Missing in-rem prosecution order as relative nullity cured by preliminary chamber validation, barring appellate termination of criminal action

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, împotriva Deciziei penale nr. 125/2021 din 10 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2017, privind pe inculpatul A., constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 29/13.01.2020 pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ în Dosarul nr. x/2017 s-a dispus în baza art. 336 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

În baza art. 335 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (în varianta conducerii având exercitarea dreptului de a conduce suspendată).

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 38 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa ce a mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare, astfel încât, în final, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 1 an şi 9 luni închisoare.

În temeiul art. 97 alin. (2) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an şi 9 luni închisoare aplicate inculpatului A., pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 93 C. pen., a fost obligat intimatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen., s-au impus intimatului următoarele obligaţii: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul urma a presta o muncă neremunerată pe o durată de 120 de zile, în cadrul Primăriei municipiului Piatra-Neamţ, judeţul Neamţ, sau în cadrul Primăria comunei Dumbrava Roşie, judeţul Neamţ, sub coordonarea Serviciului de Probaţiune Neamţ, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia intimatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În esenţă, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului A., care la data de 29.09.2016, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, având o alcoolemie de 2,20 mg./l alcool pur în sânge şi permisul de conducere reţinut din data de 23.10.2015, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. şi conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.,ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen., atât din punct de vedere obiectiv cât şi subiectiv. Din perspectiva laturii subiective, inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie directă întrucât, deşi conştient de faptul că nu trebuie să conducă un autovehicul după ce a consumat băuturi alcoolice şi având dreptul de conducere suspendat, totuşi a condus autovehiculul în cauză în aceste condiţii.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 29.09.2016, lucrători de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Piatra-Neamţ - Biroul Rutier, au fost sesizaţi prin SNUAU 112 cu privire la faptul că pe str. x din Piatra-Neamţ, judeţul Neamţ, s-a produs un accident rutier soldat că pagube materiale şi rănirea unei persoane.

Din cercetări a rezultat faptul că, la data de 29.09.2016, în jurul orei 2030, inculpatul A. a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe str. x din mun. Piatra-Neamţ, judeţul Neamţ, nu a observat semiremorca marca x cu nr. x, care se afla oprit pe banda I a sensului de deplasare Piatra-Neamţ - Bicaz şi a intrat în coliziune cu acesta. În urma impactului, autoturismul condus de inculpat a rămas cu parbrizul blocat în colţul din stânga spate al semiremorcii, iar inculpatul A. a părăsit locul producerii accidentului, fiind identificat la scurt timp pe str. x.

Inculpatul A. a fost transportat la Spitalul Judeţean Neamţ pentru a-i fi acordate îngrijiri medicale şi pentru a-i fi recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultând o alcoolemie de 2,20 g/l alcool pur în sânge la prima probă (ora 2125), cea de-a doua probă fiind refuzată (buletin de analiză toxicologică - alcoolemie nr. A12/1643 A din 01.10.2016).

Potrivit adresei nr. x din 06.01.2017, I.P.J. Neamţ - Serviciul Rutier a comunicat faptul că inculpatul A. figurează în baza de date ca fiind deţinător al unui permis de conducere categoria B, seria x nr. x, care figura ca fiind reţinut din data de 23.10.2015, ca urmare a săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Inculpatul A. a recunoscut că a condus auto marca x cu nr. x pe drumurile publice din mun. Piatra-Neamţ la data de 29.09.2016, deşi avea dreptul de a conduce suspendat, însă susţine că a consumat alcool după producerea accidentului aspect care este contrazis de celelalte probe administrate în cauză şi care au fost reţinute ca fiind pertinente şi concludente prin raportare şi la faptul că, fapta de a consuma alcool după producerea unui accident rutier soldat cu vătămarea unei persoane, chiar dacă este vorba de însăşi conducătorul auto care a provocat accidentul, este contrară dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Această situaţie de fapt a rezultat din coroborarea următoarelor probe: proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşă foto; proces-verbal de depistare a inculpatului A.; buletin de analiză toxicologică - alcoolemie nr. A12/1643 A din 01.10.2016; adresa din 06.01.2017 a I.P.J. Neamţ. - Serviciul Rutier; în parte declaraţiile suspect/inculpat A., administrate în cursul urmăririi penale şi declaraţiile martorilor B., C., administrate în faza de judecată.

