Defendant's cassation appeal against sentence reindividualization rejected; conviction for unlicensed driving and forgery stands.

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de inculpatul A., împotriva Deciziei penale nr. 321/A din 09 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1473/2020 pronunţată de Judecătoria Brăila la data de 26 noiembrie 2020 în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 396 alin. (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 (unu) an şi 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. şi ped. de art. 335 alin. (1) C. pen.. (faptă din 18.01.2016).

În temeiul art. 396 alin. (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 (unu) an şi 3 (trei) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. şi ped. de art. 335 alin. (1) C. pen.. (faptă din 10.09.2016).

În temeiul art. 396 alin. (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. şi ped. de art. 323 C. pen.. (faptă din 18.01.2016).

În temeiul art. 396 alin. (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. şi ped. de art. 323 C. pen.. (faptă din 10.09.2016).

În temeiul art. 38 - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele patru pedepse, respectiv două pedepse de 1 an şi 3 luni închisoare şi două pedepse de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea de 1 an şi 3 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din suma celorlalte pedepse, respectiv sporul de 1 an şi 1 lună, în final 2 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 4 (patru) ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul A. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., impune inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Constanţa - Direcţia Gestionare Servicii Publice Constanţa sau în cadrul Regiei Autonome Judeţene de Drumuri şi Poduri Constanta, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare, sub coordonarea Serviciului de Probaţiune Constanţa, afară de cazul în care din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 C. proc. pen., în referire la art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., privind situaţiile care atrag revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârşirea unei noi infracţiuni în termenul de supraveghere şi neîndeplinirea cu rea-credinţă a măsurilor şi obligaţiilor de supraveghere, stabilite prin prezenta hotărâre.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., au fost desfiinţate înscrisurile cu seriile x-TAQ (aflat în copie la dosar) şi x-UXE (menţionat în procesul-verbal nr. x/18.01.2016), ambele eliberate de B. Irlanda, pe numele inculpatului A..

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de av. C. din cadrul Baroului Brăila în substituirea apărătorului ales, av D., potrivit delegaţiei depuse la dosar. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON este aferentă fazei de urmărire penală.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, s-a reţinut că faptele inculpatului A. care, la data de 18.01.2016, în jurul orelor 22:45, a condus pe drumurile publice din mun. Brăila, respectiv pe str. x, autoturismul cu nr. x fără a deţine permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule şi a prezentat organelor de poliţie un înscris fals cu seria x-UXE pretins a fi eliberat de B., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., şi uz de fals, prev. de art. 323 C. pen.. Faptele inculpatului A. care, la data de 10.09.2016, în jurul orelor 22:30, a condus pe drumurile publice din mun. Brăila, respectiv pe str. x, autoturismul cu nr. x fără a deţine permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule şi a prezentat organelor de poliţie un înscris fals cu seria x pretins a fi eliberat de B., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., şi uz de fals, prev. de art. 323 C. pen.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus arătate, instanţa a constatat că faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. există, au fost săvârşite de acesta şi constituie infracţiuni în sensul art. 15 C. pen., fiind săvârşite cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, astfel încât în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă în limitele prevăzute de lege pentru fiecare din cele două infracţiuni.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul A., criticând sentinţa primei instanţe atât sub aspectul legalităţii, cât şi al temeiniciei.

Prin Decizia nr. 321/A din 9 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca fiind nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 1473/26.11.2020 a Judecătoriei Brăila. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul-inculpat A. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În esenţă, Curtea a reţinut că în mod judicios instanţa de fond a procedat la judecarea inculpatului potrivit procedurii abreviate, prevăzute de art. 375 C. proc. pen., fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 349 alin. (2) şi art. 374 alin. (4) C. proc. pen. întrucât, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, acesta a solicitat aplicarea procedurii recunoaşterii învinuirii, recunoscând în totalitate săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare, probele administrate în faza urmăririi penale fiind suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

În ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, Curtea a apreciat că acesta a fost just individualizat şi că nu se impune reducerea la limita minimă prevăzută de textul de lege, redusă ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., ori sub această limită ca urmare a reţinerii în favoarea inculpatului a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) C. pen.

