Competent court for reviewing security sequestration measures in organized crime cases: territorial jurisdiction determined by locus delicti under Art. 41 and 250 of the Code of Criminal Procedure

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 3 august 2021, petentul A. a formulat contestaţie împotriva ordonanţei procurorului din data de 12.07.2021 emisă în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DIICOT - Structura Centrală Bucureşti prin care s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra conturilor în RON deschise la B. S.A., având IBAN nr. x, x, Cont euro deschis la B. S.A., având IBAN nr. x, cererea fiind adresată Tribunalului Arad.

În motivarea cererii, s-a arătat, în esenţă, că procurorul a dispus luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile fără ca, în prealabil, să fi clarificat corect şi deplin starea de fapt şi de drept care priveşte contribuţia şi participaţia petentului la faptele ce formează obiectul cauzei. Astfel, deşi i s-a adus la cunoştinţă faptul că este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor încadrate juridic ca fiind aderare la un grup infracţional organizat, contrabandă şi spălare de bani, nu i s-a prezentat în concret în ce ar consta aceste fapte pe care le-ar fi comis, în ciuda faptului că a insistat în acest sens. De altfel, cu ocazia audierii sale, a susţinut că nu a fost chestionat de către organul de urmărire penală decât despre o singură faptă, de complicitate la contrabandă, pretins săvârşită în februarie 2021, pe raza municipiului Arad, dar fără să i se arate concret care ar fi fost contribuţia sa la comiterea acesteia (cum a asigurat contrainformativ transporturile de ţigarete de contrabandă pe plan intern, mai ales că domiciliază şi are reşedinţa în alt judeţ, respectiv în judeţul Bihor),

Astfel cum uşor se poate constata, până la acest moment, la dosarul de urmărire penală nu exista niciun act de constatare sau expertiză din care să rezulte valoarea pretinsului prejudiciu ce ar fi fost produs în cauză. Banii care au intrat în aceste conturi provin din activităţile legale pe care le desfăşoară, fie în domeniul agricol, fie în cel comercial. În acest sens, va depune extrasele de cont, din care rezultă că banii provin fie din vânzarea unor produse agricole din ferma pe care o deţine, fie din subvenţiile acordate de stat pentru susţinerea activităţilor agricole. Rezultă, aşadar, certitudinea că bunurile nu pot proveni din săvârşirea unor infracţiuni, fiind dobândite legal. Din ordonanţa atacata nu rezultă care ar fi pericolul concret ca petentul să ascundă, să distrugă, să înstrăineze sau să sustragă de la urmărire banii care pot face obiectul confiscării speciale. Dimpotrivă, în condiţiile în care activitatea agricolă nu se poate realiza fără susţinerea statului român prin subvenţii şi fermierii români nu pot face faţă concurenţei comunitare fără sprijinul financiar al statului, privarea sa şi a exploataţiei sale agricole de aceşti bani constituie o expunere nejustificată la faliment şi la încetarea activităţii. De altfel, aşa cum va dovedi cu înscrisuri, chiar în acest moment este obligat să efectueze reparaţii la unele utilaje agricole, dar nu le poate face din cauza blocării conturilor. De asemenea, nici achiziţionarea de motorină nu se poate realiza fără banii pe care procurorul i-a sechestrat în mod nelegal şi injust.

Prin Încheierea nr. 45 din 17 august 2021 Tribunalul Arad, secţia penală, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Arad, secţia penală, invocată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - BT Arad şi în consecinţă în baza art. 63 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. şi art. 250 alin. (1) din C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei împotriva măsurii asigurătorii şi a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, formulată de către petentul A., în favoarea judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti, instanţă competentă să soluţioneze în fond cauza penală.

Pentru a dispune astfel, s-a apreciat că din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat că, prin ordonanţa procurorului din data de 12.07.2021 emisă în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală Bucureşti, s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător/popririi asupra sumelor de bani aflate în şi cu care vor fi alimentate conturile bancare deschise de petentul A. la toate unităţile bancare, inclusiv asupra conturilor în RON deschis la B. S.A., având IBAN nr. x, x, Cont euro deschis la B. S.A., având IBAN nr. x

Potrivit dispoziţiilor art. 250 din C. proc. pen. referitor la contestarea măsurilor asiguratorii "(1) Împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie, în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanţei de luare a măsurii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia, la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond.

Din Adresa nr. x/2019 emisă de către DIICOT - Structura Centrală în data de 09.08.2021, a rezultat faptul că Dosarul de urmărire penală nr. x/D/P/2019 a fost înaintat Tribunalului Bucureşti la data de 14.07.2021, cu propunere de luare a măsurii arestării preventive a unui număr de 23 de inculpaţi în cauză.