Instanţa a reţinut că fapta inculpatului A., care la data de 29.09.2016, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe str. x din mun. Piatra-Neamţ, judeţul Neamţ, având o alcoolemie de 2,20 mg./l alcool pur în sânge, şi permisul de conducere reţinut din data de 23.10.2015, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. şi conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.,ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen., atât din punct de vedere obiectiv cât şi subiectiv.

Din perspectiva laturii subiective, inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie directă întrucât, deşi conştient de faptul că nu trebuie să conducă un autovehicul după ce a consumat băuturi alcoolice şi având dreptul de conducere suspendat, totuşi a condus autovehiculul în cauză în aceste condiţii.

La individualizarea pedepselor la care urma a fi condamnat inculpatul, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite, respectiv împrejurarea că există o frecvenţă ridicată a unor fapte de acest gen şi potenţialul pericol deosebit de ridicat privind siguranţa traficului rutier, şi împrejurarea că inculpatul a comis această faptă fără a justifica în vreun fel existenţa unei cauze obiective şi imperative care să îl fi determinat să săvârşească astfel de fapte, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, mai scăzut având în vedere că în cauza de faţă nu s-au produs şi alte consecinţe din culpa inculpatului; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, fără a exista cauze obiective care să determine comiterea faptelor; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, inculpatul recunoscând în permanenţă şi regretând doar în parte comiterea faptelor şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a inculpatului care are vârsta - 43 ani, cetăţean român, stare civilă - necăsătorit, studii liceale, fără obligaţii militare, fără ocupaţie stabilă, fără antecedente penale, precum şi neincidenţa în cauza de faţă a împrejurărilor care atenuează sau care agravează răspunderea penală. În baza tuturor acestor considerente instanţa a apreciat ca scopul pedepsei, acela de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni, poate fi realizat în cauză prin aplicarea inculpatului a unor pedepse cu închisoarea orientate mai mult spre minimul special decât spre maximul special.

În consecinţă, în baza art. 336 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe. În baza art. 335 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (în varianta conducerii având exercitarea dreptului de a conduce suspendată). În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 38 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului A. pedeapsa ce a mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare astfel încât în final a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 1 an şi 9 luni închisoare.

În temeiul art. 97 alin. (2) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an şi 9 luni închisoare aplicate inculpatului A., pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 93 C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ, la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen., a impus inculpatului următoarele obligaţii să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată pe o durată de 120 de zile, în cadrul Primăriei municipiului Piatra-Neamţ, judeţul Neamţ, sau în cadrul Primăria comunei Dumbrava Roşie, judeţul Neamţ, sub coordonarea Serviciului de Probaţiune Neamţ, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Pentru a decide în acest sens instanţa a reţinut ca fiind întrunite în cauza de faţă condiţiile prevăzute de art. 91 alin. (1) C. pen. în sensul că pedeapsa aplicată este închisoarea de 1 an şi 9 luni fiind mai mică decât limita maxim stabilită de 3 ani; inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa amenzii dar nu a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii; inculpatul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii; iar, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunilor, care a fost una bună aşa cum rezultă din actele depuse la dosar de către acesta, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciind că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, nefiind incidente niciunul dintre cazurile de exceptare prevăzute de art. 91 alin. (3) C. pen., respectiv a) pedeapsa aplicată să fie numai amenda; b) aplicarea pedepsei să fi fost iniţial amânată, dar ulterior amânarea a fost revocată; sau c) inculpatul să se fi sustras de la urmărire penală ori judecată sau să fi încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

În aceste sens, s-a avut în vedere alcoolemia stabilită faţă de inculpat care a fost de 2,20 mg/l alcool pur în sânge la prima probă, respectiv o valoare mult superioară limitei inferioare prevăzute de legea pentru ca fapta comisă să fie încadrată ca şi infracţiune, precum şi faptul că acesta a condus un autoturism care era înmatriculat în mod legal şi care poseda toate actele necesare pentru a circula pe drum public în condiţiile în care inculpatul cunoştea faptul că are dreptul de conducere suspendat, dar şi împrejurarea că în cauza de faţă s-au produs şi alte consecinţe din culpa inculpatului, respectiv un accident rutier soldat cu pagube materiale semnificative şi cu accidentarea inculpatului iar autoturismul a fost condus pe o distanţă relativ scurtă pe o stradă dintr-un oraş cu un trafic rutier redus ca şi intensitate raportat la ora comiterii faptei.

Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamţ şi inculpatul A..

Prin Decizia nr. 12 din 10 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva Sentinţei penale nr. 29/13.01.2020, pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ, în Dosarul nr. x/2017, cu privire la greşita condamnare pentru infracţiunea de conducere unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.. A fost desfiinţată sentinţa apelată sub acest aspect, şi, reţinând cauza spre rejudecare şi pe fond s-a repus în individualitate pedeapsa rezultantă de 1 (un) an şi 9 luni închisoare, în pedepsele componente şi:

În baza art. 396 alin. (1), (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. a încetat procesul penal având ca obiect săvârşirea de către inculpatul A. a infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prev. de art. 336 alin. 1 C. pen., întrucât lipseşte o condiţie prevăzută de lege pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., s-a menţinut condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (în varianta conducerii având exercitarea dreptului de a conduce suspendată) prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pedeapsă de executat fiind 9 luni închisoare.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu au fost contrare deciziei, inclusiv modalitatea de individualizare a executării pedepsei cu suspendarea sub supraveghere. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamţ împotriva Sentinţei penale nr. 29/13.01.2020, pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ, în Dosarul nr. x/2017. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:

La termenul din data de 10.11.2020, Curtea a constatat că din dosarul de urmărire penală lipseşte ordonanţa de începere a urmăririi penale in rem pentru infracţiunea de conducere a unui autovehicul de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. şi a pus în discuţie acest aspect.

Prin adresa din 04.01.2021, înregistrată sub nr. x/20217 din data de 06.01.2021 Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamţ, a comunicat, la solicitarea instanţei, că la urma Dosarului nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamţ nu se regăseşte ordonanţa de începere a urmăririi penale in rem pentru infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. ori ordonanţă de schimbare a încadrării juridice cu privire la această infracţiune.

Prioritar, Curtea a analizat acest motiv de nelegalitate, constând în lipsa actului procedural de începere a urmăririi penale in rem pentru infracţiunea prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen.

S-a reţinut că în speţă prin ordonanţa din data de 29.09.2016 (fără a avea un număr unic alocat) s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la infracţiunile de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin 2 şi 3 din C. pen., părăsirea locului accidentului prev. de art. 338 alin 1 din C. pen. şi conducerea unui vehicul de către o persoană având dreptul de conducere suspendat prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Prin Ordonanţa nr. x/2016 din data de 20.04.2017 organul de cercetare penală a dispus continuarea urmăririi penale in personam faţă de A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei drept de conducere a fost suspendat şi are o îmbibaţie alcoolică peste limita legală prev. de art. 335 alin. 2 din C. pen. şi art. 336 alin. (1) din C. pen.

Prin Ordonanţa nr. x/P/2016 din 20.04.2017 procurorul a dispus confirmarea în continuare a urmăririi penale faţă de A. pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei drept de conducere a fost suspendat şi are o îmbibaţie alcoolică peste limita legală prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. şi art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (2) din C. pen.

În fine, prin Ordonanţa nr. x/P/2016 din 23.11.2017 procurorul a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei drept de conducere a fost suspendat şi are o îmbibaţie alcoolică peste limita legală prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. şi art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (2) din C. pen.

În cadrul dosarul, Curtea a constatat că nu există o ordonanţă prin care să se dispună începerea urmăririi penale in rem pentru infracţiunea prev. de art. 336 alin. 1 din C. pen. conform art. 305 din C. proc. pen.. De altfel, din procesul-verbal de sesizare din oficiu rezultă că organul de cercetare penală nu s-a sesizat cu privire la infracţiunea de conducere pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Ulterior, în urma recoltării probelor biologice de sânge de la A. şi depunerii la dosar a buletinului de analiză toxicologică nr. x din data de 01.10.2016, organul de cercetarea penală a dispus prin Ordonanţa nr. x/2016 din data de 20.04.2017, efectuarea în continuare a urmăririi penale in personam faţă de A., ordonanţă confirmată de procuror Ordonanţa nr. x/P/2016 din 20.04.2017.

În concluzie, Curtea a constatat că în ceea ce priveşte infracţiunea de conducere pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., s-a dispus efectuarea în continuarea a urmăririi penale in personam deşi urmărirea penală in rem nu începuse şi nici nu exista un act de sesizare din oficiu.

Or, potrivit art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă (...) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.

