Execution of Foreign Judgment: Unavailability of Contestație la Executare to Extend Conditional Release Rights of Foreign State

Deliberând asupra contestaţiei declarată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 38 din data de 22 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze de minori, în Dosarul nr. x/2021, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 38 din data de 22 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze de minori, în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 599 din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul contestator A. împotriva Sentinţei penale nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2015. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava a sumei de 313 RON reprezentând onorariu avocat oficiu.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că la data de 03.03.2021, condamnatul A. a formulat contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În motivarea scrisă a contestaţiei la executare, condamnatul a invocat încălcarea mai multor dispoziţii din Legea nr. 302/2004, arătând că prin transferarea în România situaţia sa este agravată, întrucât în ţara unde a fost condamnat urma să fie pus în libertate la data de 22 februarie 2022, după executarea a jumătate din durata pedepsei aplicate, apreciind că liberarea condiţionată nu este o vocaţie, ci un drept stabilit prin hotărârea judecătorească din Marea Britanie. În dovedire, contestatorul a depus la dosar copii după notă Direcţiei Penitenciarului din Marea Britanie şi notă informativă privind data liberării.

Analizând actele şi lucrările dosarului, curtea a constatat că prezenta contestaţie este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin Sentinţa penală nr. 76 din data de 08 decembrie 2015 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în doar nr. 990/39/2015, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A. condamnat de către autorităţile judiciare din Marea Britanie la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, în a cărei executare se află.

În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004, s-a procedat la recunoaşterea şi punerea în executare a Sentinţei penale nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: - trafic de persoane, prev. de secţiunea 57 alin. (1) din Legea împotriva infracţiunilor de natură sexuală din 2003 care îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.) cu apl. art. 5 din C. pen. - trafic de persoane, prev. în secţiunea 58 alin. (1) din aceeaşi lege care îşi găsesc corespondent în legislaţia română în infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.) cu apl. art. 5 din C. pen. - organizare a activităţilor de prostituţie, în scopul obţinerii de foloase pentru sine, prev. în secţiunea 53 alin. (1) din aceeaşi lege care îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 din C. pen. din 1969 (art. 213 din C. pen.) cu apl. art. 5 din C. pen. - 5 infracţiuni de viol, prev. în secţiunea 1 alin. (1) din Legea infracţiunilor sexuale din 2003 care îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) din C. pen. din 1969 (art. 218 C. pen.) cu apl. art. 5 din C. pen.

- deţinere a unui document de identitate fals cu intenţii necurate, prev. în secţiunea 4 din Legea actelor de identitate din 2010 care îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 din C. pen. din 1969 (art. 323 C. pen.) cu apl. art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-au adaptat cele cinci pedepse a câte 12 ani închisoare stabilite persoanei transferabile A. de către autorităţile judiciare din Marea Britanie pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de viol, prev. în secţiunea 1 alin. (1) din Legea infracţiunilor sexuale din 2003, în sensul reducerii fiecăreia dintre ele la câte 10 ani închisoare, reprezentând limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu apl. art. 5 din C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei rezultante aplicate de 15 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare perioada executată de către persoana transferabilă A., de la data de 10.04.2015 la zi. S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei transferabile A., la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Prin Decizia penală nr. 293/A pronunţată la data de 01.07.2016 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a respins, ca tardiv, apelul declarat de condamnat împotriva Sentinţei penale nr. 76 din 08.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2015.

Examinând dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate de contestator, Curtea a constatat că, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile legale menţionate.

Contestaţia la executare reprezintă procedeul jurisdicţional prevăzut de lege pentru rezolvarea incidentelor ivite pe parcursul executării unei hotărâri penale definitive.

Potrivit art. 598 C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se executa sau vreo împiedicare la executare; d) când se invoca amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Curtea a reţinut că, în prezenta cauză, contestatorul condamnat nu a invocat în fapt nicio nelămurire cu privire la dispozitivul Sentinţei penale nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2015, în accepţiunea prevederilor legale menţionate.

