Negative conflict of territorial jurisdiction: locus of forgery use and concealment competence in multi-offender fraud case

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 469 din data de 20 august 2021 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, secţia penală, în temeiul art. 41 raportat la art. 47 din C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor concurente de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi uz de fals prevăzută de art. 323 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., S.C. B. S.R.L., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi C., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire prevăzută de art. 270 alin. (1) din C. pen.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Cluj-Napoca a reţinut, în esenţă, că din vastul material probator administrat în cauză nu reiese care este cu exactitate locul în care s-a desfăşurat activitatea infracţională încadrată juridic în infracţiunea de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., reţinută în sarcina inculpaţilor A. şi S.C. B. S.R.L., respectiv unde şi în ce mod au fost furnizate datele de cont ale societăţii inculpate autorului neidentificat, iar locul unde s-a produs urmarea acestei activităţi infracţionale este Germania şi nu localitatea Floreşti din judeţul Cluj.

De asemenea, şi în ce priveşte locul în care s-a desfăşurat activitatea infracţională încadrată juridic în infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 323 din C. pen., s-a reţinut că din materialul probator administrat în cauză nu reiese modalitatea sau locul din care inculpatul a transmis băncii actul falsificat şi în care s-a derulat astfel activitatea infracţională aferentă.

În schimb, în ce priveşte infracţiunea de tăinuire, s-a reţinut că probele administrate şi mai ales cele izvorâte din supravegherea tehnică au evidenţiat faptul că locul săvârşirii acestei infracţiuni este în localitatea Bucureşti, la adresa de domiciliu a inculpatei C., respectiv în str. x.

Aşadar, având în vedere ordinea impusă de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen. şi locul săvârşirii infracţiunii de tăinuire, precum şi legătura existentă între infracţiunile deduse judecăţii şi dispoziţiile art. 44 alin. (3) din C. proc. pen., conform cărora, infracţiunea de tăinuire şi cea la care se referă aceasta se judecă de aceeaşi instanţă, s-a apreciat că instanţa competentă teritorial să judece prezenta cauză este Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, în raza căreia se află locul săvârşirii uneia dintre infracţiunile deduse judecăţii, singura cu privire la care a fost posibilă localizarea activităţii infracţionale.

Prin Sentinţa penală nr. 2336 din data de 05.10.2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 47 alin. (3) raportat la art. 41 alin. (1) lit. a) şi alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 346 alin. (6) din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, invocată de inculpaţii A. şi C.

În baza art. 50 din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii:

- A., trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

- S.C. B. S.R.L. (CUI x, cu sediul în sat Floreşti, str. x C, comuna Floreşti, jud. Cluj), trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen.

- C., trimisă în judecată, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, faptă prevăzută de art. 270 alin. (1) din C. pen., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În baza art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că locul săvârşirii infracţiunii de uz de fals, faptă prevăzută de art. 323 din C. pen., de către inculpatul A., constând în depunerea înscrisul falsificat denumit "D." şi primirea acestuia pe e-mail la E. S.A. - Sucursala CLU3 cu sediul în Cluj-Napoca, în vederea producerii de consecinţe juridice, este sediul E. S.A. - Sucursala CLU3 cu sediul în Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj. Astfel, inculpatul a transmis pe cale electronică respectivul înscris, acesta fiind recepţionat, primit, depus, la sediul E. S.A. - Sucursala CLU3 din Cluj-Napoca.

Totodată, contrar celor reţinute de către judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Cluj-Napoca prin care a arătat că "nu reiese modalitatea sau locul din care inculpatul a transmis băncii actul falsificat şi în care a derulat activitatea infracţională aferentă, motiv pentru care, nici raportat la locul săvârşirii infracţiunii de uz de fals, competenţa teritorială în prezenta cauză nu revine Judecătoriei Cluj-Napoca.", judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti a arătat că în desfăşurarea activităţii infracţionale a uzului de fals este inclusă activitatea de folosire efectivă, prezentare, invocare, depunere a înscrisului falsificat. Or, această activitate nu se rezumă la locul unde se afla inculpatul la momentul transmiterii e-mailul cuprinzând ataşamentul înscrisului falsificat, ci şi locul unde acesta a fost efectiv folosit, primit, depus, şi anume la sediul E. S.A. - Sucursala CLU3 din Cluj-Napoca, loc unde a fost recepţionat şi avut în vedere înscrisul falsificat.

