Negative competence conflict over fraud and forgery; territorial jurisdiction determined by place of criminal activity under Art. 41 of the Code of Criminal Procedure

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea pronunţată la data de 15.09.2021, Tribunalul Braşov, în baza art. 346 alin. (6) din C. proc. pen. coroborat cu art. 41 alin. (1) lit. a) şi art. 41 alin. (5) teza a II-a din C. proc. pen. a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Braşov, invocată de inculpatul A., prin apărător ales, în cauza având ca obiect Rechizitoriul nr. x/2021 emis la data de 1.07.2021 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov. În temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei penale privindu-i pe inculpaţii: - A., aflat sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de: -înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în modalitatea prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplic. art. 2561 din C. pen. -fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (33 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi - S.C. B. S.A. în perioada octombrie 2019 - decembrie 2020, fostă C. S.A. în perioada septembrie- octombrie 2019, fostă C. S.R.L. în perioada iulie - septembrie 2019, fostă D. S.R.L. în perioada 2009-2019, CUI x, cu sediul social în comuna Prejmer, str. x 2, jud. Braşov, având acţionari pe E. din Estonia (0,01%) şi B. din Hong-Kong (99,99%), reprezentată de F. S.R.L. prin A. şi E. din Estonia prin A., anterior datei de 26.04.2021, reprezentată de G. (Cabinet Individual de Insolvenţă), cu sediul în judeţul Braşov, telefon x, email x@x.com, începând din 26.04.2021, trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de: -înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în modalitatea prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplic. art. 2561 din C. pen. - fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (33 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen."

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Braşov a reţinut că, sub aspectul competenţei teritoriale a instanţelor de judecată, aceasta se realizează în funcţie de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României, competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârşirii infracţiunii (forum delicticomissi), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiaşi text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul (forum deprehensionis); locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta (forum domicilii) şi locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate (forum domicilii victimae). Potrivit art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. "prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia." Potrivit art. 41 alin. (5) din C. proc. pen. "ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini." S-a observat, astfel, că dispoziţiile art. 41 alin. (1) din C. proc. pen. stabilesc o ordine de preferinţă legală ce trebuie respectată cu prilejul sesizării instanţelor judecătoreşti.

În cauză, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov a constatat că în sarcina inculpaţilor s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 2561 din C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., faptă constând în aceea că în cursul anului 2019 inculpaţii ar fi indus în eroare pe reprezentanţii persoanei vătămate H. S.A., inculpatul A. încheind, în calitate de reprezentant al B. S.R.L. (la acel moment S.C. D. SRL), Contractul de vânzare-cumpărare nr. x/18.06.2019 şi contracte de leasing financiar între S.C. D. S.R.L. şi H. S.A. în vederea derulării afacerii de tipul "sell and leaseback" cu referire la 10 autorulote I., cu seriile de caroserie: x, x, x, x, x, x, x, x, x şi y, în valoare totală de 3.365.937,84 RON, iar în acest context A. ar fi folosit 33 de înscrisuri false, respectiv facturi de achiziţie şi documente de plată care ar fi fost emise pe relaţia J. cu furnizorul de autorulote I. (Italia) şi înscrisuri privind intrarea în posesia efectivă a autorulotelor de către J., livrarea lor către K. şi preluarea folosinţei în leasing de la K., în scopul obţinerii pentru sine a folosului patrimonial injust, şi pricinuind o pagubă totală estimată la suma de 3.365.937,84 RON persoanei vătămate H. S.A.

Astfel, procedura de finanţare în sistem de "sell and leaseback" consta în vânzarea de către S.C. D. S.R.L. către societatea de leasing a autorulotelor, urmând ca societatea de leasing să plătească S.C. D. S.R.L. contravaloarea autorulotelor şi, totodată, societatea de leasing să transmită în sistem de leasing financiar către S.C. D. S.R.L. folosinţa asupra aceloraşi rulote. După preluarea rulotelor în leasing S.C. D. S.R.L. urma să achite ratele de leasing, valoarea reziduală, iar la finalul contractului de leasing să redevină proprietar al autorulotelor.

