Territorial jurisdiction for challenging protective measures: precedence of place of offense under Article 41(1)(a) and 250(1) Criminal Procedure Code in resolving a negative conflict between tribunals.

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 34 din 22 iulie 2021 a Tribunalului Arad s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Arad, secţia penală, respectiv a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul acestei instanţe invocată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - BT Arad şi în consecinţă:

În baza art. 63 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi art. 250 alin. (1) C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei împotriva măsurilor asigurătorii, formulată de către numitul A., prin apărător ales, domiciliat în mun. Arad, str. x, jud. Arad (B.), în favoarea judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti, instanţă competentă să soluţioneze în fond cauza penală.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Arad a constatat că la data de 20.07.2021 a fost înregistrată contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva ordonanţei de luare a măsurilor asigurătorii dată la 12.07.2021, în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală Bucureşti, prin care s-a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit de către DIICOT - Structura Centrală asupra bunurilor mobile şi imobile ale contestatorului, astfel cum au fost identificate prin ordonanţa atacată, precum şi a sechestrului asigurator instituit pe contul contestatorului x deschis la x S.A.. având în vedere faptul că această măsură asiguratorie a fost instituită asupra contului în condiţiile în care procurorul nu a dispus-o prin ordonanţa atacată şi nici nu i s-a comunicat petentului vreo altă ordonanţă în acest sens.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Arad a constatat că prin ordonanţa procurorului din data de 12.07.2021 emisă în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală Bucureşti s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale contestatorului A..

Asupra excepţiei privind necompetenţa acestei instanţe de a soluţiona cauza, asupra căreia instanţa este obligată să se pronunţe cu prioritate, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Arad a constatat că din adresa nr. x/2019 emisă de către DIICOT - Structura Centrală în data de 20.07.2021 rezultă faptul că Dosarul de urmărire penală nr. x/D/P/2019 a fost înaintat Tribunalului Bucureşti la data de 14.07.2021, cu propunere de luare a măsurii arestării preventive a unui număr de 23 de inculpaţi în cauză.

În aceste condiţii, având în vedere şi comunicatul de presă oficial emis de către DIICOT în data de 14.07.2021 din care rezultă faptul că percheziţii domiciliare în aceste cauze au fost efectuate şi pe raza municipiului Bucureşti, iar DIICOT - Structura centrală s-a adresat Judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti în cursul urmăririi penale, sunt motive pentru care, în opinia judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Arad, competenţa teritorială de soluţionare a prezentei cauze revine judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti. Ţinând cont şi de faptul că dosarul de urmărire penală se află pe rolul acestei instanţe pe un termen care greu poate fi estimat în prezent, pe de altă parte contestaţia depusă în temeiul art. 250 C. proc. pen. ar necesita o soluţionare cu celeritate având în vedere obiectul prezentei cauze; mai mult decât atât, dacă părţile ar depune în cursul urmăririi penale în cadrul aceluiaşi dosar contestaţii care sunt de competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, având acelaşi obiect la instanţe diferite, în speţă Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Arad, ar exista posibilitatea să fie emise soluţii diferite privind acelaşi obiect şi petent în dosarul de urmărire penală.

În concluzie, din moment ce în faza de urmărire penală DIICOT - Structura Centrală s-a adresat judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti, iar în raza acestui municipiu au fost efectuate percheziţii domiciliare (conform comunicatului DIICOT, ataşat la dosar), judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Arad consideră că în cursul urmăririi penale două instanţe diferite nu pot instrumenta acelaşi dosar.

Pe de alte parte, Tribunalul Bucureşti are atât competenţă materială cât şi competenţă teritorială şi a fost deja sesizat în cursul urmăririi penale de către DIICOT - Structura Centrală, respectiv judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul respectivei instanţe cu soluţionarea prezentei cauze.

Prin încheierea din data de 20 august 2021, Tribunalul Bucureşti, în temeiul art. 47 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 250 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. proc. pen., a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de petentul A.. A declinat în favoarea Tribunalului Arad competenţa de soluţionare a contestaţiei privind măsurile asigurătorii dispuse în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, Secţia de Combatere a Criminalităţii Organizate, formulată de petentul A..

Tribunalul Bucureşti a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Arad şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Bucureşti a constatat că în cauza ce face obiectul dosarului de urmărire penală nr. x/D/P/2019, instrumentat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, Secţia de Combatere a Criminalităţii Organizate, s-a reţinut, prin ordonanţele de punere în mişcare a acţiunii penale, respectiv prin ordonanţa din data de 12.07.2021, de instituire a măsurilor asigurătorii faţă de contestatorul din prezenta cauză, că activitatea infracţională desfăşurată de membrii grupului infracţional organizat cu componentă transfrontalieră constituit în anul 2017 pe raza municipiului Arad s-a desfăşurat preponderent pe raza municipiului Arad.