Astfel, deşi competenţa teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti este atrasă în funcţie de locul săvârşirii infracţiunii de tăinuire, astfel cum judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut, s-a constatat că în egală măsură, competenţa teritorială de judecare a cauzei de către Judecătoria Cluj-Napoca este atrasă de locul săvârşirii infracţiunii de uz de fals.

În consecinţă, s-a arătat că în cauză devin aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora, când sunt sesizate succesiv mai multe instanţe, ambele competente, competenţa revine instanţei mai întâi sesizate.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Cluj-Napoca, pentru următoarele considerente:

Prioritar, Înalta Curte notează că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă este legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti privind pe inculpaţii A., S.C. B. S.R.L. şi C.

Prin Rechizitoriul nr. x/2018 din data de 15.12.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. x/2021, au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, inculpaţii:

- A., trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

- S.C. B. S.R.L., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen.

- C., trimisă în judecată, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, faptă prevăzută de art. 270 alin. (1) din C. pen.

În esenţă, s-au reţinut următoarele:

1. În perioada 14 - 15.09.2018, inculpatul A., în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L., l-a ajutat pe un autor neidentificat să o inducă în eroare pe persoana vătămată F., prin aceea că i-a pus la dispoziţie contul bancar cu nr. x aparţinând societăţii sale, cont ce a fost inserat în cuprinsul Facturii proforme falsificate nr. 18.000.003/14.09.2018 în locul contului real aparţinând vânzătorului S.C. G. S.R.L., determinând-o astfel pe persoana vătămată să efectueze, în data de 21.09.2018, două transferuri bancare în sumă totală de 203.000 euro în acest cont, drept avans pentru un număr de 30 de autocamioane comercializate de S.C. G. S.R.L., cauzând un prejudiciu total de 203.000 euro.

În perioada 21.09.2018 - 09.10.2018, (posibil în data de 26.09.2018) în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L, a depus la unitatea bancară E. S.A. înscrisul falsificat denumit "D.", aparent încheiat între societatea H., cu sediul în Marea Britanie, prin reprezentant I., în calitate de creditor şi S.C. B. S.R.L., prin A., în calitate de debitor, pentru a justifica provenienţa sumei totale de 203.000 euro încasată, în două tranşe, în data de 21.09.2018 în contul cu nr. x aparţinând societăţii.

2. În perioada 14 - 15.09.2018, inculpata S.C. B. S.R.L., prin reprezentantul său legal A., l-a ajutat pe un autor neidentificat să o inducă în eroare pe persoana vătămată F., din Germania, prin aceea că i-a pus la dispoziţie contul bancar cu nr. x aparţinând societăţii, cont ce a fost inserat în cuprinsul Facturii proforme falsificate nr. 18.000.003/14.09.2018 în locul contului real aparţinând vânzătorului S.C. G. S.R.L., determinând-o astfel pe persoana vătămată să efectueze, în data de 21.09.2018, două transferuri bancare în sumă totală de 203.000 euro în acest cont drept avans pentru un număr de 30 de autocamioane comercializate de S.C. G. S.R.L. cauzând un prejudiciu total de 203.000 euro.

3. În data de 25.09.2018, în baza unei înţelegeri cu inculpatul A., ulterioară consumării infracţiunii de înşelăciune, inculpata C. a primit de la acesta prin transfer bancar în contul bancar nr. x, deschis la Banca (...) S.A., suma de 302.250 RON (65.000 euro), cu titlu de avans al unei operaţiuni fictive de vânzare-cumpărare a unui apartament din mun. Galaţi, Str. x, Jud. Galaţi, proprietatea soţilor C. şi J., putând să prevadă din împrejurări concrete că banii provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, sumă de bani pe care imediat a transferat-o integral, prin trei tranzacţii succesive, în contul fiicei sale K.

În procedura prevăzută de art. 51 din C. proc. pen., cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 12 octombrie 2021, formând obiectul Dosarului nr. x/2021, cu termen de judecată la data de 19 octombrie 2021.

Analizând conflictul negativ de competenţă ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată următoarele:

Determinarea competenţei teritoriale a instanţelor de judecată se realizează în funcţie de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României, competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârşirii infracţiuni (forum delicticomissi), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiaşi text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul (forum deprehensionis); locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta (forum domicilii) şi locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate (forum domicilii victimae).