Prin urmare, în cauză s-a reţinut că inducerea în eroare în cazul persoanei vătămate H. s-ar fi produs cu ocazia încheierii Contractelor de vânzare-cumpărare nr. x/18.06.2019 şi contractelor de leasing financiar între S.C. D. S.R.L. şi H. S.A. prin aceea că S.C. D. S.R.L. nu avea în realitate calitatea de proprietar al autorulotelor necesară pentru metoda de finanţare în sistem sell and lease back, dar pe care inculpatul A. a susţinut-o în mod neadevărat cu facturi proforme pretins emise de producătorul I., paguba fiind produsă în patrimoniul societăţii de leasing la momentul plăţii contravalorii autorulotelor. De asemenea, în vederea menţinerii în eroare a societăţii de leasing financiar, inculpatul ar fi prezentat procese-verbale de posesie a rulotelor şi documente care atestau plata către furnizor a contravalorii autovehiculelor, înscrisuri sub semnătură privată cu privire la care s-a reţinut că au fost falsificate.

Evaluând datele concrete ale speţei prin prisma dispoziţiilor legale care guvernează competenţa teritorială a instanţelor, anterior menţionate, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov a constatat că locul săvârşirii faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor din prezenta cauză este municipiul Bucureşti.

Astfel, pentru stabilirea competenţei teritoriale în acest dosar, s-a apreciat a fi imperios necesar de stabilit dacă unitatea de parchet a efectuat urmărirea penală cu respectarea ordinii de preferinţă (caz în care, în opinia judecătorului, ar fi putut sesiza una dintre instanţele competente teritorial prev. la art. 41 alin. (1) lit. a) - d) din C. proc. pen.) sau cu nerespectarea acestei ordini [când trebuia sesizată obligatoriu instanţa sau una dintre instanţele în egală măsură competente potrivit criteriului de la art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.].

A reţinut Tribunalul Braşov că infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 2561 din C. pen. este o infracţiune de rezultat care se consumă în momentul în care se produce o pagubă în patrimoniul subiectului pasiv, în speţă în patrimoniul persoanei vătămate H. S.A., cu sediul în Bucureşti, Calea x, zona A, astfel că locul săvârşirii faptei poate fi locul unde s-a desfăşurat activitatea de inducere în eroare, în totul sau în parte, sau locul unde s-a produs urmarea acesteia (paguba în patrimoniul persoanei vătămate) respectiv locul unde se află sediul social al petentei.

A mai reţinut că, în cazul infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., locul săvârşirii faptei este locul în care a fost utilizat înscrisul despre care autorul faptei cunoştea că este fals în vederea producerii de consecinţe juridice.

Totodată, Tribunalul Braşov a notat că, aşa cum rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale, Contractul de vânzare-cumpărare nr. x/18.06.2019 şi contractele de leasing financiar între S.C. D. S.R.L. şi H. S.A. au fost încheiate în Bucureşti, acesta fiind şi locul unde se presupune că au fost folosite înscrisurile sub semnătură privată cu privire la care s-a reţinut că sunt false. În vederea încheierii contractelor menţionate anterior s-a reţinut că inculpatul A. a apelat la un broker din Bucureşti, respectiv martora L., care a fost cea care a transmis martorului M. prin wetransfer documentele necesare finanţării, ulterior martorul M. deplasându-se în data de 19.06.2019 în Bucureşti, la punctul de lucru al D. din Şoseaua Bucureşti-Ploieşti nr. 64, unde A. a semnat contractele . De asemenea, reprezentanţii persoanei vătămate H. S.A. au semnat contractele încheiate între părţi tot în municipiul Bucureşti.

A reţinut judecătorul de cameră preliminară că prin Ordonanţa nr. 666/P/2020 din 14.05.2021 Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a respins excepţia de necompetenţă teritorială pe motiv că mai multe acte de executare ale infracţiunilor de înşelăciune sau fals în înscrisuri sub semnătură privată s-au realizat în Braşov, fără însă a indica în concret sunt acestea. Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că sunt neîntemeiate susţinerile procurorului în sensul că actele de executare aferente infracţiunilor (inducerea în eroare a persoanelor vătămate, falsificarea înscrisurilor) fie în totalitate, fie în parte, s-au realizat în Braşov (fie la domiciliul inculpatului, fie la sediul societăţii administrate de inculpat). Astfel cum s-a menţionat mai sus, locul unde s-a realizat elementul material al presupuselor infracţiuni de înşelăciune şi locul unde s-a produs urmarea infracţiunii este municipiul Bucureşti, acesta fiind şi locul unde se poate reţine că au fost prezentate înscrisurile presupus a fi false în vederea producerii de consecinţe juridice, iar în cauză nu rezultă că acţiunea de falsificare a înscrisurilor sub semnătură privată ar fi fost realizată în Braşov.

