Cassation dismissed: Subjective guilt for driving with revoked license not subject to review as factual matter beyond extraordinary appeal scope

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 217 din data de 23.12.2020 pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei, în baza art. 335 alin. (2) din C. pen. şi art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de "conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat" prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 336 din C. pen. şi art. 396 alin. (2) şi (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de "conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului" prev. art. 336 alin. (1) din C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 38 din C. pen., s-a constatat că faptele au fost comise în forma concursului, iar în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 2 luni închisoare, stabilind pedeapsa rezultantă finală de 1 an şi 2 luni închisoare.

În baza disp. art. 96 alin. (4) din C. pen. a fost revocată suspendarea executării pedepsei dispusă prin Sentinţa penală nr. 84 din 07.06.2017 a Judecătoriei Vatra Dornei, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1006 dată la 20.10.2017 de Curtea de Apel Suceava.

În baza disp. art. 43 alin. (2) raportat la art. 41 alin. (1) din C. pen. a fost adăugată pedeapsa rezultantă de 1 an şi 2 luni închisoare la pedeapsa stabilită prin Sentinţa penală nr. 84 din 07.06.2017 a Judecătoriei Vatra Dornei, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1006 data de 20.10.2017 a Curţii de Apel Suceava urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 3 ani şi 4 luni închisoare.

În temeiul disp. art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii perioada reţinerii dispusă prin ordonanţa organului de cercetare penală din 09.03.2019.

În baza disp. art. 45 alin. (3) lit. b) din C. pen. s-a adăugat pedeapsa complementară stabilită a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. (a), (b) din noul C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 1 an.

În baza disp. art. 45 alin. (5) raportat la alin. (3) s-a adăugat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, înregistrat la Judecătoria Vatra Dornei la 24.09.2019 sub nr. x/2019, a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de "conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat" prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. şi "conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului" prev. art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 38 alin. (2) din C. pen.

În descrierea situaţiei de fapt s-a reţinut, în esenţă, că la data de 08.03.2019, în jurul orei 21:20, inculpatul A. a condus pe B. şi D.N. 17 de pe raza comunei Poiana Stampei, judeţul Suceava autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, având permisul de conducere anulat şi o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Situaţia de fapt mai sus menţionată s-a susţinut cu următoarele mijloace de probă: Proces-verbal de consemnare a apelului efectuat prin S.N.U.A.U. 112; Procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesul-verbal de constatare; rezultatele testării cu aparatul etilotest; cererea de analiză, procesul-verbal de recoltare mostre biologice şi examen clinic; buletinul de analiză toxicologică nr. x din 22.03.2019 emis de Institutul de Medicină Legală Iaşi; Adresa nr. x din data de 25.03.2019 eliberată de Serviciului Rutier Suceava; comunicarea nr. x din 06.02.2019 emisă de Serviciul Rutier Suceava şi dovada de primire a acesteia; copii documente; declaraţiile martorilor C. şi D.; declaraţiile numitului A. date în calitate de suspect şi inculpat, prin care recunoaşte comiterea faptelor.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor.

La termenul de judecată din 1 iulie 2020, prezent în faţa instanţei de fond inculpatul a arătat că recunoaşte faptele pentru care a fost trimis în judecată însă contestă alcoolemia reţinută în actul de sesizare al instanţei şi nu înţelege să formuleze cerere conform prevederile art. 374 alin. (4), privind procedura simplificată prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., cu precizarea că în cazul în care va fi găsit vinovat este de acord să presteze muncă în folosul comunităţii.

La acelaşi termen de judecată, la solicitarea inculpatului, după punerea în discuţie instanţa de fond a încuviinţat readministrarea probelor din faza de urmărire penală cu reaudierea martorilor din lucrări C. şi D., proba cu martorii E. şi F., relaţii la Poliţia Poiana Stampei, pentru a comunica dacă drumul B., figurează ca drum public, relaţii la Spitalul Municipal Vatra Dornei, pentru a comunica dacă cu ocazia recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, folosesc spirt sanitar şi proba cu expertiză medico legală la IML Iaşi, pentru recalcularea retroactivă a alcoolemiei inculpatului.

La termenul de judecată din 9.12.2020 instanţa de fond, după punerea în discuţie, a respins cererea formulată de apărătorul inculpatului de revenire cu adresă către Institutul de Medicină Legală Iaşi, pentru întocmirea raportului de expertiză medico-legală, având în vedere conţinutul adresei înaintate la dosar, cu motivarea că potrivit declaraţiei inculpatului acesta a terminat de consumat băuturi alcoolice la orele 21 şi după 15 minute a fost depistat în trafic, prin urmare sunt mai puţin de 45 de minute, aşa cum se arată prin declaraţia de consum a inculpatului.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, instanţa de fond a reţinut că, la data de 08.03.2019, în jurul orei 21:20, inculpatul A. a condus pe B. şi D.N.17 de pe raza comunei Poiana Stampei, judeţul Suceava autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, având permisul de conducere anulat şi o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de fond, însă a înţeles să conteste rezultatele testului de alcoolemie.

