Jurisdictional conflict over pre-trial detention deduction from sentence under compensation law, classified as enforcement contest for penalty reduction

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 279 din 20 august 2021, Tribunalul Giurgiu, secţia penală, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de instanţă din oficiu, iar în temeiul art. 50 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cererii de lămurire a dispozitivului Sentinţei penale nr. 170/05.04.2019 pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 780/P/12.10.2020 a Curţii de Apel Constanţa, formulată de condamnatul A., în favoarea Tribunalului Constanţa.

În considerente, Tribunalul Giurgiu a reţinut că greşita deducere, de către instanţa ce a pronunţat condamnarea, a perioadei executate sau considerate ca executate de către petentul condamnat A. nu reprezintă o cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei, în sensul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., ci o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, în sensul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. A mai arătat că instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută este Tribunalul Constanţa, iar nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată la judecarea în primă instanţă raportat la faptul că apelul inculpatului a fost respins.

Prin Sentinţa penală nr. 469 din 06 octombrie 2021, Tribunalul Constanţa, secţia penală, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa, invocată din oficiu, în baza art. 598 alin. (2) şi art. 50 alin. (1), (3) şi 4 C. proc. pen. raportat la art. 36 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect contestaţie la executare, formulată de către condamnatul A. - deţinut în Penitenciarul Galaţi, (la data formulării contestaţiei, în Penitenciarul Giurgiu) în favoarea Tribunalului Giurgiu; în baza art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Constanţa şi Tribunalul Giurgiu; în baza art. 40 alin. (4) C. proc. pen., a dispus înaintarea prezentului dosar la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, instanţă ierarhic superioară comună, în vederea soluţionării conflictului negativ.

Tribunalul Constanţa a reţinut că simpla menţionare a unui temei de drept de către contestator, după recalificarea cererii sale (în speţă art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.) nu este de natură a genera vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Mai mult, aşa cum contestatorul a menţionat în cererea iniţială şi ulterior a învederat instanţelor, inclusiv primei instanţe învestite cu cererea sa, Judecătoria Giurgiu, prezentul demers legal viza solicitarea sa de a obţine deducerea perioadei considerate ca executate (sept. 2014 - noi. 2016) din pedeapsa rezultantă pe care o execută, în baza art. 551 din legea 254/2013.

În legătură cu acest aspect, Tribunalul a reţinut că prin Recursului în interesul legii nr. 8/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, modificată prin Legea nr. 169/2017, următoarele: "Competenţa soluţionării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară şi care se regăseşte în pedeapsa în a cărei executare se află revine instanţei de executare sau instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, pe calea contestaţiei la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.".

Cu privire la cel de-al doilea argument reţinut în sentinţa prin care a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în sensul că prezenta contestaţie constituie o nelămurire a hotărârii ce se execută, Tribunalul a reţinut că, la momentul pronunţării hotărârii de condamnare instanţa nu putea dispune o eventuală deducere în baza Legii nr. 169/2017 de vreme ce aceasta nu era definitivă, iar contestaţia la executare intervine într-o etapă procesuală subsecventă, respectiv în faza de executare a hotărârii, ulterior rămânerii definitive a hotărârii primei instanţe (la data de 12.10.2020 data deciziei Curţii de Apel Constanţa). S-a mai arătat că, atât timp cât Tribunalul Constanţa nu avea posibilitatea legală de a dispune deducerea pedepsei aplicate, în virtutea legii recursului compensatoriu nu se poate reţine existenţa unei nelămuriri rezultate din pronunţarea Sentinţei penale nr. 170/05.04.2019 a Tribunalului Constanţa.

În opinia Tribunalului, raportat la situaţia de fapt şi la motivele invocate de contestatorul A., alături de argumentele şi dispozitivul Deciziei nr. 9/11.03.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a apreciat că este incident cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar având în vedere că la data formulării cererii contestatorul se afla în Penitenciarul Giurgiu, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Giurgiu.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Giurgiu, secţia penală, pentru următoarele considerente:

La data de 26.03.2021, condamnatul A. a formulat contestaţie la executare împotriva Sentinţei penale nr. 170 din 05.04.2019 pronunţate de Tribunalul Constanţa, în Dosarul penal nr. x/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 780/P/12.10.2020 a Curţii de Apel Constanţa, solicitând, în baza dispoziţiilor Legii nr. 169/2017, deducerea zilelor considerate executate, respectiv perioada septembrie 2014 - noiembrie 2016, în contextul cazului prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. şi a Deciziei nr. 8 din 11 martie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

De asemenea, potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa de executare a ultimei hotărâri, sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Prin Decizia nr. 8 din 11 martie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a stabilit, că, în cazul cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară şi care se regăseşte în pedeapsa în a cărei executare se află, competenţa soluţionării revine instanţei de executare sau instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, pe calea contestaţiei la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

În prezenta cauză, petentul solicită deducerea, din pedeapsa rezultantă, a perioadei considerate ca executate în temeiul dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013. Această problematică poate fi valorificată numai prin intermediul cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Achiesarea de către petent la temeiului de drept evocat ori pus în discuţie de instanţă (Tribunalul Giurgiu), prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., nu poate conduce la modificarea naturii cererii, întrucât noul temei de drept şi cazul aferent de contestaţie la executare nu sunt apte a valorifica interesul legitim urmărit.

De altfel, tocmai modificarea cazului de contestaţie la executare a determinat şi modificarea competenţei de judecată în primă instanţă. Astfel, potrivit art. 598 (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Amintim că, prin Decizia nr. 15/2018 din 17/09/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 885/22.10.2018, s-a stabilit că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

Potrivit Adresei nr. x/15.06.2021 emise de Administraţia Penitenciarului Galaţi, la data formulării contestaţiei la executare, petentul contestator, se afla încarcerat la Penitenciarul Giurgiu.

Pentru aceste considerente, văzând locul de deţinere la care se afla petentul la momentul formulării cererii, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Giurgiu, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 octombrie 2021.

GGC- NN