Prin urmare, dosarul a fost înaintat spre soluţionare Tribunalului Bucureşti, care prin Sentinţa penală nr. 1157 din data de 14 octombrie 2021, în baza art. 47 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen. raportat la art. 342 din C. proc. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din C. proc. pen. a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Tribunalului Braşov competenţa de soluţionare a cauzei privindu-i pe inculpaţii:

- A., aflat sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în modalitatea prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplic. art. 2561 din C. pen.

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (33 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi

- S.C. B. S.A. în perioada octombrie 2019- decembrie 2020, fostă C. S.A. în perioada septembrie - octombrie 2019, fostă C. S.R.L. în perioada iulie- septembrie 2019, fostă D. S.R.L. în perioada 2009 - 2019, CUI x, cu sediul social în comuna Prejmer, str. x 2, jud. Braşov, având acţionari pe E. din Estonia (0,01%) şi B. din Hong-Kong (99,99%), reprezentată de F. S.R.L. prin A., şi E. din Estonia prin A., anterior datei de 26.04.2021, reprezentată de G. (Cabinet Individual de Insolvenţă), cu sediul în judeţul Braşov, telefon x, email x@x.com, începând din 26.04.2021, trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în modalitatea prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., cu aplic. art. 2561 din C. pen.

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (33 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi sesizează instanţa ierarhic superioară comună - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a se pronunţa astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a observat, având în vedere şi prevederile art. 41 din C. proc. pen., că, în prezenta cauză, obiectul judecăţii îl vizează inculpaţii A. şi S.C. B. sa, C. S.A. în perioada septembrie - octombrie 2019, fostă C. S.R.L. în perioada iulie - septembrie 2019, fostă D. S.R.L., acuzaţi de săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 2561 din C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în perioada 2019, inculpatul A. a acţionat în numele B. S.R.L. (în continuare J., la acel moment D. SRL) unde a îndeplinit calităţile de asociat (25%) şi administrator (începând din 23.04.2019) şi a indus în eroare pe reprezentanţii persoanei vătămate H. S.A., încheind, în calitate de reprezentant al J., contractul de vânzare-cumpărare şi contracte de leasing financiar între J. şi H. S.A. în vederea derulării afacerii de tipul "sell and leaseback" cu referire la 10 autorulote I., cu seriile de caroserie: x, x, x, x, x, x, x, x, x şi y, în valoare totală de 3.365.937,84 RON, iar în acest context A. a folosit 33 de înscrisuri false, respectiv facturi de achiziţie şi documente de plată care ar fi fost emise pe relaţia J. cu furnizorul de autorulote I. (Italia) şi înscrisuri privind intrarea în posesia efectivă a autorulotelor de către J., livrarea lor către K. şi preluarea folosinţei în leasing de la K., în scopul obţinerii pentru sine a folosului patrimonial injust, şi pricinuind o pagubă totală de 3.365.937,84 RON persoanei vătămate H. S.A.