În aceste condiţii, având în vedere şi comunicatul de presă oficial emis de către DIICOT în data de 14.07.2021 din care rezultă faptul că percheziţii domiciliare în aceste cauze au fost efectuate şi pe raza municipiului Bucureşti, iar DIICOT - Structura centrală s-a adresat Judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti în cursul urmăririi penale, sunt motive pentru care, în opinia judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Arad, competenţa teritorială de soluţionare a prezentei cauze revine judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti. Ţinând seama şi de faptul că dosarul de urmărire penală se află pe rolul acestei instanţe pe un termen care greu poate fi estimat în prezent, pe de altă parte, contestaţia depusă în temeiul art. 250 din C. proc. pen. ar necesita o soluţionare cu celeritate având în vedere obiectul prezentei cauze. Mai mult decât atât, dacă părţile ar depune în cursul urmăririi penale în cadrul aceluiaşi dosar contestaţii care sunt de competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, având acelaşi obiect la instanţe diferite, în speţă Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Arad, ar exista posibilitatea să fie emise soluţii diferite privind acelaşi obiect şi petent în dosarul de urmărire penală.

În concluzie, din moment ce în faza de urmărire penală DIICOT - Structura Centrală s-a adresat judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti, iar în raza acestui municipiu au fost efectuate percheziţii domiciliare (conform comunicatului DIICOT, ataşat la dosar), judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Arad a considerat că în cursul urmăririi penale două instanţe diferite nu pot instrumenta acelaşi dosar.

Pe de alte parte, Tribunalul Bucureşti are atât competenţă materială cât şi competenţă teritorială şi a fost deja sesizat în cursul urmăririi penale de către DIICOT - Structura Centrală, respect iv judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul respectivei instanţe cu soluţionarea prezentei cauze.

În consecinţă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Arad, secţia penală, invocată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - BT Arad şi în baza art. 63 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi art. 250 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei împotriva măsurii asigurătorii şi a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, formulată de către petentul A., în favoarea judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti, instanţă competentă să soluţioneze în fond cauza penală.

Prin încheierea din 03 septembrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 41 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 250 alin. (1) din C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, invocată de Ministerul Public.

În baza art. 50 din C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenţei de judecare a cauzei având ca obiect contestaţia formulată de contestatorul A., împotriva Ordonanţei nr. 2119/D/P/2019 din data de 12.07.2021 de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism-Structura Centrală, către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Arad.

În temeiul art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat conflictul negativ de competenţă.

În baza art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 249 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune; măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora. Potrivit disp. art. 250 din C. proc. pen., împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie, în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanţei de luare a măsurii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia, la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond.

Tribunalul Arad a menţionat în considerentele hotărârii de declinare a competenţei faptul că "Dosarul de urmărire penală nr. x/D/P/2019 a fost înaintat Tribunalului Bucureşti la data de 14.07.2021 cu propunere de luare a măsurii arestării preventive a unui număr de 23 inculpaţi în cauză" iar în aceste condiţii, "având în vedere comunicatul de presă oficial emis de către DIICOT la data de 14.07.2021 din care rezultă că percheziţii domiciliare în aceste cauze au fost efectuate şi pe raza municipiului Bucureşti", a concluzionat că revine judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a prezentei cauze.

Sub un prim aspect, s-a apreciat că spre deosebire de măsurile preventive, percheziţiile domiciliare, percheziţiile informatice şi măsurile de supraveghere tehnică, în cazul cărora, potrivit disp. art. 224 alin. (2) din C. proc. pen., art. 158 alin. (1) din C. proc. pen., art. 168 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 140 alin. (1) din C. proc. pen., competenţa teritorială este alternativă, revenind fie judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond, fie judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, în cazul contestaţiei împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror, dispoziţiile art. 250 alin. (1) din C. proc. pen., nu mai prevăd o competenţă teritorială alternativă a judecătorului de drepturi şi libertăţi, aceasta revenind doar judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond.

