Embezzlement; illegality of imposing a fine penalty where the incriminating norm prescribes only imprisonment

Asupra recursului în casaţie de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1477 din 18.12.2020, pronunţată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. x/2019 s-au dispus următoarele:

În baza art. 295 alin. (1) C. pen., raportat la art. 308 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii de a ocupa o funcţie publică pe o perioadă de 2 ani.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

S-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabilirea unui termen de supraveghere de 3 ani, conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bacău, la datele fixate de acesta;

b. să primească vizetele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c. să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d. să comunice schimbarea locului de muncă;

e. să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. s-a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să urmeze un curs de calificare profesională.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere s-a stabilit ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Municipiului Bacău, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 9684,63 RON, cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă SC B. SRL.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, inculpatul A., în motivarea căruia a invocat netemeinicia hotărârii instanţei de fond în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, apreciindu-se că se impune reducerea cuantumului pedepsei, având în vedere atitudinea sinceră de recunoaştere şi regret adoptată de inculpat, raportat şi la întinderea prejudiciului care nu este mare, astfel că fapta prezintă un pericol social minor.

Prin Decizia penală nr. 579 din 08.07.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 1477 din 18.12.2020 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul x/2019

A fost desfiinţată în parte sentinţa apelată, şi, în rejudecare, a fost înlăturată dispoziţia de condamnare a inculpatului.

În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. s-a stabilit pedeapsa de 7.500 RON amendă penală (250 zile amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind 30 RON) în sarcina inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 295 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

S-a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 83 alin. (1), (3) C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bacău, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune Bacău.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Împotriva Deciziei penale nr. 579 din data de 8 iulie 2021, pronunţată de Curtea de apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a declarat recurs în casaţie, fiind invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În motivare, s-a arătat că instanţa de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, în cauză fiind stabilită pedeapsa amenzii, deşi norma de incriminare prevede numai pedeapsa închisorii în cazul infracţiunii de delapidare, reglementată de art. 295 alin. (1) C. pen.

Prin urmare, s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea pronunţării unei soluţii legale.

Prin încheierea din 7 octombrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 579 din data de 08 iulie 2021 pronunţată de Curtea de apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019.

Analizând recursul în casaţie, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este fondat, reţinând următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, arătând, în esenţă, că instanţa de apel nu putea să aplice inculpatului A. pedeapsa amenzii penale, întrucât aceasta nu este prevăzută în mod alternativ cu pedeapsa închisorii pentru infracţiunea de delapidare reţinută în sarcina acestuia.

Cazul de casare invocat vizează situaţiile în care s-au produs erori în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancţiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale prevăzute de lege ori a tratamentului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei.

Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

În speţă, Înalta Curte constată că prin rechizitoriul nr. x/2017 din 25.04.2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 295 alin. (1) C. pen. raportat la art. 308 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitatea pe care a îndeplinit-o la SC B. SRL - CUI x, respectiv lucrător comercial cu atribuţii în gestionarea banilor, în perioada 06 - 17.10.2017, şi-a însuşit suma totală de 9.684,63 RON, aparţinând societăţii anterior menţionate, reprezentând venituri provenite din activitatea comercială desfăşurată.

În primă instanţă, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii de a ocupa o funcţie publică pe o perioadă de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., raportat la art. 308 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Din perspectiva modului de rezolvare a acţiunii penale, Înalta Curte notează că, potrivit art. 396 alin. (1) C. proc. pen., instanţa hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

Conform art. 396 alin. (4) C. proc. pen., amânarea aplicării pedepsei se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, în condiţiile art. 83 - 90 din C. pen.

Verificând hotărârea atacată se observă că instanţa de apel, în contextul în care a constatat că situaţia de fapt reţinută în cauză corespunde probelor administrate, iar fapta săvârşită de inculpat a fost corect încadrată juridic, a apreciat că sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile impuse de art. 83 C. pen. cu privire la amânarea aplicării pedepsei faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, având în vedere toate circumstanţele reale de comitere a faptei, urmările acesteia, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Ca atare, instanţa de apel a înlăturat soluţia de condamnare dispusă de instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. raportat la art. 308 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a ales soluţia amânării aplicării pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. pen., în condiţiile art. 83 - art. 90 C. pen., context în care a stabilit în sarcina inculpatului A., pedeapsa de 7.500 RON amendă penală (250 zile amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind 30 RON).

Potrivit art. 295 alin. (1) C. pen., însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Conform art. 308 C. pen., dispoziţiile art. 295 C. pen. privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice. În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

Examinând motivele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, circumscrise cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. care permite cenzurarea unei hotărâri definitive atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte reţine că, în cauză nu se critică soluţia amânării aplicării pedepsei către care s-a orientat instanţa de apel, ci pedeapsa stabilită (la a cărei executare se poate ajunge în condiţiile art. 88 - art. 89 C. pen., în situaţia revocării sau anulării amânării aplicării pedepsei), ca fiind nelegală în raport de dispoziţiile art. 295 alin. (1) C. pen. raportat la art. 308 C. pen., care nu prevăd pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii; mai exact, se critică stabilirea de către instanţa de apel a unei pedepse neprevăzute de lege.

Având în vedere datele cauzei şi dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte apreciază întemeiată critica Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău privind nelegalitatea pedepsei amenzii şi, în consecinţă, pentru înlăturarea greşitei aplicări a legii sub aspectul expus, consideră că se impune rejudecarea cauzei de către instanţa de apel, întrucât stabilirea pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, în limitele legale, reclamă implicit individualizarea judiciară a acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 579 din data de 8 iulie 2021 pronunţată de Curtea de apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019, privind pe inculpatul A..

Va casa decizia penală atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 579 din data de 8 iulie 2021 pronunţată de Curtea de apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019, privind pe inculpatul A..

Casează decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2021.

GGC - GV