Potrivit art. 305 alin. (1) din C. proc. pen.: (1) Când actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârşită ori a cărei săvârşire se pregăteşte, chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut. (2) Începerea urmăririi penale şi respectiv continuarea efectuării urmăririi penale se dispun prin ordonanţă care cuprinde, după caz, menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) lit. a) - c) şi g). (3) Atunci când există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală şi nu există vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1), organul de urmărire penală dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de aceasta, care dobândeşte calitatea de suspect. Măsura dispusă de organul de cercetare penală se supune, în termen de 3 zile, confirmării procurorului care supraveghează urmărirea penală, organul de cercetare penală fiind obligat să prezinte acestuia şi dosarul cauzei.

Conform dispoziţiilor art. 309 alin. (1) din C. proc. pen., "acţiunea penală se pune în mişcare de procuror, prin ordonanţă, în cursul urmăririi penale, când acesta constată că există probe din care rezultă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16 alin. (1)".

Totodată, Curtea a apreciat că aceste dispoziţii trebuie coroborate cu cele ale art. 7 alin. (1) şi art. 15 şi art. 305 din C. proc. pen., care dispun în sensul că "procurorul este obligat să pună în mişcare şi să exercite acţiunea penală din oficiu atunci când există probe din care rezultă săvârşirea unei infracţiuni şi nu există vreo cauză legală de împiedicare, alta decât cele prevăzute la alin. (2) şi (3)", precum şi că "acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită când există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există cazuri care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acesteia".

Analizând coroborat dispoziţiile art. 7 alin. (1), art. 15, 305 şi art. 309 alin. (1) din C. proc. pen., se pot desprinde condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a se putea dispune punerea în mişcare a acţiunii penale. Astfel, procurorul trebuie să constate existenţa unor probe din care să rezulte că o persoană a săvârşit o infracţiune, pe de-o parte, precum şi inexistenţa unei cauze legale, dintre cele prevăzute de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din acelaşi act normativ, care să împiedice punerea în mişcare a acţiunii penale, pe de altă parte.

Or, în cauza dedusă judecăţii lipsesc actul de sesizare şi ordonanţa de începerea a urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., ce reprezintă condiţii prevăzute de lege, necesare pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.

În consecinţă, Curtea a apreciat că apelul inculpatului A. este întemeiat l-a admis cu consecinţa pronunţării unei soluţii de încetare a procesului penal sub aspectul săvârşirii de către inculpat a infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., întrucât lipseşte o condiţie prevăzută de lege pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.

Referitor la cea de a doua infracţiune ce a făcut obiectul judecăţii, respectiv conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având dreptul de a conduce suspendat, Curtea a constatat că în cauză, din coroborarea tuturor mijloacelor de probă, administrate echitabil atât în acuzare, cât şi în apărare pe tot parcursul cercetărilor penale, cu declaraţiile nuanţate date de inculpatul A., rezultă că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare probelor, a dat faptei comise o corectă încadrare juridică, a respectat dispoziţiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii în sensul că a descris în detaliu fapta săvârşită, a analizat probele care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei şi a indicat elementele de fapt şi temeiul de drept care justifică soluţia dată în cauză.

De altfel, inculpatul A. în mod constant a arătat că recunoaşte şi regretă săvârşirea infracţiunii de conducere având dreptul de a conduce suspendat.

S-a constatat că instanţa de fond, în mod legal, i-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege. Văzând declaraţiile inculpatului, date în cursul urmăririi penale, Curtea a reţinut că inculpatul a recunoscut necondiţionat fapta de conducere a unui autovehicul având dreptul de a conduce suspendat, în modalitatea expusă în rechizitoriu, sub aspectul laturii obiective şi subiective, astfel încât se impunea aplicarea unei pedepse reduse.

În raport de circumstanţe reale de comitere a faptei de conducere fără permis, dar şi văzând persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, Curtea a constatat că pedeapsa de 9 luni închisoare a fost judicios stabilită, un cuantum care este suficient pentru a se asigura scopul pedepsei şi a menţinut această pedeapsă.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului A., Curtea a constatat raportându-se la criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen., că s-a făcut o justă apreciere a acestora, ţinându-se seama de gradul de pericol social concret al faptei comise, în raport de circumstanţele reale şi circumstanţele personale ale inculpatului care a recunoscut comiterea faptei, suspendarea executării pedepsei fiind de natură să asigure atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în C. pen. român şi a menţinut această pedeapsă precum şi modalitatea de individualizare a executării acesteia.

