Jurisdiction for enforcing foreign judgments: execution objections as clarifications of the recognition decision rather than requests for more favorable law

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 155 din 28 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021 a fost admisă cererea formulată de către reprezentantul Ministerului Public şi, constatându-se că temeiul juridic al contestaţiei la executare formulată de către condamnatul A., aflat în Penitenciarul Mărgineni este art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

Pentru a hotărî în acest sens, Tribunalul Dâmboviţa a arătat că prin cererea înregistrată la instanţă la data de 07.05.2021, sub nr. x/2021, condamnatul A., aflat în Penitenciarul Mărgineni, a formulat contestaţie la executare împotriva Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 57/02.10.2020 emis de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2020, solicitând să se facă aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul micşorării cuantumului pedepsei indicat în Sentinţa penală nr. 57/FCJI din 16.09.2020, iar în temeiul disp. art. 1401 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 să se procedeze la recunoaşterea pe cale incidentală a ordonanţelor emise de către judecătorul de supraveghere din Penitenciarul Pavia, Italia, prin care i s-au acordat un număr de 495 zile câştig, cu titlu de eliberare anticipată.

Tribunalul a mai reţinut că, în motivarea contestaţiei s-a arătat că prin Sentinţa penală nr. 57/2020, Curtea de Apel Iaşi a dispus recunoaşterea şi punerea în executare în România a Sentinţei cu nr. de referinţă x, pronunţată de Curtea de Apel Torino la data de 14.06.2017, emiţându-se Mandatul de executare a pedepsei nr. 57/02.10.2020, pentru o pedeapsă totală de 19 ani şi o lună închisoare, prin aceeaşi sentinţă recunoscându-i-se şi fiindu-i scăzute din pedeapsă şi un număr de 135 de zile de eliberare anticipată, aferente pedepsei principale, reducere datorată participării la cursuri educative şi de reinserţie socială. Deopotrivă, contestatorul a menţionat că în motivarea sentinţei, Curtea de Apel Iaşi a constatat că infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat în Italia au corespondent în legislaţia românească, atât în C. pen. de la 1969, dar şi în cel aflat în vigoare, enumerându-se infracţiunile prevăzute în legislaţia naţională.

De asemenea, Tribunalul a mai notată că, în cuprinsul cererii de contestaţie, s-a menţionat că la momentul intrării în vigoare a actualului C. pen., legiuitorul a dispus micşorarea limitelor de pedeapsă, inclusiv cu privire la cele pentru care s-a dispus condamnarea petentului, situaţie în care s-a apreciat că se impune ca pedeapsa să fie adaptată noilor limite prevăzute de legiuitor, sens în care contestatorul a solicitat să se constate că ulterior rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. x pronunţată de Curtea de Apel Torino, recunoscută de Curtea de Apel Iaşi, dar înainte de executarea totală a pedepsei, a intervenit o cauză de reducere a pedepsei.

Tribunalul Dâmboviţa a mai menţionat că în şedinţa publică din data de 08.06.2021, reprezentantul Ministerului Public a precizat că cerere formulată de către condamnat nu poate fi calificată ca fiind o contestaţie la executare întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în raport de susţinerile din cererea cu care a fost investită instanţa, solicitând calificarea cererii ca fiind o contestaţie la executare, întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi drept urmare să fie declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, în condiţiile în care aspectele invocate în privinţa nededucerii zilelor acordate ca executare anticipată de către magistratul de supraveghere din Pavia sunt anterioare pronunţării Sentinţei penale nr. 57/2020 de către Curtea de Apel Iaşi.

Verificând actele şi lucrările, s-a reţinut de către Tribunalul Dâmboviţa că petentul condamnat A. se află în executarea unei pedepse rezultante de 19 ani şi o lună închisoare, în baza Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 57/2020 din data de 02.10.2020 emis de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2020, după rămânerea definitivă, prin neapelare, a Sentinţei penale nr. 57/FCJI din data de 16.09.2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, prin care a fost recunoscută şi pusă în executare în România Sentinţa cu nr. de referinţă x pronunţată de Curtea de Apel din Torino, secţia a II-a, la data de 14.06.2017, definitivă la data de 14.06.2018.

