Negative Jurisdictional Conflict Assigned to Câmpina Court: Territorial Competence Based on Victims' Residence

Examinând conflictul de competenţă de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 22.06.2017, numiţii A. şi B. au sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina, arătând că la data de 17.06.2017, ora 21:37, fiul lor, C., în vârstă de 3 săptămâni a decedat la Spitalul Kaiser Franz Josef din Viena, ca urmare a nerespectării procedurilor medicale aplicate asupra sa de către personalul medical din unitate, care s-a ocupat de copii.

Prin Ordonanţa de clasare nr. 1425/P/2017 din data de 22.04.2020 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina şi menţinută prin Ordonanţa nr. 40/II-2/2020 a prim-procurorului din cadrul aceleiaşi unităţi de parchet, s-a dispus clasarea cauzei cu privire la infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., faţă de personalul medical din cadrul Spitalului Krankenhaus Hietzing, Pavilionul II Viena, Austria şi al Spitalului Kaiser Franz Josef din Viena, Austria, în ceea ce priveşte decesul nou născutului C., întrucât fapta nu este prevăzută de către legea penală.

Împotriva sus- arătatei ordonanţe, petenţii A. şi B. au formulat plângere,la judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Câmpina.

Prin Încheierea nr. 119 din 07.07.2021 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Câmpina, în temeiul art. 340 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 54 lit. c) C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 47 C. proc. pen. şi cu referire la art. 42 alin. (2) C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Câmpina, invocată din oficiu şi, în baza art. 42 alin. (2) C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect plângere împotriva soluţiei de clasare dispusă prin Ordonanţa nr. 1425/P/2017 din data de 22.04.2020 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina şi menţinută prin Ordonanţa nr. 40/II-2/2020 a prim-procurorului din cadrul aceleiaşi unităţi de parchet, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

În motivarea acestei soluţii, judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Câmpina a reţinut că presupusa infracţiune de ucidere din culpă a nou-născutului C. a fost săvârşită pe teritoriul Austriei de către personalul medical din cadrul Spitalului Krankenhaus Hietzing, Pavilionul II Viena, Austria şi al Spitalului Kaiser Franz Josef din Viena, Austria, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 42 alin. (2) C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 21 septembrie 2021, a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, în baza art. 47 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, invocată din oficiu.

În baza art. 50 C. proc. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) lit. d) şi alin. (5) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 340 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petenţii A., domiciliat în sat Băneşti, comuna Băneşti, nr. 4, judeţul Prahova şi B., domiciliată în judeţul Buzău şi fără forme legale în sat Băneşti, comuna Băneşti, nr. 4, judeţul Prahova, împotriva Ordonanţei de clasare nr. 1425/P/2017 din 22.04.2020 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, în favoarea Judecătoriei Câmpina - judeţul Prahova.

În baza art. 51 C. proc. pen., a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, a reţinut că invocarea şi admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Câmpina s-a făcut cu depăşirea termenului limită prevăzut de art. 47 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.

Potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., excepţia de necompetenţa teritorială poate fi invocată până la începerea cercetării judecătoreşti. În cauza de faţa, nu numai că a fost depăşit moment cercetării judecătoreşti, ci au avut loc şi dezbateri în cauză, judecătorul rămânând în pronunţare asupra fondului cauzei, amânând pronunţarea de 4 ori, ulterior repunând cauza pe rol şi invocând din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Câmpina.

S-a mai arătat că, chiar şi în ipoteza în care o altă instanţa ar fi fost competentă teritorial să soluţioneze plângerea formulată de petenţii A. şi B. împotriva ordonanţei de clasare, neinvocarea până la începerea cercetării judecătoreşti a excepţiei de necompetenţă teritorială a condus la prorogarea legală a competenţei judecătorului de camera preliminară din cadrul Judecătoriei Câmpina.

În ceea ce priveşte instanţa competentă teritorial să judece cauza în primă instanţă, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti a constatat că locul săvârşirii infracţiunii este în Austria, în cauză nu există suspect sau inculpat, urmărirea penală fiind efectuată in rem, astfel încât, singurul criteriu în funcţie de care se poate stabili competenţa teritorială vizează locuinţa persoanei vătămate, care în cazul de faţa este în sat Băneşti, comuna Băneşti, nr. 4, judeţul Prahova.

În ceea ce priveşte reţinerea competenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 potrivit art. 42 alin. (2) C. proc. pen. "Dacă inculpatul nu locuieşte sau, după caz, nu are sediul în România, iar infracţiunea este de competenţa judecătoriei, aceasta se judecă de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, iar în celelalte cazuri, de instanţa competentă după materie ori după calitatea persoanei din municipiul Bucureşti, în afară de cazul când prin lege se dispune altfel", s-a arătat că nu sunt aplicabile dispoziţiile legale enunţate, în cauză neavând inculpat, urmărirea penală vizând doar fapta.

Analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Câmpina şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti cu privire la competenţa de soluţionare cauzei privind pe petenţii A. şi B. Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul cauzei de faţă, îl constituie plângerea formulată de petenţii A. şi B. împotriva Ordonanţei de clasare nr. 1425/P/2017 din data de 22.04.2020 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina, prin care s-a dispus clasarea cauzei cu privire la infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., faţă de personalul medical din cadrul Spitalului Krankenhaus Hietzing, Pavilionul II Viena, Austria şi al Spitalului Kaiser Franz Josef din Viena, Austria, în ceea ce priveşte decesul nou născutului C., întrucât fapta nu este prevăzută de către legea penală.

Din punct de vedere al competenţei materiale, în raport cu infracţiunea pentru care s-a dispus clasarea, infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., acesta aparţine judecătoriei.

Totodată, potrivit art. 340 alin. (1) C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă,

În ceea ce priveşte instanţa competentă teritorial să judece cauza în primă instanţă, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: a) locul săvârşirii infracţiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta; d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

În acord cu judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, se constată că, raportat la prezenta cauză, locul săvârşirii infracţiunii este în Austria, iar în cauză nu există suspect sau inculpat, urmărirea penală fiind efectuată in rem.

Totodată, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 42 alin. (2) C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză, întrucât, aşa cum în mod judicios a arătat şi judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, în speţa de faţă urmărirea penală s-a efectuat in rem în cauză neavând inculpat, urmărirea penală vizând doar fapta.

Prin urmare, singurul criteriu în funcţie de care se poate stabili competenţa teritorială vizează locuinţa persoanelor vătămate A. şi B., care în cazul de faţa este în sat Băneşti, comuna Băneşti, nr. 4, judeţul Prahova, locuinţă care se află în raza teritorială a Judecătoriei Câmpina.

Pentru considerentele expuse, Înalte Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenţii A. şi B. în favoarea Judecătoriei Câmpina, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenţii A. şi B. în favoarea Judecătoriei Câmpina, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2021.

GGC - NN