Proportionality of preventive seizure in tax evasion cases: mandatory measure under special law versus statutory damage estimate pending appeal

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 19 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală (instanţă învestită cu judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi SC J. SRL şi partea civilă A.N.A.F. - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi împotriva Sentinţei penale nr. 70 din data de 28 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia penală), în temeiul art. 2502 C. proc. pen. şi art. 11 din Legea nr. 241/2005, a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând apelanţilor - intimaţi inculpaţi SC J. SRL şi B. prin Ordonanţa nr. x/P/2013 din data de 19 august 2015 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, în esenţă, că în condiţiile în care faţă de inculpaţii SC J. SRL şi B. s-a pronunţat o hotărâre de condamnare în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, menţinându-se, totodată, măsura sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale acestora în cursul urmăririi penale, raportat la stadiul procesual în care se află cauza (apel), scopul dispunerii măsurii şi dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 241/2005, temeiurile care au justificat luarea măsurii asigurătorii nu s-au modificat.

Prin aceeaşi încheiere, Curtea de Apel Bucureşti a fixat termen pentru continuarea judecării cauzei la data de 17 mai 2021, ora 13:00, C11A, Sala P 55, stabilind că părţile au termen în cunoştinţă.

*

Împotriva acestei încheieri, la data de 21 aprilie 2021, în termen legal, a formulat contestaţie inculpata B., prin apărător ales, fără a motiva în scris calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 4 mai 2021, sub nr. x/2016/a3, având termen de judecată fixat la data de 7 mai 2021.

La acest termen, cauza a fost amânată, la solicitarea contestatoarei inculpate B., pentru a-i acorda posibilitatea de a-şi angaja apărător ales şi pregăti apărarea.

La următorul termen de judecată, 18 mai 2021, deşi legal citată, contestatoarea inculpată nu s-a prezentat în instanţă pentru a susţine calea de atac şi nici nu a fost reprezentantă de un apărător ales.

A beneficiat însă de asistenţă juridică din oficiu, concluziile apărării şi ale reprezentantului Ministerului Public asupra contestaţiei obiect al cauzei, fiind detaliat redate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestaţia formulată de inculpata B. pe baza actelor dosarului, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Prin Ordonanţa nr. x/P/2013 din 19 august 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie a dispus, în temeiul art. 249 C. proc. pen. şi art. 11 din Legea nr. 241/2005, luarea măsurii sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri imobile şi sume de bani deţinute de suspecţii:

A. SC J.:

1. Teren în suprafaţă de 6.270 mp. înscris în Cartea funciară - ID electronic x, situat în localitatea Grădiştea, judeţul Călăraşi, aparţinând SC J.;

2. Teren în suprafaţă de 16.701 mp. înscris în Cartea funciară - ID electronic x, situat în localitatea Grădiştea, judeţul Călăraşi, aparţinând SC J.;

3. Sumele de bani deţinute de SC J. - CUI x, în conturile bancare deschise la K. SA, L. SA şi la M. SA,

B. B.:

1. Construcţie în suprafaţă de 163 mp. înscrisă în Cartea funciară - ID electronic x, situat pe UAT Afumaţi, Şos. x, judeţul Ilfov, aparţinând numitei B. în cotă 1/1;

2. Teren în suprafaţă de 862 mp. înscris în Cartea funciară cu nr. x (ID electronic x), nr. cadastral x, situat pe UAT Afumaţi, Şos. x, judeţul Ilfov, aparţinând numitei B., până la concurenţa sumei de 6.694.995,64 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

Temeiurile avute în vedere la dispunerea acestei măsuri procesuale au vizat, pe de o parte, obligativitatea luării măsurii asigurătorii, iar pe de altă parte, necesitatea evitării riscului ascunderii, înstrăinării, distrugerii sau sustragerii de la urmărire a bunurilor ce pot asigura repararea pagubei produse bugetului de stat ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală obiect al cercetărilor.

Măsura asigurătorie a fost menţinută prin rechizitoriul nr. x/2013 din 30 august 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, până la concurenţa sumei de 6.694.995,64 RON, reţinută ca reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

Prin Sentinţa penală nr. 70 din 28 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia penală în Dosarul nr. x/2016, printre altele, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 şi art. 711 alin. (3) C. pen. din 1969, a fost condamnată inculpata SC J. la 10.000 RON amendă penală şi la pedeapsa complementară prev. de art. 531 alin. (3) lit. e) C. pen. din 1969, constând în afişarea hotărârii de condamnare, pe cheltuiala societăţii condamnate, în extras, la sediul O.N.R.C. Călăraşi, pe o perioadă de 3 luni.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa principală de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. din 1969, ca pedeapsă complementară.