S-a mai notat că, la momentul recunoaşterii hotărârii judecătoreşti pronunţată în străinătate, Curtea de Apel Iaşi a reţinut că A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 19 ani şi 1 lună închisoare, după săvârşirea unui număr de 12 infracţiuni, cărora li s-a găsit corespondent în legislaţia românească, atât în C. pen. anterior, cât şi în C. pen. în vigoare, fiind comparate pedepsele stabilite în ambele legi şi s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a pedepsei aplicată în Italia- de 19 ani şi o lună închisoare, într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării acestei pedepse din care s-a scăzut perioada deja executată de la data de 11.08.2015 la zi, dar şi un număr de 135 de zile de eliberare anticipată, aferente acestei pedepse.

Tribunalul a mai arătat că s-a reţinut în motivarea sentinţei că pedeapsa pe care o execută condamnatul nu depăşeşte limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală rămână - care este de 30 ani închisoare conform art. 60 C. pen. şi nici totalul pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente şi, făcând aplicarea disp. art. 73 C. pen. şi art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a scăzut din pedeapsă perioada executată şi un număr de 135 zile de eliberare anticipată, precizându-se că din adresele obţinute de la autorităţile italiene rezultă că executarea sentinţei a început la data de 11.08.2015, iar data expirării pedepsei de 19 ani şi o lună închisoare este 27.04.2034, cu excepţia acordării unor beneficii ulterioare.

Tribunalul Dâmboviţa a mai reţinut, din actele dosarului, respectiv din Ordinele pentru eliberare înainte de termen emise pe numele persoanei private de libertate A. de către Biroul de Supraveghere din Pavia, depuse la dosar, că acestuia i-a fost acordată o reducere a pedepsei cu titlu de eliberare înainte de termen de: 360 de zile referitoare la perioada 20.06.2013 - 19.06.2017 - prin Ordonanţa nr. 17/1873; 45 de zile referitoare la perioada 20.06.2018 - 19.12.2018- prin Ordonanţa nr. 48/2019, dar şi 135 de zile cu referire la perioada 20.12.2018 - 19.06.2020 - prin Ordonanţa nr. 2161/20 a Biroului de Supraveghere din Cagliari.

Deopotrivă, s-a notat că, din cuprinsul Ordinului de eliberare pentru stabilire pedeapsă nr. SIEP/400/2018, emis de Procuratura Generală a Republicii Italiene de pe lângă Curtea de Apel din Torino rezultă, de asemenea, că A. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 4801/2017 emisă la data de 14.06.2017 de către Curtea de Apel din Torino, secţia a II-a, pentru modificarea sentinţei penale din data de 19.11.2015 pronunţată de Tribunalul din Torino, definitivă la data de 08.06.2018, şi că pe numele său au fost emise mai multe Ordine de eliberare, care au drept consecinţă acordarea unor zile de eliberare înainte de termen, printre aceste ordine aflându-se şi cele care a avut drept consecinţă o reducere a pedepsei cu 360 de zile- care i-ar fi fost deja deduse, dar şi Ordinul prin care i se acordau 45 de zile eliberare înainte de termen şi alte 90 de zile- vizând perioada 20.06.2017 - 19.06.2018 şi, respectiv 20.06.2018 - 19.12.2018, în final stabilindu-se că se modifică astfel restul de pedeapsă rămas de executat - la 22 de ani 2 luni şi 15 zile închisoare şi o amendă de 200 euro, pedeapsa începând la data de 20.06.2013 şi finalizându-se la data de 27.04.2034.

Tribunalul a constatat că la momentul recunoaşterii hotărârii judecătoreşti de condamnare de către Curtea de Apel Iaşi s-a făcut referire la deducerea din pedeapsa de 19 ani şi o lună închisoare a perioadei executate de la 11.08.2015 - la zi, dar şi a unui număr de 135 de zile de eliberare anticipată, însă nu s-a făcut referire la celelalte Ordine şi Ordonanţe pentru eliberare înainte de termen la care condamnatul a făcut referire în prezenta contestaţie, care ar fi avut drept consecinţă deducerea din pedeapsă şi a altor zile de eliberare anticipată.

