. stabilesc o ordine de preferinţă legală ce trebuie respectată cu prilejul sesizării instanţelor judecătoreşti.

Verificând, în acest context, actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut, în esenţă, circumscris infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, că inculpaţii A. şi S.C. C. S.R.L. (C., la data faptelor E. S.R.L.) i-au indus în eroare pe reprezentanţii persoanei vătămate F. S.A., încheind prin intermediul lui G., în calitate de reprezentant al C., contracte de vânzare-cumpărare şi de leasing financiar cu F. S.A. în vederea derulării afacerii de tipul "sell and leaseback" cu referire la 3 autorulote H. şi la 10 autorulote I., context în care cel dintâi a folosit 52 de înscrisuri false (facturi de achiziţie şi documente de plată care ar fi fost emise pe relaţia C. cu furnizorii de autorulote H. Germania şi I. Italia), prin care se atesta în fals că C. deţinea în proprietate şi posesie efectivă cele 13 autorulote la momentul vânzării, transmiterii proprietăţii şi preluării în leasing, în scopul obţinerii pentru sine a folosului patrimonial injust, pricinuind persoanei vătămate F. S.A. o pagubă totală de 2.795.387,84 RON (697.222,14 RON în 2018 şi 2.098.165,7 RON în 2019).

S-a mai reţinut că, la săvârşirea faptelor, inculpatul A. a fost ajutat de inculpatul B., care, în calitatea sa de referent de vânzări în cadrul F. S.A., a propus altor analişti şi persoane cu putere de decizie ai angajatorului său relaţia comercială cu clientul C., respectiv cu A., susţinând credibilitatea acestui partener, şi a propus aplicarea unor excepţii de la procedura obişnuită în ceea ce priveşte evaluarea bunurilor şi plata furnizorului C., care au condus în mod direct la producerea prejudiciului în patrimoniul persoanei vătămate.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, procurorul semnatar al rechizitoriului a reţinut că inculpaţii A., S.C. C. S.R.L. (prin intermediul celui dintâi) şi B. au plăsmuit şi, după caz, folosit în dosarele de finanţare un număr de 42 înscrisuri false (primii doi acuzaţi, extrase de cont, procese-verbale de primire a autorulotelor, facturi, ordine de plată, declaraţii de posesie, proces-verbal de inspecţie obiecte leasing şi anexa la acesta) şi, respectiv, 3 înscrisuri false (cel din urmă inculpat, proces-verbal de inspecţie obiecte leasing şi anexa la acesta, nota de informare), prin care se atestau împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Totodată, se constată că, la paginile 4, 5 şi 6 ale rechizitoriului, s-a menţionat că o parte a actelor materiale ce intră în conţinutul infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, imputată inculpaţilor A. şi S.C. C. S.R.L. s-a realizat pe raza judeţului Braşov, unde, potrivit declaraţiilor martorului J., au fost încheiate o parte din contractele de vânzare cumpărare şi de leasing cu persoana vătămată F. S.A.. Astfel, martorul a expus detaliat modalitatea în care se perfectau convenţiile, declarând, printre altele, că nu poate preciza care era proporţia dintre contractele semnate la Bucureşti şi cele semnate la Braşov şi că atunci când contractele de leasing erau semnate în această din urmă localitate, ulterior A. le trimitea, în original, prin curier sau prin angajaţi la firmele de leasing, întrucât societatea de leasing impunea ca semnătura aplicată pe acte să fie în original.

Pe de altă parte, aşa cum rezultă din înscrisurile de la dosar, o parte a documentelor care atestau împrejurări necorespunzătoare adevărului folosite în dosarele de finanţare (respectiv procesele-verbale de predare primire autorulote din 31 iulie 2018 aferente autovehiculelor x cu numerele de identificare x, x şi y) au fost încheiate, conform menţiunilor indicate chiar în cuprinsul lor, în Braşov.

Prin urmare, se constată că, potrivit rechizitoriului şi actelor de la dosar, activitatea infracţională s-a desfăşurat, în parte, pe raza judeţului Braşov, unde sunt situate şi domiciliul şi, respectiv, sediul inculpaţilor A. şi S.C. C. S.R.L., aşadar în circumscripţia teritorială a Tribunalului Braşov şi a parchetului de pe lângă această instanţă, care, de altfel, a şi instrumentat cauza în cursul urmăririi penale. Pe de altă parte, Parchetul de pe Tribunalul Braşov a învestit, cu rechizitoriul emis în Dosarul nr. x/2021, Tribunalul Braşov, care, astfel, este prima instanţă sesizată în cauză.

Ca urmare, din moment ce locul săvârşirii infracţiunii, în accepţiunea art. 41 alin. (2) C. proc. pen., se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Braşov, Înalta Curte, având în vedere şi dispoziţiile art. 41 alin. (1) lit. a), alin. (3) şi alin. (4) teza a II-a C. proc. pen., constată că această instanţă este competentă teritorial să judece cauza privind pe inculpaţii B., A. şi S.C. C. S.R.L., fiind prima sesizată dintre jurisdicţiile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen.

Împrejurarea că o parte a activităţii infracţionale s-a desfăşurat în Municipiul Bucureşti, unde au fost încheiate unele din contractele de vânzare-cumpărare şi de leasing şi s-a produs rezultatul infracţiunii de înşelăciune (prejudicierea persoanei vătămate), respectiv în circumscripţia unei alte instanţe (Tribunalul Bucureşti), nu este de natură să atragă competenţa teritorială exclusivă a acesteia din urmă, în condiţiile în care prevederile art. 41 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la cele ale alin. (2) ale aceluiaşi articol, stabilesc o competenţă alternativă în acele situaţii în care actele materiale au fost săvârşite în mai multe locuri.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă să soluţioneze cauza privindu-i pe inculpaţii B., A. şi S.C. C. S.R.L. este Tribunalul Braşov, instanţă căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata S.C. C. S.A., în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii B., A. şi S.C. C. S.A. în favoarea Tribunalului Braşov, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata S.C. C. S.A., în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 noiembrie 2021.

GGC - NN