Referitor la apelul declarat de parchet, Curtea a constatat că acesta este nefondat. Astfel, sentinţa apelată este criticată pentru că prima instanţă nu a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare la care a fost condamnat inculpatul A. prin Sentinţa penală nr. 808/09.12.2016 definitivă prin Decizia penală nr. 421/30.03.2017 (Dosar nr. x/2016) deşi faptele deduse judecăţii şi pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa apelată sunt concurente, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 97 alin. (1) din C. pen.

Din actele dosarului, rezultă că în faţa primei instanţe, procurorul de şedinţă a pus concluzii de condamnare a inculpatului pentru infracţiunile deduse judecăţii şi "se reţine că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este concurentă cu fapta din 2014 pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei".

Prin Decizia nr. LXX/2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de prima instanţă". În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a reţinut "câtă vreme examinarea cauzei de către instanţa de control judiciar, în cadrul operaţiunii de rejudecare, nu poate depăşi ceea ce a constituit obiectul judecăţii anterioare, finalizată prin hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac, pentru că un atare procedeu ar echivala cu o extindere nejustificată a competenţei sale funcţionale, înseamnă că nu este posibilă nici efectuarea, de către acea instanţă, a contopirii pedepsei stabilite în cauza la care se referă calea de atac cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care condamnarea este definitivă, decât dacă prima instanţă însăşi a dispus contopirea sau dacă, fiind legal învestită, a omis să se pronunţe în această privinţă".

Or, în cauză prima instanţă nu a dispus contopirea şi nici procurorul de şedinţă nu a solicitat anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare la care a fost condamnat inculpatul A. prin Sentinţa penală nr. 808/09.12.2016 definitivă prin Decizia penală nr. 421/30.03.2017, şi ulterior contopirea acestei pedepse cu pedepsele aplicate în cauză, limitându-se a solicita doar a se reţine că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este concurentă cu fapta din 2014 pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În concluzie, pentru a nu-l priva pe inculpat de dublul grad de jurisdicţie, în ceea ce priveşte efectuarea operaţiunii de contopire, şi făcând aplicarea Deciziei nr. LXX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care îşi menţine aplicabilitatea şi după intrarea în vigoare a noului C. pen., Curtea constată că susţinerile parchetului privind nelegalitatea sentinţei apelate sunt neîntemeiate.

* * *

Decizia a fost comunicată la 11 martie 2021 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, şi la 12 martie 2021, prin afişarea înştiinţării, inculpatului A..

Împotriva hotărârii instanţei de apel, a declarat prezentul recurs în casaţie, la data de 30 martie 2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

În motivele scrise de recurs în casaţie, s-a susţinut că Decizia penală nr. 125 din data de 10.02.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie este nelegală, în ceea ce priveşte încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu motivarea că lipseşte o condiţie prevăzută de lege pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.

Instanţa de fond a constatat existenţa infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată şi a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 9 luni închisoare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 91 - 93 din C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de inculpat şi a desfiinţat hotărârea primei instanţe cu privire la condamnarea inculpatului la 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., motivând că, în cauza dedusă judecăţii lipsesc actul de sesizare şi ordonanţa de începere a urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunii menţionate, ce reprezintă condiţii prevăzute de lege, necesare pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.

S-a menţionat că, organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu prin procesul-verbal întocmit la data de 29.09.2016, ca urmare a unui apel prin SNUAU 112, cu privire la un eveniment rutier, respectiv în jurul orelor 20:25, în timp ce conducea autoturismul marca x pe str. x, inculpatul A. a intrat în coliziune cu semiremorca marca x care era staţionată, în urma impactului conducătorul auto a părăsit locul accidentului şi figurează cu dreptul de a conduce suspendat.

Prin ordonanţa din data de 29.09.2016, organele de cercetare penală au dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracţiunile de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2), (3) din C. pen., părăsirea locului accidentului, prev. de art. 338 alin. (1) din C. pen. şi conducerea unui vehicul de către o persoană a cărei drept de a conduce i-a fost suspendat, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Prin ordonanţa din data de 20.04.2016, organele de cercetare penală au dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de A. pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană a cărei drept de a conduce a fost suspendat şi are o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, fapte prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. şi art. 336 alin. (1) din C. pen., ordonanţă confirmată la aceeaşi dată, prin ordonanţa procurorului.