S-a apreciat, în aceste condiţii, că aspectele invocate de condamnat vizează situaţii anterioare punerii în executare a Mandatului nr. x/2020 emis de către Curtea de Apel Iaşi, respectiv că acesta invocă nelămuriri cu privire la hotărârea pe care o execută, hotărâre care a fost pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, referitoare la nededucerea unor perioade acordate cu titlu de eliberare anticipată de autorităţile judiciare străine.

S-a mai arătat, în acest context, că potrivit disp. art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată "în cazul în care ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de Curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător".

Faţă de cele menţionate Tribunalul Dâmboviţa a apreciat că temeiul de drept al contestaţiei la executare este art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nelămurirea cu privire la hotărârea pe care o execută condamnatul fiind de competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea, potrivit disp. art. 597 alin. (6) C. proc. pen.

În consecinţă, a fost admisă solicitarea formulată de către reprezentantul Ministerului Public şi, faţă de temeiul juridic al contestaţiei la executare anterior menţionat, în baza dispoziţiilor art. 50 C. proc. pen. s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

Prin Sentinţa penală nr. 58 din 30 august 2021 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi - CCJI, secţia penală şi pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen. în Dosarul nr. x/2021, s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 50 raportat la prevederile art. 36, art. 595 alin. (2), art. 598 alin. (2) C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată de contestatorul-condamnat A., deţinut în Penitenciarul Iaşi, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

În baza art. 51 C. proc. pen. s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea instanţei superioare comune - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

II. În baza disp. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 57 din 16.09.2021 a Curţii de Apel Iaşi pronunţată în Dosar nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat contestatorul-condamnat A. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie Curtea de Apel Iaşi a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa cu nr. x/2021 din 07.05.2021, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare, solicitând, în esenţă, pe de o parte, aplicarea legii penale mai favorabile şi verificarea situaţiei juridice prin individualizarea corectă a pedepsei, în conformitate cu art. 6 C. pen., iar pe de altă parte, deducerea şi a altor perioade considerate ca executate ca liberări anticipate, aplicate prin mai multe ordonanţe execuţionale.

A mai arătat Curtea că prin Sentinţa penală nr. 155 din 28.06.2021 a Tribunalului Dâmboviţa, pronunţată în Dosar nr. x/2021, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, reţinându-se că aspectele invocate de condamnat vizează situaţii anterioare punerii în executare a mandatului emis de Curtea de Apel Iaşi, respectiv că acesta invocă nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută, hotărâre care a fost pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, referitoare la nereducerea unor perioade acordate cu titlu de eliberare anticipată de autorităţile judiciare străine.

I. Referitor la aplicarea unei legi penale mai favorabile, care poate fi invocată în condiţiile art. 6 C. pen., expres menţionat de contestator, Curtea a reţinut că aceasta constituie o cauză de micşorare a pedepsei, care poate fi valorificată pe calea contestaţiei la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

S-a mai arătat că potrivit disp. art. 595 alin. (2) C. proc. pen., în cazul de contestaţie la executare vizat, aplicarea dispoziţiilor privind legea penală mai favorabilă se face de către instanţa de executare, sau de către instanţa corespunzătoare în grad în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Astfel, Curtea de Ape Iaşi a reţinut că, potrivit textelor de lege anterior menţionate, competentă să dispună asupra contestaţiei la executare în această situaţie este instanţa de executare sau instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

De asemenea, Curtea a menţionat că potrivit dispoziţiilor art. 553 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de executare este instanţa de judecată care a judecat cauza în primă instanţă.

În acest sens, s-a arătat că prin Sentinţa penală nr. 57 din 16.09.2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosar nr. x/2020, definitivă prin neapelare la 02.10.2020, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare în România a Sentinţei cu nr. de referinţă x pronunţată de Curtea de Apel din Torino, secţia a II-a, la data de 14.06.2017, rămasă definitivă la data de 14.06.2018 prin care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 19 ani şi o lună închisoare cu executare în regim de detenţie pentru săvârşirea unui număr de 12 infracţiuni, după cum urmează:

1) asociere într-o grupare înarmată de tip mafiot, prev. de art. 416 bis alin. (2), (3), (4), (5), (6) şi 8 din C. pen. italian;