Reanalizând excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, invocată din oficiu, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că aceasta este fondată, câtă vreme parte din activitatea infracţională pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a fost săvârşită pe teritoriul judeţului Braşov.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti, contrar opiniei inculpatului, a reţinut că parte din activitatea infracţională a infracţiunii de înşelăciune, respectiv cea legată de inducerea în eroare a reprezentanţilor părţii civile a fost săvârşită în Braşov. În concret, judecătorul de cameră preliminară a notat că activitatea de inducere în eroare a părţii civile nu a fost limitată doar la semnarea contractelor de vânzare-cumpărare şi de leasing financiar între J. şi H. S.A. în vederea derulării afacerii de tipul "sell and leaseback" cu referire la 10 autorulote I., ci că, pentru a-şi atinge scopul obţinerii pe nedrept a unor sume de bani, urmarea încheierii unor contracte, inculpatul a derulat şi alte acţiuni specifice, anterioare semnării contractelor. În mod obişnuit, similar prezentei cauze, cu precădere în situaţia încheierii unor contracte cu o valoare ridicată, în cadrul relaţiilor contractuale prealabile, există întâlniri de cunoaştere a clientului, ofertare şi negociere, ce au loc între reprezentanţii părţilor. De asemenea, semnarea contractelor bancare şi/sau de leasing este precedată de prezentarea şi analiza documentelor, în baza cărora este aprobată creditarea şi/sau leasingul. Astfel de acţiuni, ce fac parte din presupusa activitate infracţională de inducere în eroare a reprezentanţilor unităţii bancare de leasing, în cauză H., au fost săvârşite de inculpatul A. în Braşov, aşa cum rezultă din declaraţia martorului N., care a arătat că întâlnirea prealabilă încheierii contractului având ca obiect achiziţionarea de autorulote în leasing a avut loc la sediul D. din Braşov, str. x, în luna martie 2019. De asemenea, martorul a relatat că pe data de 04.06.2019, anterior semnării contractelor de leasing, s-a întâlnit cu inculpatul A. tot la sediul D. din Braşov, str. x, tot în derularea relaţiilor contractuale prealabile, când inculpatul i-a prezentat documente privind majorarea capitalului social şi planul de dezvoltare al societăţii, intitulat "Descriere activitate plan dezvoltare 2018 - 2020".

De asemenea, în activitatea infracţională, în vederea obţinerii pe nedrept a unor sume de bani, rezultate din încheierea contractelor cu partea civilă H., inculpatul A. a prezentat reprezentanţilor acesteia, respectiv martorului N., facturi de achiziţie şi documente de plată care ar fi fost emise pe relaţia J. cu furnizorul de autorulote I. (Italia) şi înscrisuri privind intrarea în posesia efectivă a autorulotelor de către J., livrarea lor către K. şi preluarea folosinţei în leasing de la K., facturile de achiziţie prezentând menţiunea că au fost emise la sediul societăţii din Braşov, astfel că, în condiţiile în care falsul nu poartă asupra datelor privind locul emiterii facturii, respectiv sediul social al emitentului, în lipsa altor date, nu se poate aprecia că au fost emise din alt loc. Totodată, judecătorul de camera preliminară a mai reţinut că inculpatul contestă acuzaţiile declarând că facturile prezentate, emise la sediul din Braşov, conţin menţiuni reale.

Prin urmare, instanţa a considerat că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată presupune, atât acţiuni de falsificare prin contrafacere, alterare ori prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, cât şi acţiuni de folosire a înscrisului astfel falsificat.

Contrar opiniei judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov, s-a apreciat că textul art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. defineşte locul săvârşirii infracţiunii drept acela unde s-a desfăşurat activitatea infracţională în totul sau în parte, iar nu acela unde s-a consumat infracţiunea.

Or, în condiţiile date, a constatat că teza judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov care s-a oprit direct doar la acţiunile de folosire a înscrisurilor false, excluzând din activitatea infracţională acţiunile de falsificare (care nu au fost atribuite altei persoane), nu poate conduce la concluzia că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată exclude activitatea infracţională de falsificare, componentă a infracţiunii şi care a fost probată ca fiind derulată la Braşov, acolo unde inculpaţii aveau sediul social şi domiciliul.

Prin urmare, reţinând că parte din activitatea infracţională a presupuselor fapte de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată a fost desfăşurată în Braşov, parte în Bucureşti, judecătorul de cameră preliminară a considerat că, în cauză este incidentă o competenţă egală, caz în care, competenţa ar rămâne în favoarea primei instanţe sesizate conform art. 41 alin. (4) din C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 18 octombrie 2021, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 28 octombrie 2021.

Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Braşov şi Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza privind pe inculpaţii A. şi S.C. B. S.A., C. S.A. în perioada septembrie - octombrie 2019, fostă C. S.R.L. în perioada iulie - septembrie 2019, fostă D. S.R.L. este Tribunalul Braşov, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.

Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.

Verificând actele aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, prin Rechizitoriul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov a fost trimis în judecată inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 2561 din C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi inculpata B. S.R.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 2561 din C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut în esenţă că în perioada 2019, inculpatul A. a acţionat în numele B. S.R.L. (în continuare J., la acel moment D. SRL) unde a îndeplinit calităţile de asociat (25%) şi administrator (începând din 23.04.2019) şi a indus în eroare pe reprezentanţii persoanei vătămate H. S.A., încheind, în calitate de reprezentant al J., contractul de vânzare-cumpărare şi contracte de leasing financiar între J. şi H. S.A. în vederea derulării afacerii de tipul "sell and leaseback" cu referire la 10 autorulote I., cu seriile de caroserie: x, x, x, x, x, x, x, x, x şi y, în valoare totală de 3.365.937,84 RON, iar în acest context A. a folosit 33 de înscrisuri false, respectiv facturi de achiziţie şi documente de plată care ar fi fost emise pe relaţia J. cu furnizorul de autorulote I. (Italia) şi înscrisuri privind intrarea în posesia efectivă a autorulotelor de către J., livrarea lor către K. şi preluarea folosinţei în leasing de la K., în scopul obţinerii pentru sine a folosului patrimonial injust, şi pricinuind o pagubă totală de 3.365.937,84 RON persoanei vătămate H. S.A.

Potrivit dispoziţiilor art. 41 din C. proc. pen. "(1) Competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de:

a) locul săvârşirii infracţiunii;

b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta;

d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

(2) Prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

(3) În cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

(4) Când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele prevăzute la alin. (1), competenţa revine instanţei mai întâi sesizate."

(5) Ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini."

Dispoziţiile art. 41 din C. proc. pen. instituie o ordine de preferinţă pentru o mai bună desfăşurare a procesului penal, stabilind criterii pentru determinarea competenţei teritoriale.

Înalta Curte notează că obiectul cauzei asupra căreia cele două instanţe şi-au declinat reciproc competenţa îl reprezintă procedura camerei preliminare.

Din perspectiva primului criteriu enunţat de legiuitor, se constată că, sub aspectul locului săvârşirii infracţiunii, infracţiunile deduse judecăţii au fost comise, preponderent la Braşov şi în circumscripţia teritorială a Tribunalului Braşov. Astfel, din actele aflate în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2021 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, rezultă că parte din activitatea infracţională, respectiv cea legată de inducerea în eroare a reprezentanţilor părţii civile, constând în întâlniri de ofertare şi negociere, ce au loc între reprezentanţii părţilor, prezentarea şi analiza documentelor în baza cărora este aprobată creditarea şi/sau leasingul, prezentarea facturilor de achiziţie şi documente de plată care ar fi fost emise pe relaţia J. cu furnizorul de autorulote I. (Italia) şi înscrisuri privind intrarea în posesia efectivă a autorulotelor de către J., livrarea lor către K. şi preluarea folosinţei în leasing de la K., facturile de achiziţie prezentând menţiunea că au fost emise la sediul societăţii din Braşov, au fost săvârşite de inculpatul A. în Braşov, unde au avut loc întâlnirile premergătoare semnării contractelor, cu reprezentanţii firmei de leasing.

Ca urmare, văzând criteriile legale reglementate de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen. în cauză, competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A. şi B. S.R.L. va reveni instanţei în raza căreia se află locul săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina acestora, loc în care funcţionează şi organul de urmărire penală semnatar al rechizitoriului, chiar dacă parte din activitatea infracţională s-a produs în raza teritorială a altei instanţe, rază în care, de altfel, funcţionează şi organul de urmărire penală semnatar al rechizitoriului.

În plus, se constată că inculpatul A. are domiciliul în Braşov, strada x, nr. 7, iar inculpata B. S.R.L. are sediul în com. Prejmer, strada x, nr. 712 2, Braşov.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A. şi S.C. B. S.A. în favoarea Tribunalului Braşov, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata S.C. B. S.A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A. şi S.C. B. S.A. în favoarea Tribunalului Braşov, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata S.C. B. S.A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28 octombrie 2021.

GGC - NN