Prin ordonanţa procurorului din data de 23.11.2017, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere şi conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. şi art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen.

S-a susţinut că decizia Curţii de Apel Bacău este nelegală şi se impune a fi casată cu privire la motivul de încetare a procesului penal, în condiţiile în care, prin lipsa ordonanţei de începere a urmăririi penale in rem sub aspectul infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., inculpatului nu i s-a cauzat o vătămare a intereselor sale, care a fost acoperită ulterior ca urmare a efectuării în continuare a urmăririi penale, a punerii în mişcare a acţiunii penale şi sub aspectul acestei infracţiuni, cât şi prin aducerea la cunoştinţă a învinuirii, atât în calitate de suspect, cât şi de inculpat, şi cu privire la această infracţiune. Nulitatea relativă constând în încălcarea dispoziţiilor legale, în afara celor prevăzute de art. 281 din C. proc. pen. poate fi invocată până la închiderea procedurii de camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale, iar ea se acoperă dacă persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege.

Astfel, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie, conform art. 342 din C. proc. pen., verificarea, după trimiterea în judecată a inculpatului, prin rechizitoriul procurorului, a următoarelor aspecte: competenţa instanţei; competenţa organelor de urmărire penală; regularitatea rechizitoriului, respectiv verificarea condiţiilor de formă extrinseci ale rechizitoriului, neregularitatea formală a actului de sesizare ce vizează aspecte cu privire la existenţa menţiunilor obligatorii prev. la art. 328 din C. proc. pen., printre care fapta şi persoanele pentru care s-au efectuat urmărirea penală, pentru determinarea limitelor urmăririi penale, fiind analizată ordonanţa de începere a urmăriri penale in rem, ordonanţa prin care s-a dispus continuarea efectuării urmăririi penale faţă de suspect şi confirmarea acesteia, atunci când măsura a fost dispusă de organul de cercetare penală, ordonanţa prin care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, ordonanţa prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale sau a acţiunii penale, încadrarea juridică a acesteia, motivele de fapt şi de drept, etc. De asemenea, sunt verificate de către judecătorul de cameră preliminară condiţiile de fond intrinseci ale rechizitoriului, neregularitatea de conţinut a actului de sesizare, legalitatea şi loialitatea administrării probelor, legalitatea efectuării actelor procedurale de către organele de urmărire penală pentru a verifica incidenţa sancţiunii nulităţii (absolute sau relative). Astfel, se va verifica dacă actele procesuale sau procedurale au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale, în ordinea impusă de C. proc. pen., dacă au fost parcurse etapele obligatorii ale urmăririi penale prevăzute de C. proc. pen. sau dacă este incident vreunul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzută expres de ort. 281 din C. proc. pen. sau de art. 345 din C. proc. pen. ori a unui caz de nulitate relativă, în condiţiile art. 282 din C. proc. pen.

Astfel, în termenul stabilit de judecătorul de cameră preliminară, inculpatul/persoana vătămată/partea civilă ori instanţa, din oficiu, poate să invoce, printre altele, nelegalitatea efectuării actelor procesuale/procedurale de către organele de urmărire penală, de exemplu, nelegala punere în mişcare a acţiunii penale, pentru care nu a fost începută sau extinsă urmărirea penală, aşa cum este situaţia în cauza pendinte.

S-a menţionat că într-adevăr, din dosarul de urmărire penală lipseşte ordonanţa de începere a urmăririi penale in rem cu privire la infracţiunea de conducere a unui autovehicul de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., însă s-a apreciat că aceasta constituie o nulitate relativă, prev. de art. 282 din C. proc. pen., ce nu a fost invocată de inculpat sau de apărătorul acestuia ori de instanţă, din oficiu, în procedura camerei preliminare şi a fost acoperită ca urmare a faptului că inculpatul A. a fost audiat cu privire la infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., faptă pentru care se dispusese efectuarea în continuare a urmăririi penale la data de 20.04.2017, confirmată de procuror la aceeaşi dată, atât în calitate de suspect, cât şi de inculpat, la datele de 14.11.2017 şi 30.11.2017, de fiecare dată fiind asistat de apărător ales, ocazie cu care a recunoscut faptele comise şi reţinute în sarcina sa.