Nemulţumirea acestuia constă în faptul că urmare a transferării sale într-un penitenciar din România, liberarea sa condiţionată poate fi dispusă la o dată ulterioară celei la care ar fi fost liberat în Marea Britanie. În opinia sa, instanţa, în momentul recunoaşterii hotărârii penale străine, având în vedere informaţiile inserate în certificat şi actele existente la dosar privind dispoziţiile statului străin relativ la condiţiile acordării liberării condiţionate, trebuia să menţioneze în dispozitiv faptul că potrivit legii statului englez ar putea beneficia de liberare condiţionată după executarea unei jumătăţi din pedeapsa aplicată, considerând că hotărârea nu este completă, impunându-se lămurirea ei sub acest aspect.

Analizând motivele care au stat la baza formulării prezentei cereri, Curtea a constatat că, în realitate, contestatorul nu urmăreşte o lămurire a dispozitivului, ci o completare a acestuia, în sensul de a fi inserată o menţiune potrivit căreia liberarea condiţionată poate fi acordată, conform legii statului englez, la data de 20.02.2022, aşa cum se menţionează în înscrisul eliberat de Direcţia Penitenciarului din Marea Britanie.

S-a reţinut de prima instanţă că pe calea contestaţiei la executare se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuţie legalitate şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Potrivit prevederilor legale în materie, după recunoaşterea hotărârii pronunţate de Curtea Coroanei Harrow şi transferarea contestatorului în România, în vederea continuării executării pedepsei de 15 ani închisoare, regimul executării pedepsei privative de libertate aplicate de autorităţile judiciare din Marea Britanie, este cel prevăzut de legislaţia românească, fiind incidente cu privire la liberarea condiţionată dispoziţiile legale prevăzute de C. pen. român şi în niciun caz cele prevăzute de legislaţia din Marea Britanie, neavând relevanţă dacă în statul englez legile ar fi fost favorabile persoanei condamnate (art. 156 din Legea nr. 302/2004 republicată).

În concluzie, având în vedere că prin cererea formulată contestatorul urmăreşte modificarea unei soluţii definitive pronunţate de o instanţă de judecată, în sensul completării dispozitivului cu menţiunea privind liberarea condiţionată potrivit legii din statul de condamnare, iar nu lămurirea acesteia, Curtea, în temeiul art. 599 din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestaţia la executare vizând Sentinţa penală nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2015.

Împotriva Sentinţei penale nr. 38 din data de 22 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze de minori, în Dosarul nr. x/2021 a formulat contestaţie condamnatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17 mai 2021, sub numărul x/2021.

În esenţă, contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei, arătând că doreşte să îi fie recunoscută posibilitatea de liberare condiţionată, începând cu data de 20.02.2022, deoarece prin extrădarea şi continuarea executării pedepsei, în regim de detenţie într-un penitenciar din România, i s-a îngreunat situaţia juridică, astfel încât, se impune lămurirea hotărârii sub acest aspect, respectiv liberarea condiţionată după executare a jumătate din pedeapsa aplicată în Anglia. În drept, a fost invocat cazul de contestaţie prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Examinând contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 38 din data de 22 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze de minori, în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia la executare a fost reglementată ca un procedeu jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează exclusiv incidente, limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, cu scopul de a se asigura legalitatea executării hotărârilor judecătoreşti, fără a se putea însă modifica soluţia pronunţată, soluţie care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Prin intermediul contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat. Pe această cale pot fi invocate doar aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor, fără a se pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea.

Hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări şi schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunţării, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situaţii apare necesitatea de a se pune de acord conţinutul hotărârii definitive în executare cu situaţia obiectivă şi a se aduce modificările corespunzătoare în desfăşurarea executării.

Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea pedepsei, fără a se putea ajunge la modificarea dispoziţiilor din hotărârea instanţei care au intrat în autoritatea de lucru judecat, contestaţia la executare nu poate fi uzitată decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, astfel că, în cadrul său, nu se pot repune în discuţie aspecte de nelegalitate sau netemeinicie.