Din conţinutul Buletinului de analiză toxicologică nr. x din 22.03.2019 emis de Institutul de Medicină Legală Iaşi, a rezultat că inculpatul avea o alcoolemie de 2,13 g/l alcool pur în sânge, proba nr. 1 recoltată la ora 22:20, respectiv 1,92 g/l alcool pur în sânge, proba nr. II recoltată la ora 23:20.

Din Adresa nr. x din data de 25.03.2019 eliberată de Serviciul Rutier Suceava a rezultat că inculpatul A. la data de 08.03.2019 nu avea dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice, acesta figurând în evidenţa auto cu permisul anulat din data de 06.02.2019, ca urmare a Sentinţei penale nr. 84/07.06.2017 a Judecătoriei Vatra Dornei, rămasă definitivă la data de 20.10.2017.

De asemenea, din adresa sus menţionată a mai rezultat că inculpatului la data de 22.03.2019 i-a fost înmânată comunicarea nr. x din 06.02.2019 emisă de Serviciul Rutier Suceava, prin care acesta a fost informat că exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice i-a fost anulată.

Art. 335 alin. (2) din C. pen. Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Art. 336 din C. pen. Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

S-a reţinut că fapta inculpatului A. care la data 08.03.2019, în jurul orei 21:20, inculpatul A. a condus pe B. şi D.N. 17 de pe raza comunei Poiana Stampei, judeţul Suceava autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, având permisul de conducere anulat întruneşte în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată", întruneşte condiţiile de tipicitate prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. pentru care instanţa de fond a stabilit pedeapsa de 6 luni închisoare.

S-a reţinut, că fapta inculpatului A. care la data 08.03.2019, în jurul orei 21:20, inculpatul A. a condus pe B. şi D.N. 17 de pe raza comunei Poiana Stampei, judeţul Suceava autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x având o alcoolemie de 2,13 g/l alcool pur în sânge, proba nr. 1 recoltată la ora 22:20, respectiv 1,92 g/l alcool pur în sânge, proba nr. II recoltată la ora 23:20 întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de "conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului" prev. art. 336 alin. (1) din C. pen., pentru care instanţa de fond a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare.

Faptul că nu s-a putut efectua un calcul retroactiv al alcoolemiei nu înlătură veridicitatea buletinului de analiză toxicologică efectuat în cauză. Afirmaţiile inculpatului că recoltarea probelor biologice s-a efectuat cu spirt sanitar este infirmată de relaţiile comunicate de unitatea medicală şi nu s-au coroborat cu nicio altă probă.

La individualizarea pedepselor cu închisoarea mai sus menţionate, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din C. pen., respectiv: pericolul social concret al faptelor, limitele speciale prev. de lege pentru faptele comise reduse în conformitate cu disp. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., circumstanţele în care au fost săvârşite faptele, mediul social din care provine inculpatul dar şi modul efectiv de săvârşire.

Instanţa de fond a reţinut un grad de pericol social concret ridicat al faptei inculpatului, care a pus în pericol grav şi concret siguranţa traficului rutier şi viaţa şi integritatea corporală a sa şi a celorlalţi participanţi la trafic dar a dat şi dovadă de indiferenţă faţă de dispoziţiile legale în condiţiile în care acesta a mai săvârşit fapte similare.

Instanţa de fond a avut în vedere că pe lângă faptul că inculpatul a produs un accident rutier, care putea foarte uşor avea urmări grave, potrivit depoziţiilor martorilor C. şi D. acesta a încercat să scape de răspundere prin diferite metode.

Având în vedere toate cele expuse mai sus, punând în balanţă aspectele negative şi pozitive legate de persoana inculpatului, instanţa de fond s-a orientat totuşi spre minimul prev. de lege, pentru toate infracţiunile, deşi inculpatul a dat dovadă de reală perseverenţă şi indiferenţă, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este anulat şi în stare de ebrietate.

Prin Sentinţa penală nr. 84 din 07.06.2017 a Judecătoriei Vatra Dornei, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1006 data de 20.10.2017 a Curţii de Apel Suceava, acesta a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de "conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului" prev. art. 336 alin. (1) din C. pen. şi "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată" prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., pedeapsă care a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 3 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 1 an.