Instanţa de apel, Curtea de Apel Bacău, în cursul judecării apelurilor, a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamţ să comunice dacă în Dosarul nr. x/2016 se regăseşte ordonanţa de începere a urmăririi penale in rem pentru infracţiunea prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., ori ordonanţa de schimbare a încadrării juridice cu privire la această infracţiune, răspunsul unităţii de parchet fiind că la urma dosarului nu se regăseşte o astfel de ordonanţă.

S-a apreciat că instanţa de apel nu putea să dispună încetarea urmăririi penale, în temeiul art. 396 alin. (1), (6) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., faţă de inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., apreciind că lipseşte o condiţie prev. de lege pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, întrucât această deficienţă a organului de urmărire penală a fost acoperită la închiderea procedurii de cameră preliminară, prin examinarea cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, art. 282 alin. (3) lit. a) din C. proc. pen., persoana interesată, respectiv inculpatul, neinvocând-o în termenul prevăzut de lege.

Din examinarea dosarului, rezultă că în procedura camerei preliminare, la data de 05.03.2018, inculpatul, prin apărător ales, a formulat concluzii scrise, invocând mai multe neregularităţi referitoare la administrarea probatorului în cursul urmăririi penale, printre care nu s-a aflat şi lipsa începerii urmăririi penale in rem cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., iar prin încheierea din 05.03.2018, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Piatra-Neamţ, în temeiul art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2016 din data de 12.12.2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamţ, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în cauza privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. şi conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sal a altor substanţe, prev. şi ped. de art. 336 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen., respingând ca nefondate excepţiile invocate de acesta şi dispunând începerea judecăţii.

În concluzie, în conformitate cu dispoziţiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea Deciziei penale nr. 125 din data de 10.02.2021 a Curţii de Apel Bacău şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, pentru a se pronunţa o hotărâre legală şi temeinică cu privire la infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., reţinută în sarcina inculpatului A..

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată inculpatului A., procedându-se la afişarea înştiinţării. Nu au fost formulate concluzii scrise de către inculpatul A. până la momentul trimiterii dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv 15 aprilie 2021.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 19 aprilie 2021.

Prin încheierea din 21 septembrie 2021, Înalta Curte în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, împotriva Deciziei penale nr. 12 din 10 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2017.

S-a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casaţie, Completului nr. 2. S-a fixat termen de judecată în şedinţă publică la data de 21 septembrie 2021, pentru când va fi citat intimatul-inculpat A. şi s-a emis adresă către Baroul Bucureşti pentru a se desemna un apărător din oficiu pentru intimatul-inculpat A..

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a constatat că cererea formulată îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 434 C. proc. pen., Decizia nr. 12 din 10 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2017, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

Totodată, s-a constatat că recursul în casaţie a fost declarat în termenul legal, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău fiind, aşadar, respectate dispoziţiile art. 435 - art. 436 C. proc. pen.. Cererea de recurs în casaţie întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele procurorului care a exercitat calea de atac şi organul judiciar din care face parte, hotărârea atacată, precum şi semnătura persoanei care a exercitat calea extraordinară de atac. S-a constatat că şi condiţia reglementată de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. este îndeplinită de calea de atac promovată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, acesta invocând cazul de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., cu argumentarea că, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal în privinţa inculpatului A., cu privire la infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., întrucât lipseşte o condiţie prevăzută de lege pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.

În consecinţă, având în vedere că cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu a cererea şi s-a stabilit termen de judecată la data de 2 noiembrie 2021.

Analizând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, împotriva Deciziei penale nr. 125/2021 din 10 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2017, privind pe inculpatul A., Înalta Curte constată următoarele:

În baza art. 396 alin. (1), (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. instanţa de apel a încetat procesul penal având ca obiect săvârşirea de către inculpatul A. a infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., apreciind că lipseşte o condiţie prevăzută de lege pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, respectiv, ordonanţa de începere a urmăririi penale "in rem".

Este adevărat că, potrivit art. 16 lit. e) din C. proc. pen. se dispune încetarea procesului penal atunci când "lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale".

Doctrina şi practica judiciară au arătat care sunt aceste situaţii de încetare a procesului penal: lipsa plângerii prealabile, lipsa autorizaţiei prealabile, lipsa sesizării organului competent.

De asemenea, este adevărat că în C. proc. pen. sunt reglementate etapele/momentele procesuale ale efectuării urmăririi penale, în prezenta cauză fiind de interes disp. art. 305 alin. (1) - (3) C. proc. pen. cu referire la începerea urmăririi penale in rem (cu privire la faptă), respectiv, continuarea urmăririi penale in personam (cu privire la persoană).