Dispoziţiile art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. definesc locul săvârşirii infracţiunii ca fiind "locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia", iar prevederile alin. (3) al aceluiaşi articol statuează că, "în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să judece."

Norma de procedură evocată instituie, prin urmare, competenţa egală a tuturor instanţelor judecătoreşti în circumscripţia cărora s-a desfăşurat activitatea infracţională.

Aceasta înseamnă că, atât în cazul infracţiunilor al căror element material cunoaşte variante alternative, săvârşite în raza unor instanţe diferite, dar şi în ipoteza unor infracţiuni multiple, între care există legături de conexitate sau de tip corelativ, fapte comise în raza unor instanţe diferite, legiuitorul a optat pentru a nu institui un subcriteriu de preferinţă pentru stabilirea competenţei teritoriale, recunoscând, în schimb, competenţa egală a instanţelor, indiferent de natura sau amploarea activităţii infracţionale concret desfăşurate în raza uneia sau alteia dintre acestea.

Or, ca efect al opţiunii legislative relevate de dispoziţiile art. 41 alin. (1) sau art. 41 alin. (3) din C. proc. pen., sesizarea uneia dintre instanţele deopotrivă competente teritorial potrivit alin. (2) al textului are ca efect încetarea vocaţiei celorlalte la judecarea cauzei, competenţa recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condiţiile legii.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că, în actuala procedură, este chemată să stabilească competenţa teritorială de soluţionare a cauzei penale (aflate în prezent în procedura camerei preliminare) în care inculpaţii A., S.C. B. S.R.L. şi C. au fost trimişi în judecată pentru presupusa săvârşire a infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. (inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L.) şi a unei infracţiuni de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) din C. pen.

Se constată, astfel, că infracţiunea de complicitate la înşelăciune săvârşită în dauna persoanei vătămate F. s-a consumat pe raza comunei Floreşti, judeţul Cluj, respectiv în momentul în care în care sumele de bani au fost efectiv virate în contul S.C. B. S.R.L. de E. S.A. în calitate de bancă acceptatoare a ordinelor-de plată.

Or, în cauză nu prezintă relevanţă penală data realizării actelor de complicitate de către inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L., întrucât data săvârşirii infracţiunii de înşelăciune este dată producerii pagubei, acela fiind momentul consumării.

În ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., raportat la dispoziţiile art. 41 alin. (1) lit. a) şi c) din C. proc. pen., se constată că din rechizitoriu reiese că locul săvârşirii infracţiunii este în mun. Cluj-Napoca, întrucât inculpatul A. a depus înscrisul falsificat la E. S.A. - sucursala Cluj în vederea producerii unor consecinţe juridice, respectiv justificarea provenienţei sumei de 203.000 euro şi implicit evitarea blocării conturilor bancare.

În ceea ce priveşte infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) din C. pen., pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei C., în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 44 alin. (3) din C. proc. pen., potrivit cărora tăinuirea este de competenţa instanţei care judecă infracţiunea la care acestea se referă, iar în cazul în care competenţa după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad.

Astfel, în acord cu judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa teritorială de judecare a cauzei în ceea ce priveşte infracţiunea de tăinuire este atrasă de locul săvârşirii infracţiunii de uz de fals.

Pentru aceste considerente, din moment ce locul săvârşirii infracţiunii, în accepţiunea art. 41 alin. (2) din C. proc. pen., se află în raza teritorială a Judecătoria Cluj-Napoca, Înalta Curte, având în vedere şi dispoziţiile art. 41 alin. (1) lit. a), alin. (3) şi alin. (4) teza a II-a din C. proc. pen., constată că această instanţă este competentă teritorial să judece cauza privind pe inculpaţii A., S.C. B. S.R.L. şi C., fiind prima sesizată dintre jurisdicţiile prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen.

În plus, se constată că inculpaţii A. şi S.C. B. S.R.L. au domiciliul, respectiv sediul în localitatea Floreşti, jud. Cluj, adrese aflate în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca, astfel că judecata se va desfăşura în bune condiţii, respectiv cu asigurarea celerităţii şi reducerea costurilor la această instanţa.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A., S.C. B. S.R.L. şi C. în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A., S.C. B. S.R.L şi C. în favoarea Judecătoriei Cluj, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19 octombrie 2021.

GGC - NN