Eligibility for war-era compensation: wartime displacement versus ethnic persecution under Law 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to reject the initial claim and leaving the refusal of benefits in force. The dispute concerned a petition to annul a pension authority’s decision and recognize the claimant as a beneficiary under Law no. 189/2000, based on allegations that the claimant, of Hungarian ethnicity, and their parents suffered ethnic persecution in Yugoslavia. The court held that the claimant did not meet the statutory criteria because the displacement of their parents resulted from wartime conditions rather than ethnic persecution by the Hungarian authorities, reasoning that a state does not persecute its own citizens of the same ethnicity. The decisive legal basis was Article 1 of Emergency Ordinance no. 105/1999 (approved by Law no. 189/2000), which limits compensatory benefits to individuals who suffered specifically from ethnic persecution by regimes in power between September 6, 1940, and March 6, 1945.
Legislator headnote
AI generatedEligibility for war-era compensation: wartime displacement versus ethnic persecution under Law 189/2000: Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile limitativ prevăzute de lege.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea hotărârii nr. 4587 din 25 noiembrie 2003 și recunoașterea calității sale de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut în Iugoslavia și a fost supusă aceluiași regim de refugiat, ca și părinții săi.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 305/CA/2004 - PI din 19 aprilie 2004, a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că strămutarea familiei acesteia și ducerea tatălui său, la muncă forțată, s-a datorat războiului, și nu persecuției etnice, pentru care situația reclamantei nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, reclamanta A.M., reiterând motivele din acțiunea introductivă de instanță.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile limitativ prevăzute de lege.
Din interpretarea prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
În cauză, așa cum corect a reținut și instanța de fond, reclamanta, care este de naționalitate maghiară, nu poate invoca strămutarea părinților săi, pe motive de persecuție etnică, provenită din partea autorităților maghiare, pentru simplul fapt că statul maghiar nu și-a persecutat proprii săi cetățeni de etnie maghiară.
Fără doar și poate că nu se poate pune la îndoială, strămutarea părinților reclamantei, însă acest lucru s-a datorat războiului, iar nu persecuției etnice, așa încât reclamanta nu poate beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul declarat în cauză, urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.M. împotriva sentinței civile nr. 305/CA/2004 - PI din 19 aprilie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2005.