Potrivit disp. art. 96 alin. (4) din C. pen. instanţa de fond a revocat suspendarea executării pedepsei şi a făcut aplicarea art. 43 alin. (2) din C. pen.

Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

În baza disp. art. 38 raportat 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. instanţa de fond a contopit pedepsele stabilite de 1 an şi de 6 luni în pedeapsa cea mai grea de 1 an la care a adăugat sporul obligatoriu de 2 luni, având o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 2 luni închisoare care a adăugat la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 3 ani şi 4 luni în regim de detenţie.

În cursul urmăririi penale, prin ordonanţa organului de cercetare penală din 09.03.2019 numitul A. a fost reţinut pe o perioadă de 20 ore şi 30 minute, începând cu data de 09.03.2019, ora 01:30 până la data de 09.03.2019 ora 22:00, prin urmare, în baza disp. art. 72 a fost scăzută durata reţinerii din durata pedepsei închisorii.

În baza disp. art. 45 alin. (3) lit. b) din C. pen. instanţa de fond a dispus pedeapsa complementară stabilită a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 1 an.

În baza disp. art. 45 alin. (5) raportat la alin. (3) din C. pen. instanţa de fond a dispus pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

II. Prin Decizia penală nr. 361 din 12 aprilie 2021, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins apelul declarat de către inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 217/23.12.2020 a Judecătoriei Vatra Dornei, ca nefondat.

Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de apel a constatat că, instanţa de fond a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea şi sprijinită pe interpretarea şi analiza judicioasă a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, ajungând în final la concluzia că acesta se face vinovat de comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, dând faptelor comise încadrarea juridică corespunzătoare, respectiv infracţiunile de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prev de art. 336 alin. (1) din C. pen. şi conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Fără a relua argumentaţia stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentaţie pe care Curtea şi-a însuşit-o în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica Curţii Europene a Drepturilor Omului şi potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanţei inferioare (Helle împotriva Finlandei), se vor sublinia punctual aspectele criticate de inculpat redate mai sus.

S-a menţionat că rezultă din ansamblul probator administrat, că la data de 08.03.2019, în jurul orei 21:20, inculpatul A. a condus pe B. şi D.N. 17 de pe raza comunei Poiana Stampei, judeţul Suceava autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, având permisul de conducere anulat şi o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Raportat la starea de fapt reţinută, s-a stabilit încadrarea juridică legală a faptelor comise de inculpat, iar sancţiunea penală stabilită a fost corect individualizată, în raport cu prevederile art. 74 din C. pen. - în care sunt enumerate criteriile după care se stabileşte şi întinderea acesteia, respectiv în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului care se evaluează după criteriile menţionate la lit. a)-g) ale aceluiaşi text de lege, anume împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite (astfel cum au fost evidenţiate anterior); starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (infracţiunea dedusă judecăţii este una de pericol şi vine să preîntâmpine apariţia unor evenimente rutiere soldate cu pagube materiale sau victime); natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunilor; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist); conduita după săvârşirea infracţiunilor şi în cursul procesului penal, fiind în măsură să asigure realizarea concretă a scopurilor pedepsei şi reeducarea celui în cauză, neimpunându-se a fi schimbată ori redusă.

Aşadar, în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, contrar opiniei apărării, instanţa de control judiciar a apreciat că în mod corect s-a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea, întrucât o pedeapsă pecuniară nu este de natură să constituie un mijloc suficient de constrângere, precum şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, având în vedere consecvenţa cu care inculpatul a săvârşit infracţiuni la regimul rutier, astfel încât numai pedeapsa cu închisoarea răspunde în mod eficient dublului scop de prevenire şi sancţionare, contribuind în egală măsură la reeducarea şi atenţionarea reală a inculpatului.

Plecând de la starea de fapt descrisă şi încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat, luând în considerare urmarea imediată a faptei ilicite (starea de pericol creată pentru siguranţa traficului rutier, care se deduce din însăşi săvârşirea faptei şi este prezumată de lege, nefiind necesară stabilirea şi dovedirea acesteia de organele judiciare), perseverenţa cu care inculpatul săvârşeşte infracţiuni, fiind condamnat pentru infracţiuni rutiere, Curtea a apreciat că pentru a-şi îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei. Astfel, pedeapsa cu închisoarea orientată către minimul prevăzut de lege, este necesară şi suficientă şi are misiunea de a înlătura deprinderile antisociale ale inculpatului şi produce efecte, atât asupra conduitei sale, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

De altfel, Curtea, în baza propriului examen asupra cauzei nu a identificat nicio circumstanţă care să poată fi reţinută pentru a modifica natura pedeapsei aplicate, aşa cum a solicitat inculpatul apelant, prin apărător, cuantumul sancţiunii în speţa dată fiind stabilit în urma analizei împrejurărilor concrete ale stării de fapt şi a elementelor ce circumstanţiază persoana inculpatului, expuse mai sus, dar şi raportat la aspectele de ordin familial, material şi personal preexistente, invocate de cel în cauză.

