Jurisdiction for execution review of foreign penal judgment: Applicable court determined by location of detention, not the court of recognition.

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1573/14.07.2021 pronunţată de Judecătoria Medgidia în Dosarul penal nr. x/2021, în temeiul art. 50 C. proc. pen., a fost admisă excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei, având a obiect contestaţia la executare, formulată de condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Constanţa - Poarta Albă, în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

S-a reţinut că potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau 6, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Având în vedere Decizia nr. 15/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată de completul ce judecă recursuri în interesul legii, conform căreia instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate, Judecătoria Medgidia şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut că, potrivit evidenţelor referitoare la mutările condamnatului, la data de 11.06.2021, acesta se afla încarcerat la Penitenciarul Constanţa - Poarta Albă. Mai mult, conform filei 28, mandatul pe care îl execută condamnatul a fost emis de către Curtea de Apel Suceava (mandat nr. x/2021 din data de 08.03.2021).

Având în vedere că petentul-condamnat execută un mandat emis de Curtea de Apel Suceava, ţinând cont de fapta comisă, respectiv Legea nr. 140/2000, s-a apreciat că Judecătoria Medgidia nu este competentă material.

Prin Sentinţa penală nr. 86/P din 24 august 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi de familie, în baza art. 47 C. proc. pen., a admis excepţia lipsei de competenţă materială a Curţii de Apel Constanţa, în baza art. 50 C. proc. pen. şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Medgidia, în baza 51 alin. (1) C. proc. pen., a constatat conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Medgidia şi Curtea de Apel Constanţa şi în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Curtea de Apel Constanţa a reţinut că, deşi în cuprinsul cererii formulate condamnatul A. nu şi-a indicat temeiul juridic al contestaţiei la executare, acesta nu poate fi decât cel prevăzut de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., petentul solicitând a-i fi dedusă perioada executată în Danemarca până la predarea efectivă către autorităţile judiciare din România, ca urmare a recunoaşterii Sentinţei penale nr. 9-1949/2020 din 05.05.2020, pronunţate de către Tribunalul din Roskilde şi executării în România a unei pedepse de 639 zile închisoare. În acest sens, petentul solicită a-i fi dedusă perioada executată prin arest preventiv între 15.02.2020 - 02.06.2020, dar şi perioada petrecută în executarea pedepsei ulterior rămânerii definitive a sentinţei penale de recunoaştere a instanţei române, începând cu data de 08.03.2021 până la data de 21.04.2021, când a avut loc predarea sa în România.

S-a arătat că, în acest caz, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare aparţine instanţei de executare sau instanţei corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere al persoanei condamnate, conform art. 598 alin. (2) raportat la art. 597 alin. (1), (6) C. proc. pen.

S-a menţionat că, deşi mandatul de executare al pedepsei închisorii emis faţă de condamnatul A. priveşte o pedeapsă aplicată de o instanţă de judecată străină şi recunoscută de Curtea de Apel Suceava prin Sentinţa penală nr. 14/17.02.2021, în temeiul art. 166 alin. (4) şi alin. (6) lit. a) raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004, această unică împrejurare nu transformă instanţa română de recunoaştere în instanţă de executare, în înţelesul art. 553 C. proc. pen.

Competenţa stabilită în favoarea curţii de apel, potrivit art. 154 din Legea nr. 302/2004, este limitată şi se circumscrie recunoaşterii hotărârii judecătoreşti străine, atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată este deţinută într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau se află pe teritoriul României, neputând fi extinsă asupra altui tip de cereri, cum sunt şi contestaţiile la executare formulate după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de recunoaştere. Practica judiciară s-a decis ca, în cazul în care curtea de apel a dispus recunoaşterea unor hotărâri penale străine, transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, precum şi conversiunea condamnării şi a emis mandatul de executare a pedepsei, curtea de apel nu constituie instanţă de executare, în sensul art. 418 şi art. 461 alin. (2) din C. proc. pen. 1968, ci o instanţă specială care este desemnată ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile reglementate prin legea privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Într-un atare caz, instanţa competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a condamnatului (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Încheierea nr. 2912 din 08.05.2006, www.x.ro). Tot astfel, sub imperiul vechiul C. proc. pen. 1968, s-a decis că în cazul în care, după transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei închisorii în România, acesta invocă, pe calea contestaţiei la executare, o cauză de micşorare a pedepsei, în temeiul art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. 1968, instanţa competentă se stabileşte potrivit art. 460 din acelaşi C. proc. pen. 1968 (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Încheierea nr. 728 din 13.05.2011, www.x.ro).

