Execution of European Arrest Warrant: Exclusion of Substantive Crime Assessment and Mandatory Issuance of Arrest Warrant Upon Surrever

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 115/F din 05.06.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 25.02.2021 de autorităţile judiciare din Austria faţă de persoana solicitată A..

A dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Austria, cu respectarea regulii specialităţii prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată, luând act că aceasta nu a consimţit la predare.

A dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând din 05.06.2021 până la data de 04.07.2021 inclusiv, constatând, totodată, că a fost reţinută 24 ore din data de 04.06.2021, ora 18:15 până la data de 05.06.2021, ora 18:15.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 25.02.2021 de autorităţile judiciare din Austria faţă de persoana solicitată A., în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor de fraudă conform secţiunilor 146, 147 (2), 148 al doilea caz al C. pen. austriac privind punctul I şi infracţiunea de falsificare de documente conform secţiunii 223 (2) al C. pen. austriac (StGB) privind punctul II.

În esenţă, s-a reţinut în sarcina persoanei solicitate că i-ar fi convins pe alţii, în mod profesional şi cu intenţia de a se îmbogăţi în mod ilegal pe sine sau o parte terţă prin comportamentul persoanei înşelate, prin comiterea oricăror acte prin înşelarea lor cu anumite fapte, provocând astfel daune materiale în valoare de peste 5000 euro fiecare.

Mai precis, în sarcina persoanei solicitate A., s-a reţinut că:

- l-ar fi incitat pe B. în 13 mai 2020 în Edt. bei Lanlach, pretinzând că este un chiriaş solvent care vrea să plătească, să încheie un contract de închiriere privind autoturismul x cu plăcuţa de înmatriculare x şi să predea ulterior autoturismul, la care B. a suferit daune în valoare de 14.000 euro;

- ar fi incitat pe membrii ai C. autorizaţi să dispună în 4 septembrie 2020 acordarea unui împrumut pentru cumpărarea autoturismului x, 3.0 TDI, astfel provocând daune în valoare 17.990 euro pentru C.;

- l-ar fi incitat pe D. în 28 august 2020 în Viena, pretinzând că este proprietarul clubului de noapte Colonia şi că este un chiriaş care respectă legea, să încheie un contract de închiriere privind autoturismul x cu plăcuţa de înmatriculare x (SK) şi să predea ulterior autoturismul fiului sau E., astfel provocând daune lui D. în valoarea de 1000 euro;

- l-ar fi incitat pe D. în perioada 15 august 2020 - 20 august 2020 în Krems, pretinzând că este proprietarul clubului de noapte Colonia şi că este un împrumutător capabil şi care vrea să îşi ramburseze împrumutul, să îi înmâneze în numerar suma în valoare de 1000 euro;

- ar fi folosit un card de permis de parcare italian pentru persoane cu dizabilităţi falsificat (falsificare completă) în 9 noiembrie 2020 în Viena prin plasarea acestui card în spatele parbrizului şi folosind astfel un document falsificat ca dovadă a unui fapt.

Curtea a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, că infracţiunile menţionate în mandatul european de arestare sunt sancţionate de C. pen. din Austria cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este mai mare de 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi, totodată, că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, Curtea a constatat că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea către autorităţile judiciare din Austria şi a precizat că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.

Împotriva acestei sentinţe, persoana solicitată A. a formulat, în termen legal, contestaţie, pe care nu a motivat-o, însă, în fapt şi în drept.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorii aleşi ai contestatorului persoană solicitată au invocat motivul opţional de refuz al predării prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, au susţinut că faptele de care, cel din urmă, este acuzat nu constituie infracţiuni, ci delicte civile şi că nu se impunea luarea faţă de aceasta a celei mai aspre măsuri preventive.

La acelaşi termen, contestatorul persoană solicitată a menţionat că se va prezenta de bună voie în faţa autorităţilor judiciare din Austria, însă nu a avut cunoştinţă de existenţa mandatului emis pe numele său.

Examinând contestaţia formulată prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, reglementând situaţiile care pot determina respingerea cererii autorităţilor judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare, art. 99 din Legea nr. 302/2004 prevede expres motivele obligatorii [alin. (1)] şi facultative [alin. (2)] de refuz, reţinând [în alin. (2) lit. a)] că judecătorul român poate refuza executarea respectivului mandat în situaţia prevăzută la art. 97 alin. (2) din lege, respectiv când nu este îndeplinită condiţia dublei incriminări.

Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată, din analiza conţinutului mandatului european de arestare emis de către Parchetul Public din Wels Austria la data de 25 februarie 2021, în cauza nr. 6 St. 219/20k, că faţă de persoana solicitată A. a fost emis un mandat naţional de arestare la data de 22 februarie 2021 autorizat de instanţa regională din Wels în vederea cercetării pentru săvârşirea a patru infracţiuni de fraudă conform secţiunilor 146, 147 alin. (2), (14)8 al doilea caz al C. pen. austriac privind pct.