De asemenea, s-a apreciat că din ordonanţele menţionate anterior, care constituie în acest moment actele procesuale în raport de care poate fi determinată competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, nu reiese că activitatea infracţională s-ar fi desfăşurat şi în circumscripţia teritorială a Tribunalului Bucureşti, astfel că această instanţă nu ar putea fi învestită cu judecarea pe fond a prezentei cauze penale.

În consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 250 alin. (1) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a contestaţiei împotriva măsurilor asigurătorii instituite de organul de urmărire penală nu poate reveni judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti, instanţă necompetentă după niciunul dintre criteriile enumerate de art. 41 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Bucureşti a apreciat că Tribunalul Arad, instanţa iniţial învestită cu soluţionarea prezentei cauze, este competentă să judece contestaţia împotriva măsurilor asigurătorii, raportat la primul criteriu de determinare a competenţei teritoriale a instanţelor, având în vedere că activitatea infracţională cercetată în Dosarul nr. x/2019, instrumentat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, Secţia de Combatere a Criminalităţii Organizate, s-a desfăşurat preponderent pe raza judeţului Arad.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Arad, pentru următoarele considerente:

Conform art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., "când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară".

Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., "instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa".

Cauza pendinte asupra căreia au intrat în conflict cele două instanţe de judecată (Tribunalul Arad şi Tribunalul Bucureşti) are ca obiect contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva ordonanţei de luare a măsurilor asigurătorii dată la 12.07.2021, în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală Bucureşti, prin care s-a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit de către DIICOT - Structura Centrală asupra bunurilor mobile şi imobile ale contestatorului, astfel cum au fost identificate prin ordonanţa atacată, precum şi a sechestrului asigurator instituit pe contul contestatorului deschis la x S.A.

Potrivit dispoziţiilor art. 250 alin. (1) C. proc. pen. împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie, în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanţei de luare a măsurii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia, la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond.

De asemenea, se observă că dispoziţiile art. 41 alin. (1) din C. proc. pen. instituie o ordine de preferinţă din raţiuni de ordin organizatoric, dar şi pentru o mai bună desfăşurare a procesului penal, stabilind următoarele criterii pentru determinarea competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti:

a) locul unde a fost săvârşită infracţiunea;

b) locul unde a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul săvârşirii faptei;

d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Prin "locul săvârşirii infracţiunii" se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia [art. 41 alin. (2) din C. proc. pen.].

Potrivit art. 41 alin. (5) C. proc. pen. ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Prin urmare, raportat la primul criteriu de stabilire a competenţei teritoriale, reglementat de art. 41 alin. (1) cu referire la art. 41 alin. (2) din C. proc. pen., Tribunalul Arad este instanţa competentă să soluţioneze cauza.

În concret, se constată că din actele şi lucrările dosarului rezultă că pe teritoriul României a fost constituit un grup de criminalitate organizată cu arie de acţiune şi componentă transfrontalieră în sfera criminalităţii economico-financiare, contrabandă şi spălare de bani, cu preocupări pe linia distribuţiei şi comercializării, "la negru", în România şi în alte ţări din spaţiul U.E. (de regulă state vestice), a unor importante cantităţi de ţigarete de diferite tipuri de provenienţă Ucraina şi Republica Moldova, precum şi ţigarete contrafăcute, confecţionate în fabrici clandestine dispuse pe întreg teritoriul Uniunii Europene, gruparea obţinând profituri impresionante şi aducând în acest fel însemnate prejudicii bugetului; consolidat al statului precum şi bugetelor naţionale ale statelor de desfacere.

În dosar s-a constatat că presupusa activitate infracţională, pentru care se fac cercetări, s-a desfăşurat în judeţul Arad, iar persoane fizice şi juridice din care a fost constituit grupul de criminalitate organizată au domiciliul şi sediul în judeţul Arad. Mai mult, în ordonanţa din data de 12.07.2021, de instituire a măsurilor asigurătorii faţă de contestatorul A., s-a menţionat că activitatea infracţională desfăşurată de membrii grupului infracţional organizat cu componentă transfrontalieră, constituit în anul 2017, pe raza municipiului Arad, s-a desfăşurat preponderent pe raza municipiului Arad.

Totodată, se constată că instanţa supremă a mai soluţionat cauze având ca obiect conflictul de competenţă dintre cele două instanţe (Tribunalul Arad şi Tribunalul Bucureşti) pentru soluţionarea contestaţilor formulate de alţi petenţi împotriva măsurii asigurătorii dispuse prin ordonanţa din data de 12.07.2021, dată în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală şi a stabilit competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Arad (Încheierea nr. 430 din data de 24 august 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Încheierea nr. 434 din data de 02 septembrie 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Încheierea nr. 435 din data de 02 septembrie 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Încheierea nr. 436 din data de 02 septembrie 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Încheierea nr. 437 din data de 02 septembrie 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Încheierea nr. 438 din data de 02 septembrie 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2021).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Arad, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Arad, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2021.

GGC - GV