S-a precizat faptul că, deşi inculpatul a contestat rezultatul testării cu etilotestul şi a solicitat efectuarea unui calcul retroactiv, au fost audiaţi martorii din lucrări, iar situaţia de fapt reţinută de către prima instanţă nu a fost diferită de cea din rechizitoriu, în mod greşit acestuia i-au fost aplicate dispoziţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.. Fiind însă în apelul doar al inculpatului, această nelegalitate nu poate fi îndreptată, întrucât s-ar aduce atingerii principiului neagravăriii situaţiei în propria cale de atac.

Nici apărarea potrivit căreia inculpatul nu a săvârşit fapta cu forma de vinovăţie cerută de lege, întrucât nu i s-a comunicat că exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice i-a fost anulată nu poate fi primită. Permisul de conducere este un act administrativ care face dovada dreptului de a conduce autovehicule. Permisul de conducere se reţine în cazul constatării săvârşirii unei infracţiuni de genul celei din prezenta speţă, iar dreptul de a conduce se suspendă până la rămânerea definitivă, când permisul se restituie, dacă s-a pronunţat achitarea, fie nu se restituie, întrucât dreptul de a conduce se pierde ca urmare a pronunţării unei hotărâri de condamnare. Prin urmare, între momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la anularea permisului de conducere sunt incidente dispoziţiile art. 97 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 - "Perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai se consideră perioadă de suspendare a exercitării dreptului de a conduce."

Concluzionând, Curtea a considerat că avertismentul dat inculpatului de către prima instanţă, prin soluţia de condamnare pronunţată, va fi de natură să-l facă pe acesta să conştientizeze pe viitor că legiuitorul ocroteşte valorile sociale, că orice atingere adusă acestora este sancţionată în mod corespunzător şi că el, ca destinatar al normelor de drept care îi sunt accesibile, are obligaţia de a le respecta întocmai, de a evita conjuncturile care l-ar putea cantona într-o situaţie contrară legii, în caz contrar, va răspunde ca şi în cazul de faţă.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 361 din 12 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs în casaţie inculpatul A..

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea de recurs în casaţie la data de 22 iunie 2021, când s-a stabilit termen la data de 16 septembrie 2021, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

În cererea de recurs în casaţie, în drept, s-a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În cuprinsul cererii a menţionat că împotriva Sentinţei penale nr. 2117/23 decembrie 2020 a Judecătoriei Vatra Dornei a declarat apel, invocând aspecte legate de netemeinicia acuzaţiilor penale şi aspecte de nelegalitate ale hotărârii pronunţate, însă Curtea de Apel Suceava, prin decizia recurată, a respins, ca nefondat, apelul.

A mai arătat că, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat prevăzute de dispoziţiile art. 335 alin. (2) din C. pen.

În continuare, a susţinut că, deşi noua reglementare procesual penală nu mai prevede separat, drept impediment la punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale a cazului în care faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, doctrina este unanimă în aprecierea potrivit căreia este conţinut în art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., deoarece fapta săvârşită fără a fi întrunite toate elementele constitutive menţionate în norma de incriminare nu este prevăzută de legea penală.

Totodată, a arătat că, în cadrul motivelor de apel a învederat instanţei că latura subiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen. presupune existenţa intenţiei directe sau indirecte, iar din probatoriul administrat în cauză trebuie să rezulte că inculpatul ştia că permisul său este anulat şi că a condus cunoscând acest fapt.

În argumentare a susţinut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că la data de 22 martie 2019 i-a fost comunicată adresa Serviciului Rutier Suceava prin care a fost anunţat că i-a fost anulat dreptul de a conduce autovehicule, iar fapta pentru care a fost condamnat a fost săvârşită la data de 8 martie 2019, moment anterior, astfel că infracţiunea, în opinia inculpatului, nu întruneşte elementele laturii subiective, vizând forma de vinovăţie cerută de legiuitor.

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 septembrie 2021, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. şi s-a acordat termen pentru data de 14 octombrie 2021.