S-a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. Bucureşti şi s-a dispus obligarea inculpaţilor, în solidar, la plata către partea civilă, după cum urmează:

- inculpatul H., în solidar cu SC J. SRL, A. şi B., la plata sumei de 3719049 RON;

- inculpatul F., în solidar cu SC J. SRL, A. şi B., la plata sumei de 1557392 RON;

- inculpatul C., în solidar cu inculpaţii SC J. SRL, A. şi B., la plata sumei 104.125 RON;

- inculpatul D., în solidar SC J. SRL, A. şi B., la plata sumei de 150.212 RON;

- inculpatul N., în solidar cu SC J. SRL, A. şi B., la plata sumei de 215.173 RON;

- inculpatul I., în solidar cu SC J. SRL, A. şi B., la plata sumei de 128.505 RON;

- inculpatul E., în solidar cu SC J. SRL, A. şi B., la plata sumei de 204.149 RON;

- inculpatul G., în solidar cu SC J. SRL, A. şi B., la plata sumei de 88478 RON.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile şi asupra sumelor de bani, instituită prin Ordonanţa nr. x/P/2013 din 19 august 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie până la concurenţa sumei de 6.694.995,64 RON.

Apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi SC J. SRL şi partea civilă A.N.A.F. - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi împotriva Sentinţei penale nr. 70 din 28 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia penală, fac obiectul Dosarului nr. x/2016, în care a fost pronunţată încheierea din 19 aprilie 2021 ce face obiectul prezentei contestaţii.

În acest context, procedând la verificarea soluţiei Curţii de Apel Bucureşti de menţinere a măsurii asigurătorii dispuse faţă de inculpata B. prin Ordonanţa nr. x/P/2013 din 19 august 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 2502 C. proc. pen. (text de lege introdus, începând cu data de 28 februarie 2021, prin Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167/18.02.2021.) "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin inculpatului, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Potrivit art. 249 alin. (1), (2), (5) şi 6 C. proc. pen., "(1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, (...) poate lua măsuri asigurătorii prin ordonanţă (...) pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care (...) pot servi la garantarea (...) reparării pagubei produse prin infracţiune.

(2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora (...).

(5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune (...) se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora.

(6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii, şi la cererea părţii civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi şi părţii civile."

Din interpretarea dispoziţiilor legale evocate rezultă că, în principiu, luarea măsurilor asigurătorii este condiţionată de constatarea prealabilă a necesităţii instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege, principiu care guvernează, de altfel, toate măsurile procesuale. În plus, dispunerea măsurilor asigurătorii trebuie să satisfacă şi cerinţa proporţionalităţii acestora cu scopul urmărit prin dispunerea lor şi, în mod particular, cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri.

Deşi, în principiu, dispunerea măsurilor asigurătorii este lăsată la aprecierea organelor judiciare, există situaţii în care legiuitorul a instituit, cu titlu de excepţie, caracterul obligatoriu al acestor măsuri, având în vedere fie natura şi gravitatea faptelor comise, fie consecinţele acestora asupra unor categorii vulnerabile de subiecţi pasivi.

O astfel de excepţie este reglementată prin art. 11 din Legea nr. 241/2005, potrivit căruia "în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie."

Aceasta înseamnă că, în cazul infracţiunilor reglementate de Legea nr. 241/2005, necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii nu este supusă aprecierii organelor judiciare, ci decurge direct din lege, fiind justificată de chiar natura acestor infracţiuni. În acest caz particular, organele judiciare rămân ţinute să evalueze, însă, în continuare, celelalte cerinţe normative obligatorii pentru dispunerea măsurii asigurătorii, referitoare la categoria de bunuri supuse indisponibilizării, valoarea probabilă a sumelor până la concurenţa cărora se instituie măsura şi finalitatea acesteia, astfel cum rezultă din enumerarea alternativă prevăzută de art. 249 alin. (1) C. proc. pen.