Sub un alt aspect, pentru a stabili instanţa competentă să judece în fond cauza în care s-au dispus măsuri asigurătorii, judecătorul s-a raportat la dispoziţiile C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 41 din C. proc. pen., competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: a) locul săvârşirii infracţiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta; d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate. (2) Prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia. (3) În cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o judece. (4) Când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele prevăzute la alin. (1), competenţa revine instanţei mai întâi sesizate. (5) Ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză, a rezultat că pe teritoriul României a fost constituit un grup de criminalitate organizată cu arie de acţiune şi componentă transfrontalieră în sfera criminalităţii economico-financiare, contrabandă şi spălare de bani, cu preocupări pe linia distribuţiei şi comercializării, "la negru", în România şi în alte ţări din spaţiul U.E. (de regulă state vestice), a unor importante cantităţi de ţigarete de diferite tipuri de provenienţă Ucraina şi Republica Moldova precum şi ţigarete contrafăcute, confecţionate în fabrici clandestine dispuse pe întreg teritoriul Uniunii Europene, gruparea obţinând profituri impresionante şi aducând în acest fel însemnate prejudicii bugetului consolidat al statului precum şi bugetelor naţionale ale statelor de desfacere.

În ordonanţa din data de 12.07.2021 emisă în Dosarul nr. x/2019, s-a mai arătat că, gruparea a fost iniţiată şi constituită de către C., împreună cu D., E., F. şi G. care, pentru realizarea rezoluţiei infracţionale propuse, au atras în gruparea infracţională mai mulţi asociaţi şi administratori ai unor societăţi de transport rutier internaţional de mărfuri, ce desfăşoară în mod regulat transporturi de mărfuri (în special componente auto) având ca destinaţie ţări de interes pentru grupare, precum şi alte persoane cu roluri bine definite în activitatea infracţională. De asemenea, pentru realizarea activităţii infracţionale, în cadrul grupării au fost atraşi mai mulţi asociaţi şi administratori ai unor societăţi de transport rutier de mărfuri, şoferi profesionişti dispuşi să realizeze cursele în contextul cărora să fie efectuate transporturile de ţigarete şi/sau de bani reprezentând contravaloarea acestora, precum şi persoane de încredere care să cunoască locaţiile destinate depozitării ţigaretelor, să ajute la transportul şi manipularea ambalajelor/ţigaretelor, disimularea acestora, plasarea unor cantităţi mai mici de ţigarete către clienţii finali, respectiv colectarea plăţilor aferente ţigaretelor livrate. Dintre persoanele recrutate în acest scop a fost identificat şi suspectul A., ce deseori asigură contrainformativ transporturile de ţigarete de contrabandă pe plan intern, apropiat al suspectului H., asociat şi administrator al mai multor societăţi comerciale ale căror puncte de lucru, reprezentând spatii pentru depozitare, au fost puse la dispoziţia grupării pentru depozitarea provizorie a ţigaretelor provenite din contrabandă.

Judecătorul a constatat că prin ordonanţa de efectuare în continuare a urmăririi penale, dar şi în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale, procurorii, în expunerea situaţiei de fapt, relevantă pentru stabilirea obiectului urmăririi penale au arătat că, în cursul anului 2017, pe raza mun. Arad a fost constituit un grup infracţional organizat cu componentă transfrontalieră, cu arie de acţiune în sfera criminalităţii economico-financiare contrabandă şi spălare de bani, care, profitând de diferenţa semnificativă a preţului de piaţă a ţigaretelor provenite din Ucraina, Rep. Moldova şi Serbia, faţă de preţul celor din spaţiul Uniunii Europene, a derulat operaţiuni frauduloase cu cantităţi importante de ţigarete, materializate în achiziţionarea clandestină de ţigări de diferite tipuri din Ucraina, Rep. Moldova şi Serbia, şi ulterior introducerea acestora în ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal şi comercializarea lor "la negru" în România şi alte ţări ale spaţiului UE, aducând astfel prejudicii bugetului consolidat al statului şi obţinând sume impresionante de bani. (...) La scurt timp, o parte din marfă se comercializează pe teritoriul României, iar o altă parte, disimulată în alte categorii de mărfuri (în principal piese şi subansamble auto) este transportată şi comercializată în diverse ţări Vest Europene, între care Marea Britanie, Germania, Franţa, Italia.

Astfel, s-a constatat că presupusa activitate infracţională pentru care se fac cercetări, s-a desfăşurat preponderent în judeţul Arad şi în judeţele învecinate.

Potrivit disp. art. 42 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., infracţiunile săvârşite în afara teritoriului României se judecă de către instanţele în a căror circumscripţie se află locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică. (2) Dacă inculpatul nu locuieşte sau, după caz, nu are sediul în România, iar infracţiunea este de competenţa judecătoriei, aceasta se judecă de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, iar în celelalte cazuri, de instanţa competentă după materie ori după calitatea persoanei din municipiul Bucureşti, în afară de cazul când prin lege se dispune altfel.