În acest sens, s-a constatat că la dosarul cauzei nu există împrejurări cărora instanţa să le atribuie caracterul unor circumstanţe atenuante, recunoaşterea faptelor de către inculpat fiind valorificată prin intermediul dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Fără a ignora aspectele ce pledează în favoarea inculpatului, instanţa de control a reţinut totuşi că faptele săvârşite au grad ridicat de pericol social (având în vedere relaţiile sociale cărora li s-a adus atingere). Astfel, acesta a condus nu o dată, ci de două ori deşi nu deţine permis de conducere ba mai mult, a încercat să inducă în eroare organele de poliţie, prezentând un permis de conducere fals. În acest context, instanţa de control judiciar a apreciat că nu este oportună reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului de prima instanţă şi că aceasta a făcut o corectă aplicare a criteriilor generale de individualizare a pedepsei, pedepsele stabilite de judecătorul fondului reflectă atât gradul de pericol social al faptelor săvârşite, cât şi circumstanţele de ordin personal ale inculpatului. Pe de altă parte, instanţa de control judiciar consideră că este în mod legal şi temeinic individualizată modalitatea executării pedepsei, în sensul dispunerii suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Împotriva Deciziei penale nr. 321/A din 9 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, a declarat prezentul recurs în casaţie inculpatul A. la data de 4 mai 2021.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi la data de 5 mai 2021.

Termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., în care se puteau depune concluzii scrise este la sfârşitul zilei de 17 mai 2021 pentru Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 19 mai 2021.

La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casaţie era îndeplinită.

La dosar nu au fost depuse concluzii scrise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi nu a formulat concluzii scrise.

Prin cererea de recurs în casaţie, inculpatul A. a solicitat să se procedeze la reaprecierea probatoriilor, circumstanţelor reale şi aplicarea unor pedepse just individualizate, respectiv individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei potrivit art. 91 C. pen., în raport cu faptul că a fost judecat potrivit procedurii simplificate, instanţa de apel reţinând greşit ca o circumstanţă agravantă faptul că în minorat a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate.

Astfel, în cererea scrisă a susţinut că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică. Astfel, instanţa coroborând probatoriile administrate a dispus aplicarea unor pedepse prea mari, orientate către maxim, disproporţionate faţă de poziţia sa procesuală în fata instanţei. Instanţa a admis aplicarea procedurii simplificate însă a orientat pedepsele către maxim reţinând că a adus atingere relaţiilor sociale ce privesc siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, însă, din actele de la dosar rezultă că are abilitaţi de conducere, obţinând permisul de conducere în România. În privinţa circumstanţelor personale, a precizat că a avut o atitudine sincera, declarând în faţa organelor de cercetare penală că permisul de conducere împreuna cu o anexa au fost obţinute, de către o persoana care i-a înmânat actele în timp ce se afla în Irlanda. În dosarul de urmărire penală nu există nicio dovada că este complice la efectuarea falsului, mai ales că la 18.01.2016, când a fost sancţionat contravenţional şi nu a rezultat că actele pe care le-a prezentat ar fi false.

De asemenea, instanţa a reţinut ca o circumstanţă agravantă faptul că în minorat a fost condamnat la pedeapsa privativă de libertate, însă este verificat faptul că a dat dovezi temeinice de îndreptare fiind liberat condiţionat şi terminând studiile în timp ce executa pedeapsa. A mai criticat şi cuantumul exagerat al duratei termenului de supraveghere aplicat pedepsei rezultante, fiind disproporţionat de mare raportat la circumstanţele reale şi personale, dar şi la finalitatea urmărită de aplicarea procedurii simplificate.

Prin urmare, a solicitat admiterea recursul în casaţie, şi în rejudecare, reapreciind probatoriile să se dispună aplicarea unor pedepse just individualizate, individualizarea judiciara a modalităţii de executare a pedepsei fiind cea prevăzuta de art. 91 având în vedere şi faptul că inculpatului i s-a admis judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate.

Prin încheierea din 07 septembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., împotriva Deciziei penale nr. 321/A din 09 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019. S-a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casaţie, Completului nr. 2. S-a fixat termen de judecată în şedinţă publică la data de 2 noiembrie 2021, pentru când se citează recurentul inculpat A.. S-a încunoştinţat apărătorul ales al recurentului inculpat A. cu privire la termenul acordat şi, în ipoteza în care nu confirmă prezenţa, s-a emis adresă către Baroul Bucureşti pentru a desemna un apărător din oficiu pentru recurentul inculpat A..