Printre cazurile ce pot fi invocate ca temei al contestaţiei la executare se numără şi cel prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., respectiv atunci "când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare", prin nelămurire cu privire la hotărârea care se execută înţelegându-se existenţa unei neclarităţi a acesteia.

În speţă, prin prezenta contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestatorul A. a înţeles să critice hotărârea primei instanţe solicitând să i se recunoască posibilitatea de liberare condiţionată, începând cu data de 20.02.2022, deoarece prin extrădarea şi continuarea executării pedepsei, în regim de detenţie într-un penitenciar din România i s-a îngreunat situaţia juridică.

Prin Sentinţa penală nr. 76 din data de 08 decembrie 2015 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în Dosar nr. x/2015, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A. condamnat de către autorităţile judiciare din Marea Britanie la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, în a cărei executare se află.

În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004, s-a procedat la recunoaşterea şi punerea în executare a Sentinţei penale nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, iar în temeiul art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-au adaptat cele cinci pedepse a câte 12 ani închisoare stabilite persoanei transferabile A. de către autorităţile judiciare din Marea Britanie pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de viol, prev. în secţiunea 1 alin. (1) din Legea infracţiunilor sexuale din 2003, în sensul reducerii fiecăreia dintre ele la câte 10 ani închisoare, reprezentând limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu apl. art. 5 din C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei rezultante aplicate de 15 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015.

Sentinţa anterior menţionată a rămas definitivă prin Decizia nr. 293/A din 01 iulie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmare a respingerii ca tardiv a apelului formulat de condamnat.

Având în vedere limitele specifice prezentului demers judiciar, astfel cum au fost conturate anterior, evaluând exclusiv aspectele pentru care Sentinţa penală nr. 76 din 8 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava este neclară sub aspectul invocat de contestator, Înalta Curte constată că solicitarea acestuia în sensul să i se recunoască posibilitatea de liberare condiţionată, începând cu data de 20.02.2022, deoarece prin extrădarea şi continuarea executării pedepsei, în regim de detenţie într-un penitenciar din România, i s-a îngreunat situaţia juridică nu poate fi circumscrisă vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, în înţelesul dat acestei sintagme prin dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.. Prin urmare, situaţia particulară a contestatorului condamnat este clară şi nu necesită o lămurire a sentinţei contestate în sensul invocat de acesta.

Practic, contestatorul nu a invocat o nelămurire cu privire la Sentinţa penală nr. 76 din 8 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava sau vreo împiedicare la executare, ci, prin intermediul contestaţiei la executare, astfel cum acesta a intitulat calea de atac promovată în prezenta cauză, a criticat hotărârea anterior menţionată sub aspectul soluţiei pronunţate, apreciind că instanţa trebuia să-i acorde liberarea condiţionată începând cu data de 20.02.2022.

Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 156 din Legea nr. 302/2004 republicată, care reglementează legea care guvernează executarea, stipulează că în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română, fiind incidente cu privire la liberarea condiţionată dispoziţiile legale prevăzute de C. pen. român şi în niciun caz cele prevăzute de legislaţia din Marea Britanie.

Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a respins contestaţia la executare promovată de condamnatul A., neputându-se reţine criticile acestuia, întrucât în realitate, acesta nu urmăreşte o lămurire a dispozitivului, ci o completare a acestuia, în sensul de a fi inserată o menţiune potrivit căreia liberarea condiţionată poate fi acordată, conform legii statului englez, la data de 20.02.2022, aşa cum se menţionează în înscrisul eliberat de Direcţia Penitenciarului din Marea Britanie.

Concluzionând, Înalta Curte şi-a format convingerea că motivele contestaţiei invocate de către contestatorul condamnat nu se circumscriu cazurilor strict şi limitativ prev. de art. 598 alin. (1) lit c din C. proc. pen., întrucât pe calea contestaţiei la executare se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, prin raportare la dispoziţiile art. 599 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 38 din data de 22 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze de minori, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 38 din data de 22 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze de minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorului-condamnat, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 iunie 2021.

GGC - GV