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, inculpata B. a fost trimisă în judecată şi condamnată în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Această infracţiune intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005, care, aşa cum s-a arătat anterior, instituie obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în cazul infracţiunilor prevăzute de legea specială.

Ca urmare, în speţă, necesitatea dispunerii măsurii asigurătorie analizată găsindu-şi izvor chiar în lege, ea nu poate face obiectul cenzurii în procedura prev. de art. 2502 C. proc. pen., controlul instanţei fiind limitat, în acest context, la evaluarea proporţionalităţii dintre scopul urmărit prin instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate şi, eventual, a efectelor în planul măsurii procesuale a eventualelor modificări intervenite pe parcursul procesului penal în situaţia patrimonială a inculpatului.

Prin încheierea contestată, Curtea de Apel Bucureşti a menţinut sechestrul asigurător instituit faţă de inculpata B. în cursul urmăririi penale, apreciind că, în contextul soluţiei de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală dispusă faţă de aceasta în primă instanţă şi raportat la stadiul procesual în care se află cauza - apel, măsura asigurătorie analizată satisface în continuare exigenţele de necesitate (decurgând din lege) şi de proporţionalitate care au stat la baza dispunerii ei.

Inculpata B. critică, în actuala procedură, această soluţie, susţinând că măsura asigurătorie nu îndeplineşte condiţia proporţionalităţii cu scopul urmărit prin instituirea ei, întrucât a fost menţinută până la concurenţa sumei de 6.694.995,64 RON, deşi cuantumul total al prejudiciului stabilit prin hotărârea de condamnare pronunţată în primă instanţă este de doar 6.167.083 RON.

Critica contestatoarei este neîntemeiată.

Prejudiciul stabilit prin hotărârea primei instanţe este, într-adevăr, în cuantum de 6.167.083 RON, cu 527.912,64 RON mai mic faţă de cel estimat, în cursul urmăririi penale, la suma 6.694.995,64 RON, şi în raport de care s-a instituit măsura asigurătorie ce face obiectul prezentei evaluări.

Cuantumul prejudiciului stabilit de instanţa de fond constituie însă obiectul criticii invocate de A.N.A.F. - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi în apelul formulat împotriva hotărârii de primă instanţă, partea civilă solicitând instanţei de apel să-l majoreze la suma de 6.694.995,64 RON, cu care s-a constituit parte civilă în cauză.

Or, în contextul în care valoarea prejudiciului presupus cauzat prin infracţiunea de evaziune fiscală pentru care inculpata a fost condamnată în primă instanţă este incertă, aceasta urmând a fi stabilită cu titlu definitiv de instanţa de apel, Înalta Curte constată că menţinerea, în acest stadiu procesual, a măsurii asigurătorii dispusă faţă de contestatoare în cursul urmăririi penale, până la concurenţa valorii estimate a prejudiciului, s-a făcut cu deplina respectare a exigenţei proporţionalităţii acesteia atât cu scopul urmărit prin instituirea ei.

Astfel, potrivit art. 249 alin. (5) C. proc. pen., în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, organele judiciare au posibilitatea de a institui şi, implicit, de a menţine sechestrul asigurător pe bunurile suspectului sau ale inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a pagubei produsă prin infracţiune şi a cheltuielilor judiciare, legea prezumând că, până la reperul valoric menţionat, măsura asigurătorie îndeplineşte exigenţa proporţionalităţii cu scopul instituirii ei, indiferent de faza procesuală în care este dispusă/menţinută.

De aceea, menţinerea, în faza de judecată a apelului, a sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatei B., până la concurenţa valorii estimate a prejudiciului (6.694.995,64 RON), iar nu până la concurenţa valorii contestate stabilite în primă instanţă (6.167.083 RON), respectă exigenţa proporţionalităţii cu scopul instituirii ei, respectiv, garantarea acoperirii integrale a pagubei presupus cauzate prin infracţiunea pentru care este cercetată contestatoarea.

Pentru aceste considerente, constatând legală şi temeinică hotărârea atacată, iar critica contestatoarei - neîntemeiată, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 raportat la art. 2501 coroborat cu art. 2502 C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpata B. împotriva încheierii din data de 19 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2016.

Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea inculpată, în cuantum de 313 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpata B. împotriva încheierii din data de 19 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2016.

Obligă contestatoarea inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea inculpată, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 mai 2021.

GGC - GV