2) tentativă de omor în participaţie cu alte persoane, prev. de art. 56, art. 110 şi art. 575 din C. pen. italian;

3) furt în circumstanţe agravante, în participaţie cu alte persoane, prev. de art. 110 şi art. 81 alin. (2) din C. pen. italian, art. 3 nr. 7 şi 8, art. 4 alin. (7) din Legea nr. 75/1958;

4) furt în circumstanţe agravante, în formă continuată şi în participaţie cu alte persoane, prev. de art. 110, art. 81 alin. (2), art. 624, art. 625 nr. 2 şi 5 din C. pen. italian;

5) deţinere de substanţă stupefiantă în scopul de a fi vândută, în formă continuată şi în participaţie cu alte persoane, prev. de art. 81 alin. (2), art. 110 şi art. 72 alin. (5) din Decretul Preşedintelui Republicii nr. 309/1990;

6) deţinere în formă continuată de arme obişnuite, prev. de art. 110, art. 81 parag. 2 şi art. 7 din Legea nr. 895/1967;

7) deţinere ilicită de arme obişnuite în participaţie cu alte persoane, prev. de art. 110 şi art. 697 din C. pen. italian;

8) deţinere ilicită de arme clandestine, în participaţie cu alte persoane, prev. de art. 110, art. 81, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 110/1975;

9) instalarea de aparatură capabilă să intercepteze, împiedice şi întrerupe informaţii de tip informatic sau telematic, în participaţie cu alte persoane, prev. de art. 110 şi art. 617 quinquies din C. pen. italian;

10) violenţă privată, în circumstanţe agravante, în participaţie cu alte persoane, prev. de art. 110, art. 610 şi art. 7 din D.L. nr. 152/1991;

11) violenţă privată, în circumstanţe agravante, în participaţie cu alte persoane, prev. de art. 110, art. 610 şi art. 7 din D.L. nr. 152/1991;

12) violenţă privată, în circumstanţe agravante, în participaţie cu alte persoane, prev. de art. 110, art. 81, art. 610 şi art. 7 din D.L. nr. 152/1991, având corespondent în legislaţia românească, atât în C. pen. aflat în vigoare, cât şi în C. pen. din 1969, după cum urmează:

1) constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 1 la 5 ani)/art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 5 la 20 de ani),

2) tentativă la omor, prev. de art. 188 alin. (1) rap. la alin. (2) C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 5 la 10 ani)/art. 178 alin. (1) rap. la alin. (2) din C. pen. din 1969 (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de Ia 5 la 10 ani),

3) proxenetism, prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani)/art. 329 alin. (1) din C. pen. din 1969 (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani),

4) furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 6 luni la 3 ani+spor de maxim 3 ani)/art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e) cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 3 la 15 ani + spor de maxim 5 ani),

5) trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 5 la 12 ani),

6), 7) şi 8) nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 342 alin. (1) C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la unu la 5 ani)/art. 279 alin. (1) din C. pen. din 1969 (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 8 ani);

9) accesul ilegal la un sistem informatic, prev. de art. 360 alin. (1), (2) şi 3 C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani)/art. 42 alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 161/2003 penal (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 3 la 12 ani),

10), 11) şi 12) şantaj, prev. de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani)/art. 194 alin. (1) C. pen. din 1969 (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 6 luni la 5 ani).

S-a mai arătat că s-a dispus recunoaşterea hotărârii judecătoreşti străine şi transferarea persoanei condamnate pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Curtea de Apel Iaşi a mai susţinut că, în cazul în care, în temeiul prevederilor art. 137 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, curtea de apel a dispus recunoaşterea unor hotărâri penale străine, transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, conversiunea condamnării şi a emis mandatul de executare a pedepsei, curtea de apel nu constituie instanţă de executare, în sensul art. 553 şi art. 598 alin. (2) C. proc. pen., ci o instanţă special desemnată ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile reglementate în legea menţionată.

Într-un atare caz, s-a susţinut că instanţa competentă să judece contestaţia la executare nu este, prin urmare, curtea de apel, ci instanţa competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al condamnatului (în acest sens a fost indicată - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Încheierea nr. 2912 din 8 mai 2006, www.x.ro, citată de L.Postelnicu şi Meceanu în M. Udroiu (coordonator), C. proc. pen.. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, 2015, pagina 1624).