Competenţa de judecare în primă instanţă a infracţiunilor care au generat condamnarea petentului de către instanţa de judecată daneză şi incriminate prin legea penală română la art. 228, art. 229 şi art. 288 C. pen., revine judecătoriei, potrivit art. 35 C. proc. pen. şi, întrucât la data formulării contestaţiei la executare condamnatul se afla încarcerat în Penitenciarul Poarta Albă, competenţa de soluţionare a cererii revine Judecătoriei Medgidia, potrivit art. 598 alin. (2) raportat la art. 597 alin. (6) C. proc. pen.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Medgidia pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată la data de 11.06.2021, petentul A. a solicitat deducerea perioada executată în Danemarca până la predarea efectivă către autorităţile judiciare din România, ca urmare a recunoaşterii Sentinţei penale nr. 9-1949/2020 din 05.05.2020 pronunţată de către Tribunalul din Roskilde şi executării în România a unei pedepse de 639 zile închisoare. În acest sens, petentul a solicitat a-i fi dedusă perioada executată prin arest preventiv între 15.02.2020 - 02.06.2020, dar şi perioada petrecută în executarea pedepsei ulterior rămânerii definitive a sentinţei penale de recunoaştere a instanţei române, începând cu data de 08.03.2021 până la data de 21.04.2021, când a avut loc predarea sa în România.

Potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen.: În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa de executare a ultimei hotărâri, sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

De asemenea, prin Decizia nr. 15/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii s-a stabilit că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

În cauză, la data formulării cererii, respectiv 11.06.2021, petentul se afla încarcerat la Penitenciarul Constanţa - Poarta Albă.

Înalta Curte constată că, în cazul în care, în temeiul prevederilor Legii 302/2004, curtea de apel a dispus recunoaşterea unor hotărâri penale străine, transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România şi a emis mandatul de executare, curtea nu este instanţă de executare în sensul dispoziţiilor art. 553 şi 598 alin. (2) din C. proc. pen. Legea instituie o competenţă specială în cazuri determinate ce nu se prorogă asupra unor proceduri subsecvente cum sunt cele ivite în timpul executării.

Astfel, deşi petentul a făcut obiectul unei proceduri de recunoaştere a hotărârii penale străine de condamnare pronunţate împotriva sa de către autorităţile judiciare din Danemarca, Curtea de Apel Suceava nu este instanţă de executare, în sensul art. 553 şi art. 598 alin. (2) C. proc. pen., deoarece aceasta nu a judecat fondul cauzei, ci a procedat, în baza unei competenţe speciale, stabilite prin Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, la recunoaşterea hotărârii pronunţate în străinătate.

Potrivit dispoziţiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, executarea unei pedepse aplicate printr-o hotărâre penală străină recunoscută de instanţa română este guvernată de legea română.

Prin urmare, în cazul contestaţiei la executare privind o astfel de hotărâre sunt aplicabile dispoziţiile art. 598 - 599 din C. proc. pen.

În acest sens este şi practica instanţei supreme care a stabilit că odată recunoscută sentinţa penală de condamnare de către autorităţile judiciare din România, instanţa competentă să judece contestaţia la executare este instanţa competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat în străinătate (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Încheierea nr. 255 din 03 iulie 2020, dosar x/554/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, 477 din 11 decembrie 2019, dosar x/54/2019).

Astfel, văzând şi dispoziţiile art. 35 alin. (1) C. proc. pen. conform cărora competenţa de judecare în primă instanţă a infracţiunilor incriminate prin legea penală română la art. 228, art. 229 şi art. 288 C. pen. revine judecătoriei, infracţiuni pentru care Curtea de Apel Suceava a dispus recunoaşterea şi transferarea condamnatului în vederea executării pedepsei de 639 zile închisoare într-un penitenciar din România, Înalta Curte constată că instanţa competentă este instanţa competentă material să judece infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al condamnatului la momentul formulării cererii, respectiv Judecătoria Medgidia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 septembrie 2021.

GGC - GV