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că cererea îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 434 C. proc. pen., Decizia nr. 321/A din 9 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac. Totodată, s-a constatat că recursul în casaţie a fost promovat în termenul legal, de către inculpat, având în vedere data comunicării deciziei penale la avocat, respectiv 31 martie 2021, precum şi data transmiterii cererii de recurs în casaţie, respectiv 4 mai 2021, fiind, aşadar, respectate dispoziţiile art. 435 - art. 436 C. proc. pen.. Cererea de recurs în casaţie întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele inculpatului care a exercitat calea de atac, hotărârea atacată, precum şi semnătura persoanei care a exercitat calea extraordinară de atac. S-a reţinut că şi condiţia reglementată de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. este îndeplinită de calea de atac promovată de inculpat, acesta invocând faptul că a fost judecat potrivit procedurii simplificate, iar instanţa de apel a reţinut greşit, ca o circumstanţă agravantă, faptul că în minorat a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate.

În consecinţă, având în vedere că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a acesteia.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A., împotriva Deciziei penale nr. 321/A din 09 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, în baza dispoziţiilor art. 447 şi art. 442 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale instanţa examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi nu pot face obiectul cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Astfel, calea de atac extraordinară a recursului în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Înalta Curte constată că motivele invocate de recurentul A. vizează individualizarea pedepsei, respectiv faptul că instanţa de apel ar fi reţinut în mod greşit ca o circumstanţă agravantă faptul că în minorat a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, motive ce se subsumează cazului de casare prev de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.,

În aceste coordonate de principiu, evaluând prezenta cale de atac, Înalta Curte constată că aceste consideraţii sunt valabile cu privire la cazul de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de inculpatul A. ce solicită practic reindividualizarea pedepsei. Conform dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident atunci când pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală.

Aşadar, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se poate examina doar nelegalitatea pedepsei aplicate de instanţele inferioare, ceea ce presupune o verificare matematică a cuantumului acesteia prin raportare la limitele speciale prevăzute de lege, iar nu o reanalizare a probatoriului aflat la dosar în scopul reţinerii unei alte situaţii factuale ori altă încadrare juridică, aşa cum a solicitat inculpatul, în concret, prin cererea de recurs în casaţie, aceste aspecte vizând temeinicia hotărârii şi nu nelegalitatea ei.

Motivele recurentului inculpat A. se referă la reaprecierea probatoriului, circumstanţele reale şi aplicarea unei pedepse just individualizată şi critica privind reţinerea de către instanţa de apel a circumstanţei agravante referitoare la faptul că în minorat a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate.

Procesul individualizării pedepsei este atributul instanţei care are libertatea alegerii sancţiunii aplicate. Pe de altă parte, fiind o chestiune de apreciere a instanţei de apel, aceasta era singura în măsură să stabilească cuantumul pedepsei, în contextul concret al cauzei.

Aşadar, cu privire la operaţiunea individualizării cuantumului pedepsei închisorii aplicate, instanţa de apel a avut în vedere particularităţile comiterii infracţiunilor, gradul de pericol social al acestora, periculozitatea inculpatului, ansamblul tuturor elementelor de ordin real şi personal şi, în urma unei analize proprii, instanţa de control judiciar a menţinut pedeapsa aplicată inculpatului de instanţa de fond, de 2 ani şi 4 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în condiţiile art. 91-93 din C. pen.

Faţă de cele enunţate, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art. 335 alin. (1) din C. pen. şi art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., se reduc cu o treime, precum şi regulile privind concursul de infracţiuni art. 38 - art. 39 din C. pen. se constată că pedeapsa aplicată recurentului inculpat A. se situează în limite legale (în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie nefiind permisă reindividualizarea pedepsei).

Aşadar, critica recurentului inculpat adusă procesului de individualizare a pedepsei nu fac obiectul cenzurii în calea extraordinară a recursului în casaţie, deoarece sunt aspecte care ţin de temeinicia hotărârii recurate.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, declarat de inculpatul A., împotriva Deciziei penale nr. 321/A din 09 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A., împotriva Deciziei penale nr. 321/A din 09 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 noiembrie 2021.

GGC - GV