În cazul concret, s-a arătat că infracţiunile de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., tentativă la omor, prev. de art. 188 alin. (1) rap. la alin. (2) C. pen., trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi accesul ilegal la un sistem informatic, prev. de art. 360 alin. (1), (2) şi 3 C. pen., se judecă, conform art. 36 alin. (1) lit. a), c) C. proc. pen., în primă instanţă de tribunal, iar locul de deţinere a condamnatului A., Penitenciarul Mărgineni, se află în circumscripţia Tribunalului Dâmboviţa.

Pe cale de consecinţă, Curtea, în baza art. 50 raportat la prevederile art. 36, art. 595 alin. (2), art. 598 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată de contestatorul-condamnat A., în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

II. Referitor la deducerea şi a altor perioade considerate ca executate ca eliberări anticipate, Curtea de Apel Iaşi a soluţionat acest capăt de cerere, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în sensul celor arătate anterior.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 17.09.2021 fiind fixat termen de judecată la data de 22.09.2021, cu citarea contestatorului A. şi cu asigurarea apărării obligatorii.

Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalului Dâmboviţa, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza privind pe contestatorul A. este Curtea de Apel Iaşi, pentru următoarele considerente:

Din actele aflate la dosar rezultă că, în urma recunoaşterii şi punerii în executare a hotărârii penale străine pronunţate de autorităţile judiciare din Italia, de către Curtea de Apel Iaşi, persoana condamnată A. a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat, pe de o parte, recunoaşterea şi deducerea unui număr de 495 de zile câştig, cu titlu de eliberare anticipată, conform ordonanţei eliberate de judecătorul de supraveghere din Penitenciarul Pavia, Italia, iar pe de altă parte, aplicarea legii penale mai favorabile, solicitând, în esenţă, micşorarea cuantumului pedepsei de 19 ani şi 1 lună închisoare recunoscute prin Sentinţa penală nr. 57 din 16.09.2021 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte mai notează că, în cuprinsul motivelor de contestaţie, A., prin apărător ales a menţionat faptul că "în motivarea sentinţei, Curtea de Apel Iaşi a constatat faptul că infracţiunile pentru care am fost condamnat în Italia au corespondent în legislaţia românească, atât în C. pen. de la 1969, cât şi în cel aflat actualmente în vigoare, enumerând în cuprinsul filei 11 din sentinţă infracţiunile prevăzute în legislaţia naţională.

Din anul 2014, de la momentul intrării în vigoare a noului C. pen., legiuitorul a dispus micşorarea considerabilă a limitelor de pedeapsă pentru infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea mea, sens în care, la acest moment, această pedeapsă se impune a fi adaptată noilor limite de pedeapsă prevăzute de legiuitor" .

Potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.

Deopotrivă, conform art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, instanţa examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului şi (...) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare, adaptează, prin sentinţă, pedeapsa aplicată de instanţa statului emitent, potrivit alin. (8) şi (9);

Potrivit art. 106 alin. (8) din acelaşi act normativ, instanţa de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când:

a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română;

b) durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanţa de judecată a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiuni similare.

Examinând normele legale ce preced, Înalta Curte constată că persoana condamnată A., deşi a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., coroborat cu art. 6 din C. pen., în realitate aspectele invocate de aceasta, se circumscriu unor lămuri privind sentinţa prin care a fost recunoscută şi pusă în executare Sentinţa penală nr. x pronunţată de Curtea de Apel din Torino, secţia a II-a, prin care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 19 ani şi o lună închisoare. Or, aceste lămuriri, faţă de natura procedurii în care a fost pronunţată hotărârea penală contestată, cad în competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută, respectiv în competenţa Curţii de Apel Iaşi, conform art. 598 alin. (2) coroborat cu art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că în cauză natura juridică a mijlocului procesual utilizat de contestatorul A. este cea prevăzută de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Curţii de Apel Iaşi, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În baza dispoziţiilor art. 275 alin. (3) şi alin. (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Curţii de Apel Iaşi, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2021.

GGC - NN