IV. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casaţie declarat de inculpatul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" şi care se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

În cauză, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., menţionând, în esenţă, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat prevăzute de dispoziţiile art. 335 alin. (2) din C. pen., argumentând că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că la data de 22 martie 2019 i-a fost comunicată adresa Serviciului Rutier Suceava prin care a fost anunţat că i-a fost anulat dreptul de a conduce autovehicule, iar fapta pentru care a fost condamnat a fost săvârşită la data de 8 martie 2019, moment anterior, astfel că infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., nu întruneşte elementele laturii subiective vizând forma de vinovăţie cerută de legiuitor, având în vedere că inculpatul nu a ştiut că permisul său este anulat.

Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte situaţia de fapt, s-a reţinut că la data de 08.03.2019, în jurul orei 21:20, inculpatul A. a condus pe B. şi D.N.17 de pe raza comunei Poiana Stampei, judeţul Suceava autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, având permisul de conducere anulat şi o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Totodată, reiese din Adresa nr. x din data de 25.03.2019 eliberată de Serviciului Rutier Suceava a rezultat că inculpatul A. la data de 08.03.2019 nu avea dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice, acesta figurând în evidenţa auto cu permisul anulat din data de 06.02.2019, ca urmare a Sentinţei penale nr. 84/07.06.2017 a Judecătoriei Vatra Dornei, rămasă definitivă la data de 20.10.2017. De asemenea, din adresa sus menţionată a mai rezultat că inculpatului la data de 22.03.2019 i-a fost înmânată comunicarea nr. x din 06.02.2019 emisă de Serviciul Rutier Suceava, prin care acesta a fost informat că exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice i-a fost anulată.

Referitor la aceste critici, Înalta Curte reţine că instanţa de apel le-a analizat concluzionând că nici apărarea potrivit căreia inculpatul nu a săvârşit fapta cu forma de vinovăţie cerută de lege, întrucât nu i s-a comunicat că exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice i-a fost anulată nu poate fi primită. Permisul de conducere este un act administrativ care face dovada dreptului de a conduce autovehicule. Permisul de conducere se reţine în cazul constatării săvârşirii unei infracţiuni de genul celei din prezenta speţă, iar dreptul de a conduce se suspendă până la rămânerea definitivă, când permisul se restituie, dacă s-a pronunţat achitarea, fie nu se restituie, întrucât dreptul de a conduce se pierde ca urmare a pronunţării unei hotărâri de condamnare. Prin urmare, între momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la anularea permisului de conducere sunt incidente dispoziţiile art. 97 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 - "Perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai se consideră perioadă de suspendare a exercitării dreptului de a conduce."

Înalta Curte reţine că, în ansamblul lor, motivele recurentului inculpat, sunt similare criticilor susţinute de către inculpat şi în faţa instanţei de apel, care le-a analizat, în raport, cu probele administrate în cauză şi le-a apreciat ca netemeinice.

Potrivit art. 335 alin. (2) din C. pen.: "Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă".

Recurentul inculpat, în susţinerea cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. a arătat că infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., nu întruneşte elementele laturii subiective vizând forma de vinovăţie cerută de legiuitor, având în vedere că nu a ştiut că permisul său este anulat.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că aspectele pe care recurentul le-a învederat ca temei al cererii de recurs în casaţie ţin de latura subiectivă a infracţiunii.

Or, în raport cu prevederile art. 447 din C. proc. pen., potrivit cărora, pe calea recursului în casaţie, instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, textul de lege excluzând total din sfera de cenzură a Înaltei Curţi stabilirea situaţiei de fapt şi analiza probatoriului, stabilirea formei de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul A. excedează cenzurii instanţei de control judiciar, acest atribut aparţinând exclusiv instanţei de fond şi, respectiv, de apel.

În acest context, Înalta Curte reţine că recurentul a invocat doar formal nelegalitatea hotărârii atacate, în realitate criticile acestuia vizând netemeinicia raţionamentului instanţei de apel, care a răspuns în considerentele hotărârii asupra tuturor aspectelor legate de tipicitatea infracţiunii prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Prin urmare, criticile menţionate în susţinerea recursului în casaţie nu vizează aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac, ci reprezintă critici ce ţin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanţa de apel a reţinut, pe baza probelor din dosar, vinovăţia inculpatului.

Deopotrivă, prevederile art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi, pe această cale, stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Înalta Curte constată că prin criticile aduse hotărârii definitive, recurentul nu a evidenţiat elemente de nelegalitate, ci a solicitat o reinterpretare a probelor, prin prisma unor critici comune cu cele formulate cu titlu de apărări în fond şi cu titlu de motive de apel.

Or, reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator sunt chestiuni care nu pot fi valorificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate în art. 438 din C. proc. pen.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 361 din data de 12 aprilie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 361 din data de 12 aprilie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 octombrie 2021.

GGC - GV