Disp. art. 42 din C. proc. pen., reglementează situaţia în care infracţiunile care formează obiectul urmăririi penale sunt săvârşite integral în străinătate, nu şi situaţia prezentului dosar, dar, chiar şi sub incidenţa art. 42 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat că suspecţii, persoane fizice şi juridice, au domiciliile şi sediile în judeţul Arad.

Drept consecinţă, s-a constat că instanţa competentă să judece pe fond cauza nu poate să fie decât Tribunalul Arad, raportat la oricare din criteriile prevăzute în partea generală a C. proc. pen.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, invocată de Ministerul Public şi în baza art. 250 alin. 1 din C. proc. pen., raportat la art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., va declina competenţa de judecare a cauzei având ca obiect contestaţia formulată de contestatorul A., împotriva Ordonanţei nr. 2119/D/P/2019 din data de 12.07.2021 de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism-Structura Centrală, către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Arad.

În temeiul art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat conflictul negativ de competenţă, în baza art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, formând obiectul Dosarului nr. x/2021, cu termen de judecată la data de 21 septembrie 2021.

Analizând conflictul negativ de competenţă ivit, Înalta Curte constată următoarele:

La data de 3 august 2021, petentul A. a formulat contestaţie împotriva ordonanţei procurorului din data de 12.07.2021 emisă în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DIICOT - Structura Centrală Bucureşti prin care s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra conturilor în RON deschise la B. S.A., având IBAN nr. x, x, Cont euro deschis la B. S.A., având IBAN nr. x, cererea fiind adresată Tribunalului Arad. În drept a invocat dispoziţiile art. 250 alin. (1) - (5) din C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 250 din C. proc. pen., împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie, în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanţei de luare a măsurii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia, la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond.

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză, s-a constatat că pe teritoriul României a fost constituit un grup de criminalitate organizată cu arie de acţiune şi componentă transfrontalieră în sfera criminalităţii economico-financiare, contrabandă şi spălare de bani, cu preocupări pe linia distribuţiei şi comercializării, "la negru", în România şi în alte ţări din spaţiul U.E. (de regulă state vestice), a unor importante cantităţi de ţigarete de diferite tipuri de provenienţă Ucraina şi Republica Moldova precum şi ţigarete contrafăcute, confecţionate în fabrici clandestine dispuse pe întreg teritoriul Uniunii Europene, gruparea obţinând profituri impresionante şi aducând în acest fel însemnate prejudicii bugetului consolidat al statului precum şi bugetelor naţionale ale statelor de desfacere. Astfel, s-a constatat că presupusa activitate infracţională pentru care se fac cercetări, s-a desfăşurat preponderent în judeţul Arad şi în judeţele învecinate.

Potrivit dispoziţiilor art. 41 din C. proc. pen., competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: a) locul săvârşirii infracţiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta; d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate. (2) Prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia. (3) În cazul în care, potrivit alin. (2), o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe, oricare dintre acestea este competentă să o judece. (4) Când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele prevăzute la alin. (1), competenţa revine instanţei mai întâi sesizate. (5) Ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Dispoziţiile art. 42 din C. proc. pen. reglementează situaţia în care infracţiunile care formează obiectul urmăririi penale sunt săvârşite integral în străinătate, nu şi situaţia prezentului dosar, dar, chiar şi sub incidenţa art. 42 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat că suspecţii, persoane fizice şi juridice, au domiciliile şi sediile în judeţul Arad.

Verificând, din această perspectivă, actele dosarului, aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, având în vedere că presupusa activitate infracţională s-a desfăşurat preponderent în judeţul Arad şi în judeţele învecinate, faţă de dispoziţiile C. proc. pen. care reglementează competenţa materială şi teritorială, se constată că în cauză competenţa de soluţionare a cauzei ce are ca obiect contestare măsură asiguratorie formulată în temeiul art. 250 din C. proc. pen. aparţine judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Arad.

Prin urmare, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate competent să soluţioneze contestaţia formulată de petentul A. este judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond, în speţă, fiind judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Arad.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind contestaţia formulată de petentul A. având ca obiect contestare măsură asiguratorie formulată în temeiul art. 250 din C. proc. pen., în favoarea Tribunalului Arad, instanţă căreia i se trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind contestaţia formulată de petentul A. având ca obiect contestare măsură asiguratorie formulată în temeiul art. 250 din C. proc. pen., în favoarea Tribunalului Arad, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2021.

GGC - NN