I şi falsificare de documente conform secţiunii 223 alin. (2) al C. pen. austriac (StGB) privind pct. II, sancţionată cu pedeapsa închisorii de până la 5 ani, constând în aceea că i-ar fi convins pe alţii, în mod profesional şi cu intenţia de a se îmbogăţi în mod ilegal pe sine sau o parte terţă prin comportamentul persoanei înşelate, prin comiterea oricăror acte prin înşelarea lor cu anumite fapte, provocând astfel daune materiale în valoare de peste 5000 euro fiecare, şi anume, l-ar fi incitat pe B. în 13 mai 2020 în Edt. bei Lanlach, pretinzând că este un chiriaş solvent care vrea să plătească, să încheie un contract de închiriere privind autoturismul x cu plăcuţa de înmatriculare x şi să predea ulterior autoturismul, la care B. a suferit daune în valoare de 14.000 euro; ar fi incitat pe membrii ai C. autorizaţi să dispună în 4 septembrie 2020 acordarea unui împrumut pentru cumpărarea autoturismului x, 3.0 TDI, astfel provocând daune în valoare 17.990 euro pentru C.; l-ar fi incitat pe D.

în 28 august 2020 în Viena, pretinzând că este proprietarul clubului de noapte Colonia şi că este un chiriaş care respectă legea, să încheie un contract de închiriere privind autoturismul x cu plăcuta de înmatriculare x (SK) şi să predea ulterior autoturismul fiului său E., astfel provocând daune lui D. în valoarea de 1000 euro; l-ar fi incitat pe D. în perioada 15 august 2020 până în 20 august 2020 în Krems, pretinzând că este proprietarul clubului de noapte Colonia şi că este un împrumutător capabil şi care vrea să îşi ramburseze împrumutul, să îi înmâneze în numerar suma în valoare de 1000 euro; ar fi folosit un card de permis de parcare italian pentru persoane cu dizabilităţi falsificat (falsificare completă) în 9 noiembrie 2020 în Viena prin plasarea acestui card în spatele parbrizului şi folosind astfel un document falsificat ca dovadă a unui fapt.

Astfel cum a reţinut şi prima instanţă, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menţionate toate informaţiile enumerate în acest text de lege.

Totodată, Înalta Curte observă, în acord cu judecătorul fondului, că faptele pentru care persoana solicitată este urmărită penal în statul solicitant sunt pedepsite cu închisoarea de până la 5 ani, potrivit legislaţiei penale austriece, astfel că nu mai este necesară verificarea condiţiei dublei incriminări prev. de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit căruia faptele care dau loc la predare(...) indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puţin 3 ani, nu vor fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.

Deopotrivă, instanţa reţine că, fiind audiată, la termenul din 05 iunie 2020, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile emitente ale mandatului, prevalându-se, totodată, de regula specialităţii şi necontestându-şi identitatea.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că, în cauză, nu se identifică vreunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Cu toate că apărarea a făcut referire la dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, se constată că motivul opţional de refuz reglementat de acest articol nu este incident în cauză, întrucât mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale şi nu pentru executarea pedepsei sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

În legătură cu susţinerea apărării că faptele ce fac obiectul mandatului european de arestare nu sunt prevăzute de legea penală română se impune a se sublinia că, în procedura prevăzută de art. 104 din Legea nr. 302/2004, analiza efectuată de autoritatea judiciară română în baza dispoziţiilor art. 97 alin. (1) din aceeaşi lege nu include examinarea corespondenţei dintre faptele menţionate în mandat şi conţinutul constitutiv al unei anumite infracţiuni şi nici stabilirea încadrării juridice a acestora. Astfel, aspectele invocate de contestator cu privire la natura litigiului dintre părţi reprezintă chestiuni de fond pe care instanţa română nu le poate evalua în prezenta procedură, sens în care se au în vedere dispoziţiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, aşa încât şi verificarea acestei apărări revine în competenţa exclusivă a autorităţii judiciare a statului emitent.

Pentru acelaşi motive, Înalta Curte subliniază că, în procedura reglementată de art. 84 şi urm. din Legea nr. 302/2004, instanţa română nu are competenţa de a examina temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară din Austria şi nici oportunitatea emiterii mandatului european de arestare.

În plus, se observă că, în speţă, nu este incident niciunul din celelalte motive, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeaşi acuzaţie în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru fapta care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia potrivit legii române.

În ceea ce priveşte critica apărării cu privire la netemeinicia măsurii arestării provizorii dispusă în vederea predării, Înalta Curte arată că, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 104 alin. (6) - (11) din Legea nr. 302/2004, rezultă că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) şi d) C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune şi arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfăşurate în faţa instanţei, nu şi la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autorităţile judiciare solicitante, când, odată cu încuviinţarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată şi un mandat de arestare [conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004], astfel încât luarea măsurii arestării preventive faţă de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă.

Faţă de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare din data 25 februarie 2021 emis de Parchetul Public din Wels Austria cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea şi nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 115/F din 05 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021, iar, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că aceasta se află în culpă procesuală, va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 115/F din 05 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iunie 2021.

GGC - GV