Textul art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. trebuie corelat cu textul art. 305 alin. (4) C. proc. pen. conform căruia "Faţă de persoanele pentru care urmărirea penală este condiţionată de obţinerea unei autorizaţii prealabile sau de îndeplinirea unei alte condiţii prealabile, efectuarea urmăririi penale se poate dispune numai după obţinerea autorizaţiei ori după îndeplinirea condiţiei".

În consecinţă, se constată că legiuitorul distinge între aspectele procedurale anterioare punerii în mişcare a acţiunii penale şi anumite condiţii suplimentare pentru începerea urmăririi penale.

Împrejurarea că nu s-a regăsit în dosar ordonanţa de începere a urmăririi penale in rem, deşi este un moment procesual obligatoriu şi prealabil continuării urmăririi penale in personam, are legătură cu legalitatea efectuării urmăririi penale, adică cu una din activităţile supuse controlului în camera preliminară.

Conform art. 342 C. proc. pen. Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Pe de o parte, actele şi lucrările dosarului relevă că inculpatul nu a formulat o cerere de constatare a nelegalităţii efectuării actelor de urmărire penală cu privire la acest aspect, iar pe de altă parte, această deficienţă a urmăririi penale nu este prevăzută de lege sub sancţiunea nulităţii absolute (care să poată fi invocată oricând în cursul procesului penal).

În final, se constată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat cu privire la incidenţa cazului de casare de la pct. 8 prin Decizia nr. 46/RC/4.02.2021, pronunţată de secţia penală, în care s-au arătat, în sinteză, următoarele: "În ipoteza în care instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal, în baza dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., referitoare la lipsa unei condiţii prevăzute de lege pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, cu motivarea că nu există o ordonanţă de începere a urmăririi penale şi de punere în mişcare a acţiunii penale pentru variantele normative ale unei infracţiuni reţinute prin rechizitoriu în sarcina autorului şi nu există o ordonanţă de extindere a urmăririi penale pentru fapta reţinută prin rechizitoriu în sarcina complicelui, este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., întrucât reluarea în cursul judecăţii a elementelor care fac obiectul procedurii de cameră preliminară, în scopul de a verifica dacă au fost parcurse etapele obligatorii ale urmăririi penale şi dacă există concordanţă între faptele pentru care s-a dispus efectuarea urmăririi penale, pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, eludează dispoziţiile art. 342 - art. 347 C. proc. pen.. şi aduce atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive pronunţate de judecătorul de cameră preliminară (...).

În conformitate cu dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., hotărârile sunt supuse casării în acele situaţii în care, în raport cu actele şi lucrările dosarului, s-a stabilit în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen.. (lipsa plângerii prealabile, a autorizării sau a sesizării organului competent ori a altei condiţii prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; intervenirea amnistiei sau a prescripţiei, a decesului suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau radierea suspectului ori a inculpatului persoană juridică; retragerea plângerii prealabile, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, intervenirea împăcării ori încheierea unui acord de mediere în condiţiile legii; existenţa unei cauze de nepedepsire prevăzută de lege; existenţa autorităţii de lucru judecat; intervenirea unui transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se greşit încetarea procesului penal (...).

În acest sens, se are în vedere că reluarea în cursul judecăţii a aspectelor care fac obiectul procedurii de cameră preliminară, în scopul de a verifica dacă au fost parcurse etapele obligatorii în urmărirea penală, dacă există concordanţă între faptele pentru care s-a dispus, prin ordonanţă, efectuarea urmăririi penale, pentru care s-au pus în mişcare acţiunile penale şi pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, eludează dispoziţiile art. 342 - art. 347 C. proc. pen.. şi aduce atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive pronunţată în cauză de judecătorul de cameră preliminară".

În consecinţă, pentru motivele arătate, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., recursul în casaţie va fi admis, se va desfiinţa, în parte, decizia atacată şi se va dispune rejudecarea apelului declarat de inculpat.

Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău rămân în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A. în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, împotriva Deciziei penale nr. 125/2021 din 10 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2017, privind pe inculpatul A..

Desfiinţează, în parte, decizia atacată şi dispune rejudecarea de către Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a apelului declarat de inculpat.

Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A. în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2021.

GGC - GV